Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Multe presupuneri si foarte putine certitudini în legatura cu primele popoare europene

    Urmarind sa combata teoriile raseologice ale lui Gobineau si Chamberlain, din care mai apoi s-au alimentat ideologii nazisti, P.P.Negulescu intreprinde in volumul doi al tratatului Geneza formelor culturii o vasta incursiune in istoria primelor comunitati europene, cu culturile si civilizatiile lor aferente.
    Fireste, totul facut in binecunoscuta lui maniera, adica prin copioasa raportare la literatura de specialitate a vremii (istorie, filosofie, filologie). Scopul urmarit prin aceasta incursiune era acela de-a demonstra nu numai ca nu exista rase pure (n-a existat rasa ariana, deci germaniii nici vorba sa fie rasa pura), dar ca dupa parerea antropologului englez Haddon, citat in mai multe randuri de ganditorul roman, „un tip rasial nu exista de fapt decat in mintea noastra”.
    Iata cateva idei referentiale cu care ramane cititorul avizat dupa parcurgerea acestui tratat:
    1)„Nicio tara din Europa nu cunoaste indeajuns amanuntele compozitiei sale etnice” (Pittard in cartea Les races et l’histoire), deoarece „toate popoarele europene sunt amestecuri considerabile”.
    2)„Structurile sanguine n-au nicio influenta asupra vietii sufletesti” si nu ne sunt de niciun folos la stabilirea specificului national, in intelesul atribuit acestei sintagme de „factor determinant al manifestarilor culturale”.
    3)Intrucat migratiile au creat in decursul istoriei „amalgamuri de civilizatii”, opinia lui Haddon este cat se poate de transanta: „Nu exista civilizatii rasiale”!
    4)Neexistand o legatura necesara intre limba si rasa celor ce o vorbesc, recomandarea invatatului francez Vendryes este ca „nu trebuie sa confundam caracterele etnice, care nu se pot dobandi decat odata cu sangele, si institutiile – limba, religie, cultura – care sunt bunuri eminamente transmisibile, ce se imprumuta si se schimba”.
    5)Charles Nicolle, in 1928 laureat al Premiului Nobel pentru medicina,  este de parere ca „amestecul raselor, fiind una din conditiile care pot duce la o ruptura de echilibru, furnizeaza formarea spiritului creator”. In sprijinul afirmatiei sale, Nicolle vine cu exemplul chinezilor carora le lipseste „fermentul spiritului de inventie” si al evreilor, acestia incepand sa produca lucruri de seama de-abia dupa ce s-au risipit in toata lumea si s-au amestecat cu alte rase.
    6)In sfarsit, dar nu in ultimul rand, avem pe cat de fina, pe atat de justa distinctie facuta de Negulescu intre rasa si popor (natiune): „Cea dintai este o notiune biologica, cea de-a doua o notiune psihologica si sociologica”.
    In lipsa unor documente istorice certe si fata in fata cu acest urias tablou al necontenitului amestec de semintii, nu-i de mirare ca cercetatorii adeseori recurg la jocul debordant al fanteziei, de-abia tinuta in frau de discernamantul critic.
    Iata-l, de pilda, pe eruditul Vacher de Lapouge impartind rasa alba a europenilor in trei mari categorii sau varietati: homo europaeus (inalt, blond, cu ochi albastri, inteligent, intreprinzator, asezat la ses), homo alpinus (maruntel, cu parul si ochii  de culoare inchisa, prudent, tihnit, sedentar, retras in munti si pe colinele impadurite), homo mediterraneus (inferior din punct de vedere psihic primelor doua categorii, el cunoaste doua varietati fizice: marunt, cu parul si ochii negri in sudul Italiei, Sardinia si Corsica, inalt, cu parul si ochii negri in Spania si nordul Africii).
    Iata-l, de asemenea, pe antropologul italian Sergi sustinand ca rasa mediteraneana ar cuprinde patru ramuri importante: iberii in Spania, ligurii in Franta si nordul Italiei, pelasgii in Grecia si Asia Mica, libienii pe coastele de nord ale Africii si pe valea Nilului.
    Un rol aparte (pentru noi, urmasii tracilor, un rol special) intre aceste semintii protoistorice il au pelasgii. Din urmatoarele considerente:
    a)Unii eruditi, printre care Marsh, sustin ca pelasgii ar fi traci si ca limba lor inrudita cu misterioasa etrusca , n-ar fi indoeuropeana, dupa cum nici etrusca nu este o limba indoeuropeana.
    b)Dupa istoricii greci Herodot si Tucidide, pelasgii au fost poporul preelenic „cel mai raspandit si mai puternic din Grecia”. Atat de puternici, incat nu numai dupa opinia celor doi istorici, ci si dupa cea a geografului Strabon, pelasgii ar fi ocupat toata Macedonia si aproape toata Grecia continentala (Peloponesul purta numele de Pelasgia), precum si insulele: Lemnos, Lesbos, Chios, Delos (la fel cu numele de Pelasgia) si Creta, de unde – se crede – ar fi trimis o colonie in Sicilia. Imperiul colonial pelasgian mai cuprindea toate coastele ioniene din Asia Mica, iar in Italia toata Toscana, Campania si Lucania.
    Dar nu pelasgilor li se datoreaza formidabila civilizatie cretano-minoiana (minoian vine de la Minos, legendarul rege cretan de origine feniciana), ci unei populatii africane (se presupune ca inrudita cu bosimanii si hotentotii), stabilita in Creta inainte de mileniul al VI-lea, data aproximativa la care demareaza aceasta civilizatie, pentru ca apogeul sa-l atinga in al doilea mileniu de dinaintea erei noastre. Atunci, in mileniul al doilea, civilizatia cretano-minoiana inainteaza spre nord si „cucereste” aproape toata Grecia continentala prin civilizarea populatiilor intalnite (de exemplu acheenii). Centrul civilizatiei continentale grecesti este orasul Mycene, de unde numele de civilizatie miceniana, iar apogeul ei este atins intre anii 1400-1200 i.e.n.
    Dupa cucerirea insulei Creta de catre acheeni, incepe declinul intregii civilizatii egeene (sintagma  care „gazduieste” civilizatia minoiana si cea miceniana), asta deoarece declinul  primei civilizatii, punctul de plecare si inspiratoarea celeilalte, este resimtit din plin de civilizatia miceniana. Dar civilizatia egeeana ia cu adevarat sfarsit odata cu navalirea din nord a dorienilor, populatia barbara coborata dinspre Albania.
    Sigur ca da, cateva veacuri mai tarziu se semnaleaza Renasterea ioniana. Dar, ne instiinteaza Ad. Reinach, „Grecia ioniana a fost, fata de civilizatia minoiana, ceea ce a fost Renasterea italiana fata de civilizatia greco-romana”…
    La randul lui, poporul roman a luat nastere prin amestecul principalelor populatii italice: ligurii la nord, dar mai ales etruscii (locuiau in Etruria), latinii (locuiau in Latium) si sabinii.
    Peste cateva secole, Europa va fi invadata de semintiile asiatice, vor avea loc alte amestecuri cu ele, cu migratorii germani si slavii, astfel constituindu-se noi popoare si familii de limbi (indoeuropene, fino-ugrice, uralo-altaice, semitice), care prin Renasterea italiana si renasterile din celelalte tari, vor deveni mostenitoarele civilizatiei greco-romane.

    Sighetu Marmatiei,                                                             
George PETROVAI
        18 mai 2016


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page