Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Vederi de pe prispa - A STI SAU A NU STI ?

ASALTUL INFORMATIEI
De la viata fara Bytes la un Mega – flux informativ


ASE-ul anilor 60 pregatea o grupa mica de economisti ideologi ce urmau sa reprezinte “omul de tip nou al societatii multilateral dezvoltate” ce , chipurile, luase locul celei aflate de mult timp “in putrefactie”, dar care, real, nu vroia in nici un chip sa moara. Indoctrinarea se desfasura concomitent cu o reala si foarte sustinuta deschidere a tarii catre cei, pe care societatea noua ii desemna ca dusmanii ei, un paradox, o sarabanda ideologica, intre Marxism si bunurile materiale si spirituale
ce te indemnau mai degraba catre filozofia consumului decat spre ascheza reala a ultimei perioade de timp staliniste. Fabrica de ideologi propaga una, realitatea cotidiana ne spunea altceva. Iar cei care stateau noptile cu capul in aparatul de radio si ii ascultau pe Noel Bernard, Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca tot mai sperau ca vor venii americanii. Dar in 1956, la Budapesta, nu s-au grabit sa vina si nici 1968 la Praga cand au lasat blindatele sovietice sa zdrobeasca o societate socialista cu chip mai uman. Nu-i de mirare, deoarece nicaieri nu exista petrol iar intersele economice au fost cedate rusilor la Yalta si la Teheran deja din timpul razboiului, sub forma “sferelor de influente”.
Difuzoarele, chiar cele din locurile publice, raspandeau  glasul lui Elvis Presley, Cliff Richard, Johnny Holiday, Celentano, iar catre sfarsitul deceniului a inceput Beatlesmania astfel incat generatia noastra de economisti teoreticieni nu putea decat sa strige  in ritm cu Rolling Stones  “I can get no satisfaction”. Fara sa ne dam seama, “ceva era putred in statul Danemarca”, nu asasinul Hamletian si nici acea societate, asa zisa putreda, sortita pierzaniei, cum n-i se prorocea  zilnic la cursurile universitare, ci ambiguitatea unei ideologii care fata de noi batea apa in piua ca apoi sa ne umple paharul vietii cotidiene cu bunuri materiale si culturale sosite pe “aripile vantului” din vest. Intre secera si ciocan sapa incet, dar hotarat morbul materialist ce ne invata pe zi ce trece ca mai intai trebuie sa mananci inainte de a face filozofie. Unii dintre cei, care traisera si alte timpuri, mai erau  inca in viata , parinti, bunici, unchi etc. si de la ei aflam cu stupoare despre chinurile detentiei de la Jilava si Alba Iulia, de tragedia deportatilor in lagarele de munca din Rusia, despre cei deportati si disparuti la Canal sau luati pur si simplu direct de-acasa si bagati in masina neagra a securitatii, pe un drum fara intoarcere.

Aceasta perioada de masochism ideologic in care a trebuit sa ne petrecem studiul economic si-a pus amprenta asupra vietii noastre nu numai in anii studiilor ci si mult timp, dupa ce am parasit Alma Mater in anul 1968, caile evolutiei noastre fiind uneori la fel de ambigue si contradictorii ca si societatea din acei ani. Intr-o lume fara calculator, internet, bytes si telefon mobil, manipulati de o societate ce-si  cauta drumul in ambele parti ale cortinei de fier, caracterul informatiei, veridicitatea ei, erau supuse in primul rand intuitiei si subordonate fara echivoc incorectitudinii politice. Arta de ajunge la adevar era “cititul printre randuri” si sfidarea acelor surse care miroseau de la o posta de gunoiul lozincilor ideologice propagate oficial. Rebelii acelor timpuri erau cei care filtrau informatia de orice natura si provenienta si care nu se lasau prinsi in menghina jocului acelor cercuri ce stabilisera déjà cu mult timp inainte sferele lor politice de influenta. O emisiune a televiziuii , realizata de o colega a mea de “fabrica ideologica”, lupta in acel timp sa darame baricadele minciunii si sa dezvalue fraudele si nedreptatile inhumane, ce caracterizau viata economica din acea vreme. Lumina “Reflectorului” batea in minciuna propagata de protipendada vremii si dezvaluia acel caracter contradictoriu al ideologiei celora care aveau painea si cutitul in mana lor. Daca citeai printre imaginile si cuvintele reporterilor, gaseai tocmai acele contradictii de care corectitudinea politica a vremii se ferea ca dracul de tamaie, dar de care omul de rand era atata de avid. In acel timp am luat si eu condeiul, plin de speranta luptei pentru dreptate si adevar economic si social pana cand, la inceptul anilor 1970,  ne-am trezit din nou in fata unui despotism politic, cu adanc caracter national. Ambiguitatile si deriva ideologica acelei vremi a revenit si mai pregnant. Dansul pe sarma intre Moscova si Uncle Sam pe care “Geniul Carpatin” ni-l servea intr-o chifla nationalista a fost lovitura de gratie data sperantelor noastre ziaristice. Adevarul se topeau ca osanza din opait in fata unui cult al personalitatii si a unei dezinformari acute. Informatia, stirea, devenisera o farsa ce nu-si mai arata adevarata fata nici folosind citititul printre randuri. “Reflectorul” devenea zi cu zi o lumina galactica slaba si palida, steaua lui din universul luptei pentru dreptate si adevar, urma sa dispara in curand. Tara devenise o lume fara informatie sau la dispozitia metaforelor ridicole propagate de “Cenaclul Flacara” cu privire la un cizmar naiv peste care daduse insa geniul rau.
Nu e de crezut, azi, in epoca lui WikiLeaks, ca nici cu 30 de ani in urma  o tara si un popor au putut fi tinute ani de zile in intuneric si natiunea in nestiinta.   

Razbunandu-se parca pe acei ani, prezentul ne inunda cu un megaflux informativ  imposibil de reperat de mintea noastra fara ajutorul, selectiv, al calculatorului        
In acest sens apare mai elocvent, urmatoarea statistica a secretariatului pentru ocuparea fortelor de munca din Statele Unite :
-    opt locuri de munca, cele mai solicitate in anul 2015, nu exista inca azi !
     Cum sa te pregatesti sau sa fii pregatit pentru ceva ce nu exista inca ?
-    Concernul “LG” are peste 24.000 de de cercetatori.Unele tari din America
      Latina au in total mai putin de 16.000 de oameni de stiinta !
-    GOOGLE inregistreaza 300 de milioane de cautari zilnic ! Ce-ar fi lumea fara Google ?
-    zilnic, inregistram 6000 de milioane  (sase bilioane) de e-mailuri ;
-    la fiecare secunda, concomitent, suna 150 de milioane de telefoane mobile
-    New York Times a publicat intr-o saptamana mai multe informatii decat a primit in tot decursul vietii ei o persoana din secolul 18.-lea;
-    40 de Exabytes de informatii noi pe an, mai multe decat s-au produs in ultimii 5000 de ani.Cunostintele noastre se dubleaza in prezent la fiecare doi ani, in anul 2021 se vor dubla la fiecare trei zile !



Asaltul informativ la care suntem supusi ne solicita extrem puterea de selectie.
A cerne si discerne devina regula primordiala a zilelor noastre pentru cei ce vor sa fie informati.Gunoiul informativ creste in progresie geometrica, de mana cu talhariile virtuale . Un semnal de alarma il constitue si faptul ca personalitatea calculatorului este  doar o spoiala iluzionara, ce da cale libera colectarii si analizarii datelor personale de catre sute de institute specializate in colectarea de opinii si stabilirea de strategii comerciale pentru concernele internationale. Radiologia datelor personale,de la comportamentul si opinia fata de anumite evenimente pana la contul de la banca si emisiunile TV preferate, dublate cu o tendita excesiva de comercializare a intregii veiti sociale, de la sport pana la emisiunea de divertisment, cresc scepticismul individului fata de veridicitatea informatiilor primite si inclin balanta spre calitatea si nu cantitatea datelor receptionate. Internetul, a devenit astfel un instrument de informare dar si o campie a minciunii, diversiunii si lezarii a  personalitatii fiecaruia dintre noi. Razanta crestere a posibilitatilor de comunicatie si transmitere a informatiei ne-a facut incapabili de a comunica intre noi si a crescut scepticismul nostru fata de veridicitatea datelor ce le primim concomitent cu sovaiala datelor ce le transmitem. Minciuna politica, economica si sociala, bine ascunsa de inexistenta Net-ului in trecut, iese azi la suprafata ca untdelemnul, datorita activitatii unor organizatii, ca WikiLeaks de exemplu, care datorita unei mai bune indemanari in folosirea noilor mijloace de comunicatii, spioneaza cu succes pe cei ce de fapt doreau sa practice exclusiv spionajul, inaugurand astfel epoca razboiului cibernetic,la care noi, cei mai putin dotati si experimentati in tecnologia bytes-ilor, privim fascinati si mai ales inspaimantati de teroarea globala ce domneste printre noi.
Iar multi resemneaza sau cad intr-o expectativa prelungita,  satui de atatea informatii si jinduind totodata de a nu mai sti nimic.
Astfel fabrica ideologica de la ASE-ul anilor 60 capata o patina de nostalgie care o elibereaza de continutul ambiguu din trecut. Deriva generatiei noastre, plina de contradictii pe vremuri, isi continua si azi evolutia, aducand generatia noastra in buza prapastiei cognitive , indiferent de continutul si caracterul informatiilor  captate.
Prietenii imi spun ca politica, criza , e-mail-ul, si prea multe detalii electrotechnice ale aparaturii din jurul nostru nu-i mai intereseaza. O viata tihnita, la pensia asta mica sau mare, consta din a citi o carte buna, a vedea un film de dragoste, a calatori haihui prin lume sau pur si simplu, cum face subsemnatul, sa privesti din cand in cand jocul veveritelor si al mierleleor din copacul din fata casei si sa sti ca ai prieteni buni, fosti colegi de penitenta scolara sau de fabrica ideologica, ce, soldari cu tine, gasesc luculul vietii intr-o floare sau in jocul animalelor intr-un copac din fata casei.
Vei intelege atunci, cat de sterila si lipsita de sens e statistica de mai sus. Azi, ne intalnim leger si fara multe prejudecati, in fiecare an, la gardul fabricii din piata Romana, ne enumaram maladiile, calculam firele de par alb ramase si ne aducem aminte cu emfaza ca suntem un produs uman normal, pe care nici fabrica si nici timpurile vitrege dupa aceea, n-au reusit sa le ingroape sub imensa cantitate de informatii si evolutia technica din ultimii cinzeci de ani. Daca statistica pomenita e adevarata, ma intreb cu spaima cum va arata o intrunire de fosti absolventi in anul 2021 cand la fiecare trei zile se va dubla cantitatea de informatii ? Nu ! Nu vreau nici-un raspuns filozofic, ma bucur ca veverita din copac a iesit sa caute alunele ingropate asta vara. Iar prietenilor mei de pretutindeni le doresc sa aibe sie ei un copac asemanator in fata casei lor.

Fürth, 19 Decembrie 2010  

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page