Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

De la nationalismul pe sponci la multiculturalism

    Un mastodont pestrit si diform asa ca Uniunea Europeana (de fapt Europa neunita din punct de vedere economico-financiar, cu un pospai de unitate geografica si cu o infloritoare neunitate spirituala), trebuia sa vina cu niste gaselnite care sa-i justifice, mai bine spus sa-i mascheze tendintele neoimperialiste.
    Da, tendinte neoimperialiste, caci astazi statele nu mai sunt cucerite prin nedemocratica invazie militara, ceea ce nu presupune nicidecum desfiintarea armatelor nationale si a blocurilor militare de felul NATO, ci prin mult mai subtila si mai eficacea invazie/inrobire financiara, ce decurge cu necesitate din actiunea conjugata a organismelor financiare mondiale (FMI, Banca Mondiala etc.) si a asasinilor economici special antrenati pentru trebusoare de acest fel (vezi Confesiunile unui asasin economic, curajoasa destainuire a americanului John Perkins), dupa care, economiceste pusa pe butuci (fara datorii in 1989, astazi Romania are o datorie externa de circa 100 miliarde dolari!) si gatuita de coruptia alimentata cu banii papusarilor planetari, tara in cauza capituleaza neconditionat, ba chiar se bucura ca in anumite conditii injositoare (cedari succesive de suveranitate, amestec fatis in treburile interne, privatizari pagubitoare) va fi admisa la periferia conglomeratului politico-economic, unde – fireste – urmeaza sa fie tescuita pana la sleire, intru deplina adeverire a spusei apusene cu iz pungasesc: Drumul de la bine la mai bine trece prin mai rau!
    Una din gaselnitele scornite de oficialii europeni nealesi (deasupra Parlamentului European este situat „democratic” Consiliul Europei, iar in spatele acestuia stau de veghe imperiile farmaceutice si petroliere) este aceea cu pericolul (sic!) dosit in conceptele nationalism si patriotism, in mod cert notiunile cu cea mai mare si mai nobila incarcatura sentimentala, deoarece ele reflecta atasamentul capabil de jertfa al cetateanului fata de sufletul poporului din care face parte si fata de tara care l-a nascut.
    De la centrul de comanda al Europei neunite ni se va spune ca da, candva, in perioada de formare si consolidare a natiunilor, patriotismul si nationalismul au avut rolul lor (evident, limitat in plan istoric) de afirmare a apartenentei la o anumit tara si natie, cu specificul ei national: limba, particularitati fizice si psihice, traditii si elemente de civilizatie, ba dupa unii (perioada pangermanismului si a ideologiilor rasiste) tot aici ar intra si acel fel de-a fi al poporului constient de el si valoarea lui, ce musai se reflecta in toate productiile sale spirituale: arta, filosofie si stiinta.
    Sigur ca, ni se face cunoscut mai departe, asemenea exagerari nationaliste au generat ideologiile si politicile bazate pe forta, iar mai apoi cele doua conflagratii mondiale. Tocmai de aceea, dar asta nu se mai afirma explicit, prin neoimperialismul european dupa modelul celui american, s-a depasit faza nationalismului autocefalo-autarhic, prin amestecul dirijat al popoarelor europene cu semintiile musulmane aduse de neghiobia politica de peste mari si tari, astfel ca sa rezulte un modern si infricosator Turn Babel, cu mult mai infricosator ca stramosul lui biblic, unde se face dovada intr-un mod naucitor pentru localnici ca cei din urma veniti sunt cei dintai in atentia autoritatilor prin ajutoare, fanatism, fecunditate, trandavie si nelegiuirile la care se dedau in chip programatic.
    Pentru unii ca acestia, apatrizi convinsi ca prin rodnicele burti ale femeilor lor vor cuceri/islamiza in cativa ani intreaga Europa, dar si pentru visurile hegemonice al papusarilor, foarte grijulii sa nu se aduca vreo atingere atotputernicelor simtaminte nepatriotice ale alogenilor (ne amintim ca ganditorul Nae Ionescu facea o foarte subtila distinctie intre roman si bun roman: roman poate sa fie doar cineva care simte cu adevarat romaneste, ca de pilda un taran cu cateva generatii in spate, pe cand bun roman poate sa fie orice alogen care respecta legile si se achita cu constiinciozitate de obligatiile cetatenesti), din aceste motive, vasazica, nationalismul si patriotismul sunt vestejite fara crutare la nivel oficial.
    Ce mai tura-vura, in actualele conditii ale imperiului european (imparatii romani se conduceau dupa „Dezbina si domneste!”, papusarii zilelor noastre dupa ”Amesteca si sodomeste!”), este de prost gust sa-ti etalezi ca roman patriotismul si nationalismul. Evident, nu la fel stau lucrurile in cazul unui neamt, desi este arhistiut faptul ca nationalismul german se practica fatis si ca el este atat de ponderat (sic!), incat de regula depaseste ultranationalismul estic. Dar robotii fara obraz din „locomotiva” Europei isi pot permite orice si nimeni n-o sa-i traga de maneca. Spun „nimeni” gandindu-ma la egalii lor in facatura supranumita UE (englezii sau francezii), ca pe altii (romanii, de pilda) nimeni nu-i baga in seama. Ma rog, avem astfel dovada ca una este egalitatea pe hartie a tuturor membrilor UE si cu totul alta cea practica, respectiv de tip orwellian: „Toate animalelele sunt egale intre ele. Dar unele sunt mai egale ca altele”...
    Ca nemtii isi permit orice, o stim prea bine pe pielea noastra. Nu numai ca tot acusi-acusi ne trag de urechi prin oficialii lor, inclusiv prin ambasada de la Bucuresti, dar mai fac si pe talharii corecti. Dovada ca nu sufla niciun cuvintel despre zecile de miliarde cu care, potrivit contractelor incheiate, ne-au ramas datori la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Iar oficialii romani sunt prea lasi ca sa ia taurul de coarne si sa pretinda ce-i al nostru. Dar nu cu fereala si intre patru ochi, ci de la obraz si in auzul tuturor in plenul Parlamentului.
    Aceeasi suspecta tacere este in ambele tabere si in legatura cu cele peste 93 de tone (exact 93.570 kilograme), tezaurul romanesc incarcat la Iasi in vagoane si trimis in luna decembrie 1916 la Moscova, ca nu cumva sa cada in mainile nemtilor. Ironia sortii a facut ca tot ei sa se infrupte din aurul romanilor, bani cu care s-au pus pe picioare dupa enormele pierderi suferite in primul razboi mondial. Caci Lenin, omul pregatit si finantat de nemti, a inteles sa-si plateasca datoriile cu tezaurul romanesc, drept urmare l-a expediat la Berlin.
    Cu grosolania si nesimtirea specifica rasei teutonice, nemtii zilelor noastre au inteles sa rezolve acest litigiu in felul urmator: La presiunea lor, in data de 2 octombrie 2012 Adunarea Parlamentara a Uniunii Europene a hotarat ca Romania nu va primi inapoi tezaurul de la rusi! Pai cum sa-l primeasca de la rusi cand el a fost papat de nemti?! De unde se vede cat se poate de limpede de ce istoria este scrisa dupa vrerea invingatorilor si fartatilor acestora, inclusiv din tabara invinsilor : Ar fi grozav de incomod ca tot omul sa stie atat despre fraternitatea talhareasca dintre nemti si rusi la sfarsitul primului razboi mondial si mai tarziu, cat si despre stransa colaborare dintre ei la inceputul celui de-al doilea razboi mondial (Polonia atacata simultan de cele doua lighioane, Pactul Ribbentrop-Molotov inca in vigoare).
    Cealalta mare gaselnita a Uniunii Europene este multiculturalismul sau acel talmes-balmes care-i va face pe urmasii nostri sa fie in anumite privinte (automobilism, calculatoare, telefonie mobila, moda, cancanuri, manele etc.) mai informati ca noi. Dar una este sa fii informat si cu totul altceva sa fii cult.
    Nota 1: Una din grozaviile la care Uniunea Europeana trudeste in momentul de fata este viitoarea ei religie lipsita de credinta. Cine stie? Poate ca musulmanii nu vor avea nimic impotriva ei...
    Nota 2: Daca in arta, prioritar in literatura, se poate vorbi de un specific national, filozofia si stiinta sunt supranationale. A cauta cu tot dinadinsul specificul national in ele, inseamna a le rapi universalitatea. Asa cum just afirma P.P.Negulescu in tratatul Geneza formelor culturii, din simplul motiv ca tot ortodocsi sunt grecii, rusii, bulgarii si sarbii, nici macar ortodoxismul nu este specific romanesc. Altfel spus, poate fi caracteristica o trasatura care diferentiaza, nicidecum una unificatoare.

    Sighetu Marmatiei,                                                     
George PETROVAI
         8 mai 2016


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page