Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

VICTOR ROSCA LA 90 DE ANI - PE URMELE EROISMULUI ROMÂNESC

Elena BUICA

Pe sacrul pamant dacic, de-a lungul miilor de ani, au fost barbati-eroi care au tinut sus steagul dainuirii noastre pe aceste meleaguri si se nasc si astazi astfel de barbati. Din randul acestora face parte jurnalistul-scriitor Victor Rosca, despre care nu putem vorbi decat ca despre un erou. Ca sa il cunoastem mai bine, trebuie sa ne apropiem de domnia sa cu pasi usori si sa-i rasfoim paginile vietii cu degetele muiate in sfintenia agheasmei.

Ii da dreptul sa fie trecut in randul eroilor neinfricata lupta de anticommunist pentru care a trecut prin iadul detentiei comuniste in doua randuri, pentru ca a indurat ca un sfant rastignit toate persecutiile securitatii care l-au insotit pas de pas si inafara inchisorilor, pentru taria morala de a nu ceda constragerilor de a deveni colaborator ticalosit. A avut domiciliu fortat. I s-a inscenat un accident din care a scapat ca prin minune dumnezeiasca. Nu i-au permis sa munceasca asa cum avea pregatirea. L-au alungat cu intreaga familie din apartamentul din Brasov. Si lista continua. Astfel a fost determinat sa-si paraseasca tara pentru a supravietui.

Victor Rosca este un erou ca multi alti romani, chiar daca vocile si chipurile lor sunt acoperite astazi de zgura nefericirii care ne apasa. Se nasc si astazi oameni care prin verticalitatea lor tin romanismul strans legat de coloana vertebrala a Carpatilor nostri chiar si atunci cand traiesc pe alte meleaguri.

Impins de grele suferinte in propria s-a tara, in 1988 a reusit sa plece la una dintre fiicele sale casatorita in Canada si a cerut azil politic. Desi Canada, tara sa de adoptie, este o tara primitoare, un timp, nici aici nu i-a suras linistea, caci viata de emigrant nu se inscrie printre cele usoare. Oricat de indreptatita i-a fost plecarea din tara, oricat de mult ajutor a primit de la Guvernul Canadian, nu a fost scutit de dificultatile adaptarii, de socuri si de experinte negative cu oamenii. Dar a biruit. Domnul S-a indurat si i-a dat zile pe care le-a trait in demnitate, respect, in deosebita consideratie si pretuire din partea acelora care-l cunosc si iata ca acum isi sarbatoreste varsta respectabila de 90 de ani.

Suferintele din anii grei de detentie i-au slefuit ca pe diamante multe trasaturi de caracter, destoinicia, curajul, intelepciunea, bunatatea si astfel, pana la aceasta varsta, si-a pastrat tinuta verticala a coloanei vertebrale, caracterul sau n-a fost atins de vicisitudilile vietii. Cu un spirit puternic si totodata pozitiv orientat de un simt la fel de puternic al dreptatii sociale, a ramas mereu increzator in sine, indiferent de incercarile la care a fost supus sau il mai supune viata, caci nu cu mult timp in urma si-a pierdut mult iubita si devotata sa sotie.

Cei ce il cunosc se mandresc cu un asemenea om calit la focul vietii facand dovada omului invingator. In Canada s-a facut remarcabila activitatea sa pe taramul culturii. S-a implicat prin munca voluntara, constant, in cultivarea valorilor spirituale romanesti, din dragoste de neam si limba romana. A fost ales vicepresedintele Centrului Cultural Roman, desfasurand multe activitati in folosul comunitatii. A scris doua carti despre supliciul regimului inchisorilor din Romania, carti pe care le citesti cu infrigurare si te tin cu atentia incordata de la inceput pana la sfarsit: “Moara lui Kalusek” (2007) si “Experimentul Targsor”(2011). Remarcabila este si intemeierea revistei literare “Candela de Montreal”(1997) al carei redactor-sef este. Aceasta revista a aparut cu gandul inaltator de a uni prin scris iubitorii de cultura, indiferent de opiniile lor politice sau de bisericile pe care le frecventau. Pe parcurs, obiectivele s-au inmultit. Inca din primii ani de la aparitie, revista s-a bucurat de aprecieri pentru continut si forma. Aflata acum in preajma aniversarii celor 20 de ani de existenta, revista este raspandita pe multe meridiane ale lumii, ocupand loc de cinste in multe biblioteci importante, iar in Canada este considerata obiect de patrimoniu.

Personal l-am cunoscut pe domnul Victor Rosca cu aproximativ zece ani in urma, cam pe la inceputurile colaborarii mele la prestigioasa sa revista „Candela de Montreal”. Am facut o scurta vizita in Montreal si l-am intalnit la biserica romaneasca “Buna Vestire” unde se aduna scriitorii si  oamenii de cultura, romani, chemati de glasul bisericii si de credinta noastra stramoseasca.

Inaintea mea s-a infatisat un om inalt, fara varsta, cu o tinuta dreapta, amintind de vorba romaneasca referitoare la frumusetea si maretia statuara a romanului “verde ca bradul”, cu o privire atenta, izvorata din ochii sai limpezi care iti spun ca in adancul lor vietuieste un om deosebit. Prima impresie a fost aceea a revarsarii culorilor blande ale rasaritului de soare sau al valuritului undelor unui lac stralucind in lumina zilei. Era insotit de frumoasa sa sotie. Acum, la anii senectutii, in jurul sau se asterne o lumina si o liniste binecuvantata.

Ca sa-i putem intregi imaginea, cel mai bine putem afla citindu-i cartile sale, o frumoasa izbanda literara rezultata din experienta sa de jurnalist si scriitor. Citind despre suferintele inchisorilor si ale urmaririi si persecutarii de catre securitate, putem vedea cat de puternic este spiritul unui om sau, altfel spus, taria lui.

Desi evenimentele sunt scrise cu o penita muiata in adancimile dureroase ale sufletului sau, au contururi clare si expresive, mergand la esenta problemelor. Chiar daca autorul a trecut prin suferinte greu de imaginat, in cartea sa el noteaza cu acuratete si cu respect pentru adevar.  

Desi subiectul cartii are caracter autobiografic, de la un capat la altul, strabate ca un fir rosu insemnarile despre tinuta demna a multor tineri, stapaniti de "un fluid" vizibil. Ei au gasit puterea sa traiasca sufleteste dincolo de lumea ingrozitoare in care se aflau.

Taria de caracter a fost arma de supravietuire, i-a facut neclintiti, fara sa-i atinga nimic din scopul urmarit, cel de alterare a personalitatii mergand pana la punctul obedientei absolute. In mijlocul lor si-a calit caracterul si autorul.

Cu puterea vointei si-a innobilat spritul cu o constiinta capabila sa-i redea sensul si bucuria de a fi. Spiritual sau puternic a produs efecte miraculoase de supravietuire pentru un timp mult mai indelungat si i-a facut de neclintit hotararea, dreptatea, exemplul si sinceritatea, calitati esentiale ale caracterului.

Infatisarea sa este si acum ceea a unui om cu credinta de cremene, neclintita, hotarat care pare sa spuna ca, de s-ar fi adunat inainte-i toate greutatile intregii lumi, tot n-ar renunta la lupta.  

Personalitatea sa poate deveni model de urmat, deoarece intruchipeaza un om cu incredere in sine, in propriile posibilitati, un om cu caracter echilibrat, definindu-si sensul vietii prin raportarea sinelui la valorile umane si la cele divine. Adugand si suferintele din anii grei de inchisoare, rezistenta de a nu ceda in fata temutei securitati, ii dau dreptul de a fi numit erou al neamului, pe deplin indreptatit sa poarte cununa de lauri, in fata carora putem sa ne plecam fruntea. Ii uram din plinul inimii:

MULTA SANATATE SI SUCCES IN REALIZAREA DORINTELOR !
----------------------------------
Elena BUICA
Pickering, Toronto, Canada
mai 2016

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page