Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Povestea agentului Lucky, „Helmut”, „Florin”, „Adolf” (4)

   Liviu Tofan   

Liviu Tofan a studiat filologia (specializarea germana-engleza) la Universitatea din Bucuresti. In 1973 a emigrat in Germania. A fost, intial, redactor de stiri, la Radio „Europa Libera/Radio Liberty" apoi a detinut din 1980 sefia redactiei de stiri. A ajuns director adjunct al sectiei romane al postului de radio finantat de Congresul S.U.A. Amintim - sau reamintim -, dupa caz, ca Radio „Europa Libera a lansat, in timpul evenimentelor din 1989, numarul celor 64.000 de victime ale decembriadei, cap de acuzare principal al condamnarii la moarte, in urma unei mascarade procesuale, a lui Nicolae Ceausescu si a sotiei sale. Incepand cu anul 1991, Liviu Tofan a condus biroul din Romania al postului de radio. In 1994, Radio Europa Libera a decis mutarea sediului de la München la Praga, iar Tofan a ales sa traiasca in Romania. Din anul 2008 este director al Institutului Roman de Istorie Recenta (I.R.I.R.). Directorul institutului este Liviu Tofan, iar presedintele consiliului director este istoricul holocaustolog Dennis Deletant. Institutul Roman de Istorie Recenta (I.R.I.R.) este un institut dedicat cercetarii trecutului recent al Romaniei, infiintat in anul 2000 din initiativa domnului Coen Stork, fost ambasador al Olandei in Romania in perioada decembrie 1987 - mai 1993. Finantarea a venit din partea Ministerului de Externe al Olandei[2]. Cum niciun „cadou" nu este gratuit, personal consider „cadoul" olandez, un machiavelic Cal Troian, iar interventiile sefului acestei institutii - fiind parte implicata in evenimente - pot fi puse sub semnul circumspectiei in ceea ce priveste obiectivitatea, inclusiv fata de personajul la care se refera in cele ce urmeaza. Concluziile va apartin. (Ion Maldarescu).

O sotie moarta la 34 de ani, un copil ramas in grija bunicilor, si foarte multe resentimente. Cam asta lasa in urma Lucky in Germania. Pentru un tablou complet, ar mai trebui sa adaugam niste interlopi furiosi ca urmare a unor combinatii cu marfa de contrabanda si masini furate, oameni tapati de bani, o serie de jucatori de poker care se considera inselati. ?i citeva esecuri pentru Securitate. Caci esecul din 1981 in cazul lui Emil Georgescu nu a fost singurul. Lucky n-a ramas atunci in Romania. S-a intors dupa un timp in Germania, unde a mai facut una, alta. De pilda, a primit comanda sa-l „recupereze" pe fostul ofiter de militie Ion Popa (fost comandant al militiei din Agnita), fugit in Germania si stabilit la Ingolstadt, unde conducea o banda de hoti. Lucky l-a sedat cu somnifere, l-a pus intr-o masina si s-a dus cu el spre patrie. La granita, totul era pregatit. O „Nota-Consemn" din aprilie 1983 spune asa: „Va suna la tatal sau si va comunica «transmite Dr. Helmuth ca-i trimit maine medicamentele». Asta inseamna ca « miine » sa fim la frontiera pentru a-i intampina. Va veni prin vama Bors, intrucit P.C.T.F. este comun cu al maghiarilor si daca acestia vor face greutati sa putem interveni". Toate bune si frumoase. Doar ca, intr-o parcare din Ungaria, Popa s-a trezit. S-a batut cu Lucky, a luat si o sticla in cap, dar tot a reusit sa fuga . Te pui cu Militia?

Dupa ratarea ridicola cu militianul Popa, Lucky nu s-a mai aratat la Nürnberg. Il regasim ca „Helmut" la Sibiu unde, in 1984, da cateva note la Securitate despre... Inge, venita in concediu in Romania. Notele lui „Helmut", in care el se auto-numeste „sursa", redau cele relatate de sotia sa despre situatia ei de la Nürnberg, unde este asaltata de lumea care il cauta pe sotul ei Lucky si se intereseaza de el, inclusiv politia germana. Iata cateva pasaje: „Sursa a fost pusa in tema cu unele evenimente care s-au petrecut in absenta. Sotia sursei este epuizata fizic si psihic, traind intr-o permanenta tensiune, stare paroxistica de nervi, teama si neliniste. Este persecutata psihic de telefoane anonime care in majoritate „tac", sau exerseaza diverse afirmatii de amenintare surda. [...] A fost cautata de 4-5 ori de politie [...] In urma unor denunturi [...] s-a efectuat in prezenta a patru politai o ampla perchezitie la domiciliul sursei. [...]" „Helmut" isi tradeaza adevarata identitate si in momentul in care vine vorba despre fiica lui Inge si a lui Lucky, si ii scapa formularea „fiica noastra". Ceea ce este corect, pentru ca sursa „Helmut" si Lucky sunt, intr-adevar, una si aceeasi persoana. Confirmarea suplimentara o da faptul ca notele lui „Helmut" sunt scrise de mana, iar la dosar exista o serie intreaga de declaratii olografe ale lui Lucky: scrisul este acelasi. Dar... acelasi scris il gasim si la „Adolf". Caci Lucky, supraestimandu-se, juca la doua mese, ambele ale Securitatii: cea interna (U.M. 0620 - U.S.L.A.), si cea externa (U.M. 0544 - C.I.E.).

Lucky va naviga permanent intre cele doua mese, cand ca „Adolf", cand ca „Helmut". Un joc complicat, cu avantaje si dezavantaje. Lucky mizeaza, evident, pe avantaje, si intinde coarda, cum ii sta in obicei. Asta il va costa, in 1987, o condamnare la inchisoare. Pentru ca mai existau si alte compartimente ale Securitatii, cum ar fi puternica Directie a III-a (U.M. 0625 - Contraspionaj). Aceasta nu cunostea „secretele" celorlalte unitati, nu stia intotdeauna cine este agent si pentru cine anume lucreaza respectivul. Pentru Directia a III-a, oricine putea fi suspect, inclusiv Lucky - sau mai ales un personaj atat de pestrit ca el. Dar, sa nu anticipam.

Trai neneaca in Romania

Moartea sotiei sale, in 1985, l-a privat pe Lucky de capul de pod pe care il avea in Germania Federala. Desi se stabileste din nou la Sibiu, Lucky nu redevine cetatean roman. El este un "rezident strain". Pasaportul de cetatean vest-german i-a ramas in buzunar si ii confera un statut special in Romania. El poate detine legal valuta straina, cu care se pot obtine foarte multe lucruri, inclusiv influenta si favoruri, si poate calatori oriunde doreste. Lucky profita din plin de aceste privilegii. El cumpara din shop-urile pe valuta bunuri inaccesibile romanilor de rind si le revinde cu profit. Alte lucruri le aduce din Ungaria sau Austria si le comercializeaza. Nu-l deranjeaza nimeni. O nota informativa din acea perioada il descrie pe Lucky astfel: „Ii place sa fie in centrul atentiei, sa domine colectivul in care se afla. Se lauda foarte mult, mai ales cu intrarile lui in Romania cu masina plina cu de toate, triumfator trece prin vama lasind impresia ca este cineva in Bucuresti cu relatii foarte mari. Are relatii in Romania, organizeaza orice, chiar si plecari definitive din tara pe sume de 10.000 DM. [...] Face orice fara munca pentru a cistiga un ban. Este bun prieten cu Totoescu care locuieste la Frankfurt si care se ocupa cu transportul de automobile. [...] Este tipul de om care intra in orice afacere murdara pentru castig".

Prietenul Totoescu este un personaj care apare si el in cartea lui Richard Cummings (pag. 98), in contextul operatiunii dirijate de Lucky impotriva lui Emil Georgescu. Originar din Pitesti, fost mecanic auto, Totoescu se stabilise in Germania, la Frankfurt/Offenbach. Asemenea lui Lucky, facea si el des vizite in Romania – la Sibiu, unde il aproviziona pe Lucky cu masini second hand, motoare, video-uri, televizoare etc, si la el acasa la Pitesti. Referitor la Totoescu si Lucky, Securitatea din Arges (Serviciul III) se adreseaza Securitatii din Sibiu cu citeva intrebari revelatoare: Din informatiile ce le detinem rezulta ca obiectivul nostru [Totoescu] se afla in relatii apropiate cu [Lucky] din Sibiu, aflat in preocuparile dv. Rugam sa ne comunicati daca pentru actiunile intreprinse asupra lui Emil Georgescu (fost colaborator al postului de radio „Europa Libera") la care a participat si obiectivul nostru la insistentele lui (Lucky - n.a.), a existat vreo aprobare sau conlucrare cu unitatile centrale [...] De asemenea, se cunoaste ca obiectivul a furnizat unele informatii lui (Lucky - n.a.) ce au fost exploatate ulterior de Serviciul de lupta antiterorista din unitatea dv., rugam sa ne comuncati in ce au constat aceste informatii [...] Din Datele pe care le detinem rezulta ca (Lucky - n.a.) i-a solicitat in continuare obiectivului nostru informatii, dar acesta l-a lasat sa inteleaga ca in prezent are preocupari legate exclusiv de activitatea profesionala. Acest document este important pentru ca ne confirma mai multe lucruri: ca actiunile impotriva lui Emil Georgescu, despre care se vorbeste ca despre niste fapte certe, au fost cit se poate de reale; ca, asa cum stiam din cartea lui Richard Cummings, Totoescu a fost implicat in aceste actiuni; si - cel mai semnificativ - ca Lucky lucra pentru sectia din Sibiu a Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista (U.S.L.A.).

Fapt este ca lui Lucky ii mergea foarte bine in Romania. Era plin de bani si avea relatii peste tot - in rindurile nomenclaturii de la Bucuresti, in lumea fotbalistilor. In vara lui 1986, petrecuta pe litoral, a cheltuit 100.000 de lei, spune informatorul „Albota", care adauga : A cistigat multi bani achizitionind bunuri aduse de fotbalistii romani din strainatate (Gino Iorgulescu, Relu Munteanu), pe care le-a vindut apoi la preturi mai mari (aparate video, casete, blue-jeans). La sfirsitul lui octombrie, Lucky isi serbeaza cu fast ziua de nastere. El inchiriaza o vila „de protocol" din Paltinis si-si invita prietenii, circa 30 de persoane, pentru o petrecere de doua zile, asigurindu-le si cazarea pe banii lui. Masa e "bogata si rafinata", ne spune o nota a aceluiasi informator „Albota": curcan umplut, specialitati in sosuri de vin, ciorba de potroace, gratar pe carbuni, coniac frantuzesc, whisky, gin. Se traia bine in Romania... Printre prietenii „speciali" ai lui Lucky, nota ii mentioneaza pe: Aurel Munteanu, fotbalist la Petrolul Ploiesti, ex. Sportul Studentesc, insotit de un manechin; Calin Andrei, student, fiul lui Stefan Andrei, secretar C.C. in tovarasia unei pustoaice, din auzite fiica unui anume ministru Petrescu; Serghei Mizil, fiul lui Niculescu Mizil, ministru Centrocoop, impreuna cu sotia. Despre acestia, informatorul „Albota" isi permite sa remarce ca, desi bine imbracati si parfumati, in opinia generala sunt totusi "mobilati intelectual mediocru". Tot ce se poate, dar pentru Lucky, aceste contacte spre virfurile conducerii de partid si de stat aveau utilitatea lor speciala.

Mai zabovim putin in 1986 pentru ca, in toamna acelui an, informatoarea „Alina" furnizeaza Securitatii o Nota deosebit de interesanta. „Alina" a fost amanta lui Lucky in vara acelui an, petrecuta, cum altfel, pe litoral. Cunoscandu-l indeaproape timp de cateva luni, „Alina" este in masura sa afle numeroase detalii despre Lucky. Ca, de pilda, in afara pasaportului de cetatean vest-german, Lucky mai poseda si un pasaport de serviciu romanesc, desi el nu era, oficial, cetatean roman. Pe langa aceste doua documente, Lucky mai avea si o legitimatie Agerpres. In hotelurile de pe litoral, chiar si in cele mai aglomerate perioade, Lucky avea camere rezervate prin Consiliul Culturii sau Agerpres. Intre altele, Lucky pastorea delegatii de scriitori occidentali, si avea la dispozitie o masina cu sofer: Era un tip foarte placut, volubil, cult, care putea intretine o societate la modul cel mai placut, un patriot care nu pierdea nici o ocazie de a blama persoanele care vor sa plece neaparat din Romania [...] Am observat pe corpul lui o serie de cicatrici dintre care unele pareau a fi prin impuscare, si cind l-am intrebat, a evitat sa-mi raspunda [...] mi-a spus sa nu-mi fac nici un fel de griji, ca el este un bun roman [...] si cit timp voi fi cu el nu voi fi atinsa decit eventual cu flori. [...] M-a intrebat daca eu nu colaborez cu organele de securitate, eu i-am raspuns categoric ca nu, si el mi-a pus ca toti colaboram un pic si gaseste ca este un lucru foarte normal, de ce privim cu teama aceasta problema[1].
- Va urma -
Grafica - Ion Maldarescu
----------------------------------------------
[1] „Expres Magazin", editia tiparita nr. 4/ iulie 2014 si in editia on-line din 2 august 2014 http://www.expresmagazin.ro/potretul-unui-agent-al-securitatii-trimis-in-germania-sa-l-asasineze-pe-emil-georgescu-de-la-radio-europa-libera-spionul-de-ieri-milionarul-de-azi/

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page