Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Povestea agentului Lucky, „Helmut”, „Florin”, „Adolf” (3)

Liviu Tofan  

Liviu Tofan a studiat filologia (specializarea germana-engleza) la Universitatea din Bucuresti. In 1973 a emigrat in Germania. A fost, intial, redactor de stiri, la Radio „Europa Libera/Radio Liberty" apoi a detinut din 1980 sefia redactiei de stiri. A ajuns director adjunct al sectiei romane al postului de radio finantat de Congresul S.U.A. Amintim - sau reamintim -, dupa caz, ca Radio „Europa Libera a lansat, in timpul evenimentelor din 1989, numarul celor 64.000 de victime ale decembriadei, cap de acuzare principal al condamnarii la moarte, in urma unei mascarade procesuale, a lui Nicolae Ceausescu si a sotiei sale. Incepand cu anul 1991, Liviu Tofan a condus biroul din Romania al postului de radio. In 1994, Radio Europa Libera a decis mutarea sediului de la München la Praga, iar Tofan a ales sa traiasca in Romania. Din anul 2008 este director al Institutului Roman de Istorie Recenta (I.R.I.R.). Directorul institutului este Liviu Tofan, iar presedintele consiliului director este istoricul holocaustolog Dennis Deletant. Institutul Roman de Istorie Recenta (I.R.I.R.) este un institut dedicat cercetarii trecutului recent al Romaniei, infiintat in anul 2000 din initiativa domnului Coen Stork, fost ambasador al Olandei in Romania in perioada decembrie 1987 - mai 1993. Finantarea a venit din partea Ministerului de Externe al Olandei[2]. Cum niciun „cadou" nu este gratuit, personal consider „cadoul" olandez, un machiavelic Cal Troian, iar interventiile sefului acestei institutii - fiind parte implicata in evenimente - pot fi puse sub semnul circumspectiei in ceea ce priveste obiectivitatea, inclusiv fata de personajul la care se refera in cele ce urmeaza. Concluziile va apartin. (Ion Maldarescu).

Schimbam perspectiva si, aparent, personajul. I se spunea „Helmut". In ghilimele, pentru ca nu era decat un nume de cod. In ianuarie 1980, „Helmut" semneaza o nota informativa catre Securitatea din Sibiu (compartimentul 0620), relatand cu lux de amanunte cum diversi emisari ai postului de radio „Europa Libera" l-ar fi contactat si prelucrat in incercarea de a-l recruta drept colaborator. Emisarii, chiar membri ai redactiei din München (sunt mentionati Radu Gorun, Ion Ioanid, George Balan, chiar si Virgil Ierunca), sunt insistenti si-i fac tot felul de promisiuni tentante, „Helmut" prezentindu-se ca pe un personaj de o deosebita valoare pe care „Europa Libera" tine mortis sa-l aiba in rindurile sale. Clar, „Helmut" a avut intotdeauna, indiferent de numele purtat, o foarte buna parere despre sine insusi. ?i care se cerea musai impartasita unui numar cat mai mare de contemporani. Eu eram atunci la Radio „Europa Libera", si stiu foarte bine cum functiona aceasta institutie, inclusiv in planul recrutarii de personal. Mi-e foarte clar ca relatarea lui „Helmut" este pura fabulatie, si ca nimic din ce spunea el despre tentativa de recrutare nu s-a intimplat. Dar asta este mai putin important. Relevant este faptul ca aceasta nota ne indica o prima pista pentru identificarea lui „Helmut". Dincolo de faptul ca el locuieste la Nürnberg, orasul in care se stabilise Lucky al nostru, o observatie a colonelului Ioan Poiana scrisa chiar pe nota lui „Helmut" spune asa: „In anul 1978, sursa s-a adresat din tara cu o scrisoare la « Europa Libera » ca urmare a refuzului serviciului de pasapoarte de a aviza plecarea in vizita a sotiei sale. Scrisoarea a fost citita la una din emisiunile acestui post. Cei de la E.L. de fapt la acest lucru se refereau si pe asta mizau in atragerea lui la o cooperare cu ei. [...] O copie dupa material se va inainta la UM 0544". Parca suna cunoscut, nu? Scrisoarea trimisa si citita la „Europa Libera" in 1978, sotia tratata cu refuz de cei de la pasapoarte... Doar ca, atunci, personajului i se spunea Lucky (si „Florin"), nu „Helmut". Cat despre copia inaintata la UM 0544, sa precizam ca acesta este indicativul Centrului de Informatii Externe (C.I.E., fost D.I.E.) -, bratul Securitatii pentru actiuni de spionaj si diversiune in strainatate, inclusiv agresiuni si asasinate.

Despre o astfel de actiune, din ianuarie 1981, cu „Helmut" in rolul principal, va fi vorba in continuare. Radio „Europa Libera" era principalul obiectiv al C.I.E., iar redactorii de la München erau urmariti indeaproape de Securitate, mai ales cei care, prin emisiunile si comentariile lor, stirneau in mod special interesul si atentia ascultatorilor pe de-o parte, si furia Securitatii de cealalta parte. Emil Georgescu, realizatorul emisiunii Actualitatea Romaneasca, era unul dintre acestia. Succesul Actualitatii in randurile ascultatorilor din Romania a facut ca Emil Georgescu sa devina foarte repede un obiectiv prioritar al Securitatii - citez: „Va fi organizata molestarea repetata si aplicarea unor masuri de corectie fizica lui Emil Georgescu in scopul intimidarii si determinarii acestuia de a parasi teritoriul R.F.G. si stabilirea resedintei sale intr-o alta tara. Termen: 15 septembrie 1976".

Dupa cum se vede, Securitatea nu prea lucra cu manusi. „Molestarea repetata si aplicarea unor masuri de corectie fizica lui Emil Georgescu" este o directiva dintr-un document datat 24 martie 1976 si intitulat „Plan de Masuri nr. 70.806 in completarea Planului de Masuri nr. 0027331 din 3.07.1975 referitor la compromiterea lui Georgescu Emil, colaborator al postului de radio « Europa Libera », aprobat de secretarul de stat adjunct al M.I., general-locotenent Ion Mihai Pacepa". Da, aprobat de Pacepa personal, adjunctul comandantului Directiei de Informatii Externe a Securitatii. Iar termenul de 15 septembrie 1976 a fost respectat cu o intirziere de doar o luna: in octombrie 1976, masina cu care se deplasa Emil Georgescu (impreuna cu sotia sa) a fost tamponata intentionat de un alt automobil. Masina lui Emil Georgescu a fost lovita exact in dreptul soferului, si urmarile ar fi fost grave daca Emil Georgescu n-ar fi tras de volan in ultima clipa. Automobilul care l-a lovit a fost abandonat, iar soferul a fugit cu un alt automobil care l-a preluat. Potrivit politiei müncheneze, automobilul abandonat fusese inchiriat de un cetatean francez cu numele René Scheibling. La verificari, acest cetatean francez s-a dovedit inexistent. Unele surse il identifica drept un mafiot francez folosit ocazional de Securitate, avand numele de cod „Sandu".

In perioada 1975-76, Securitatea inca se multumea cu masuri de compromitere si „argumente" contondente de intimidare in ceea ce-l priveste pe Emil Georgescu. Cativa ani mai tirziu insa, in 1981 va avea loc chiar o tentativa de asasinare. Acesta este contextul in care il reintilnim pe „Helmut". Iata ce relateaza el:

„U.M. 0225 . /133/f4/00 27919 STRICT SECRET
Primit: Lt. Col. Macau Exemplar Nr. 1
Sursa: „Helmut"
Data: 30 ian. 1981
NOTA
Incepand cu ziua de 21 ianuarie 1981, pina in seara zilei de 26 ianuarie 1981 (luni), sursa a urmarit pe Emil Georgescu in jurul locuintei acestuia. Impreuna cu sursa s-au deplasat timp de 3-4 ore si italienii Giovani (Gioni) si Vincenzo. Emil Georgescu a iesit de doua ori la plimbare cu cainele, dar odata a fost insotit de sotie, iar alta data de Mircea Pompy (corect: Pompey) Cojocaru. In seara zilei de 26 ianuarie 1981 (luni), in jurul orei 21,00 (20,30?) Emil Georgescu a iesit din bloc singur sa-si plimbe cainele. Atunci sursa a tras masina la un loc dinainte stabilit, iar Vincenzo si Gioni au iesit dupa Emil Georgescu. Vincenzo urma sa-l bata, iar Gioni sa impiedice eventuale interventii exterioare. Emil Georgescu a fost abordat in fata boschetului de la blocul vecin. Dupa o serie de pumni primiti in plina figura, acesta a cazut, strigand „Hilfe!" (Ajutor !). Jos fiind a mai primit cateva picioare. La strigatele lui s-au adunat niste persoane din bloc, care au iesit pe balcon. Italienii au luat-o la fuga in sensuri diferite, intalnindu-se toti trei la masina. Dupa relatarile lui Vincenzo, Emil Georgescu este bine atins, cu leziuni faciale evidente si cu mana stanga rupta. Daca la radio nu se face nici o apreciere in sensul acestui eveniment inseamna ca se asteapta ca aspectul sa transpire din alte surse, astfel incit sa se ofere piste de eventuala depistare a autorului. In sensul lui Emil Georgescu , problema atacului personal ridica (a ridicat) probleme grele sursei, avind in vedere liniaritatea existentei lui. Sursa poate oricind, contra recompensa de 10.000 D.M., sa elimine pe oricine prin intermediul acestor italieni. Rog a se lua afirmatiile ca fiind veridice si sa se tina cont de cadrul, conjunctura in care sursa isi desfasoara acticitatea. Sursa nu cunoaste casa (interiorul) locuintei lui Emil Georgescu, decat din cele realizate de afara in atatea zile de panda. [...] Helmut"

O analiza avizata de text ne spune ca „Helmut" este nu doar smecher, ci chiar periculos si evident mincinos. Atacul din 26 ianuarie 1981 de la München impotriva lui Emil Georgescu s-a petrecut intr-adevar, dar... putin altfel. „Helmut" exagereaza foarte mult pentru a-si impresiona sefii de la Bucuresti si pentru a scoate de la ei 10.000 de marci - daca s-o putea. Cei doi italieni sunt o inventie. Persoana pusa de „Helmut" sa-l bata pe Emil Georgescu era un amarat de roman, fost cascador la Buftea, care muncea cu ziua pe ici, pe colo, prin Germania. Acesta, inainte sa-l loveasca pe Emil Georgescu, i-a spus chiar, pe nemteste, „va rog sa ma scuzati". I-a dat o palma si a fugit. Nici vorba de „leziuni faciale evidente" sau de vreo mana rupta. Spre norocul lui Emil Georgescu, „Helmut", care n-a vrut sa se expuna personal, si-a ales gresit executantul, ceea ce, in final, va zadarnici intreaga lui operatiune. Dar, pentru sefii de la Bucuresti, a dres-o din condei. Grav ramine faptul ca Emil Georgescu era intr-adevar tinta unei „actiuni de anihilare", cum noteaza de mana, chiar pe raportul lui „Helmut", colonelul I. Tiseanu (nume conspirativ) de la UM 0225: Situatia creata ne obliga sa folosim alta conceptie, tactica, imprejurari si mijloace pentru realizarea actiunii de anihilare a lui „Iago". „Iago" era numele de cod dat de Securitate lui Emil Georgescu, iar UM 0225 era acea subunitate a Securitatii/C.I.E. care se ocupa de Radio „Europa Libera".

Iata deci ca „Helmut" ajunsese in 1981 un element important si cat se poate de activ in planul Securitatii de anihilare a lui Emil Georgescu. Dar asta nu a fost tot. Puteti citi mai multe in cartea lui Richard Cummings, „Securitatea contra Radio Europa Libera", aparuta in 2011 la editura Adevarul. Acolo, la pagina 98, il veti gasi pe „Helmut" cu numele lui real, nume sub care il puteti intilni si azi la Sibiu - daca aveti aceasta curiozitate. Eu prefer sa-l numesc in continuare Lucky pe acest personaj care mai are a ne dezvalui multe lucruri remarcabile din penumbra sulfuroasa a existentei sale duplicitare. In cartea lui Richard Cummings, Lucky iese din scena (la pagina 103) fugind in Romania, la Sibiu, unde este semnalat in august 1981. Politia germana, care il retinuse scurt timp in urma depozitiilor romanului pus de Lucky mai intii sa-l agreseze pe Emil Georgescu, apoi chiar sa-l asasineze, descoperise la locuinta sa din Nürnberg fotografii cu Emil Georgescu si schite ale locuintei acestuia, adica probe. Situatie in care Lucky a apreciat ca fiind mai sanatos sa se retraga, macar un timp, din raza de actiune a justitiei vest-germane. Dar aceasta nu-l uita. Inca in anul 1984, pe 2 martie, judecatoria din Nürnberg dispune efectuarea unei perchezitii la locuinta din Wettersteinstrasse nr. 76, inclusiv asupra persoane lui Lucky, despre care se precizeaza ca poarta o arma (in sfarsit, avea pistol). Dar la Nürnberg nu se afla decat sotia sa Inge, Lucky fiind bine mersi la Sibiu.

In afara de politie, Inge mai era asaltata si de altii, si avea necazuri tot mai mari. Problema era o escrocherie pusa la cale de Lucky inca din faza inceputurilor sale in Germania. El cerea si primea sume mari de bani de la fosti cetateni romani care voiau sa-si aduca in Germania federala rudele ramase in Romania, pretinzand, evident, ca le va rezolva problema prin legaturile sale „speciale". Cand nu se afla in Germania - pentru ca facea vizite dese si prelungite in Romania - banii erau incasati de sotia sa Inge. ?i, de la un moment dat, clientii nemultumiti si dusi cu vorba au inceput s-o preseze si sa-si ceara banii inapoi. In anul 1985, Inge este chiar data in judecata pentru escrocherie de catre o familie de sasi. In acelasi timp, politia il cauta pe Lucky pentru niste combinatii cu masini furate. Sub atata presiune, Inge clacheaza, din cate se pare: la inceputul lui septembrie, ea este gasita moarta in locuinta din Nürnberg. Suicid cu somnifere si alcool, zice Politia[1].
- Va urma -
----------------------------------------------
[1] „Expres Magazin", editia tiparita nr. 4/ iulie 2014 si in editia on-line din 2 august 2014 http://www.expresmagazin.ro/potretul-unui-agent-al-securitatii-trimis-in-germania-sa-l-asasineze-pe-emil-georgescu-de-la-radio-europa-libera-spionul-de-ieri-milionarul-de-azi/

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page