Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Si iar democratia vom mima...


    Motto: Si ce-a mai fost iar o sa fie,
               cu-alesi scoliti in pungasie.

    Poate ca pe ici, pe colo mai sunt naivi care spera ca alegerile locale din 5 iunie (o noua Duminica a Orbului) vor aduce cu ele niscaiva schimbari. Nu ma numar printre acestia, nu fiindca nu le-as dori (ma rog, ca tot romanul amagit un sfert de veac cu luminita de la capatul tunelului), ci fiindca nu le cred posibile pe cele in bine. Si nu le cred posibile, intrucat este lesne de dedus din tot ce mai misca-n tara asta temeinic pusa pe butuci, ca sforarii interni si externi nu doresc acest lucru: Sforarii interni (ticalosii vanduti strainilor) pentru ca, prin netrebnica lor contributie, au facut ca saracia si asimetria sociala sa devina, vorba lui Caragiale, starea naturela din aceasta tara crucificata, sforarii externi (adevaratii papusari planetari) pentru ca numai de forma nu le convine prelungitul circ de pe aceste meleaguri (regula istorica este ca o stare prelungita de improvizatie politico-economica, genereaza nemultumirea care cu necesitate duce la revolte, dar regula este copios contrazisa de proverbiala rabdare romineasca!), in fond insa le convine de minune, stiut fiind faptul ca cel mai bine se pescuieste in apele tulburi.
    Ori apele tulburi din politica, economie si starea generala de spirit a natiunii noastre sunt aliatii cei mai de nadejde ai lichelelor din launtrul si din afara granitelor tarii in actiunea lor conjugata de-a fura mai ceva ca-n codru (dar unde-s codrii de mai an?!) si de-a crea aparentele unei democratii ca la carte. In realitate, insa, o monstruoasa nedemocratie, in care plutocratia (puterea subanalfabetilor imbogatiti peste noapte prin afaceri „curat murdare”) taie si spanzura intr-un stat profund corupt, nedrept cu umilul si opresiv cu saracul, un stat-malaxor statornic indreptat impotriva straduintelor intr-ale corectitudinii, atata cata a mai ramas (micii datornici sunt executati fara mila prin atrocele mecanism al majorarilor si penalitatilor, in timp ce marii datornici cu rangul de „clientii statului” nu numai ca beneficiaza de reesalonarea datoriilor, dar in cele mai multe cazuri ajung sa plateasca cu chiu, cu vai doar o mica parte dintre ele).
    Doar intr-un asemenea stat anapoda, cu legi si institutii pe masura, poate sa functioneze o struto-camila de felul prezentei obligatorii la vot. Intr-un talmes-balmes cu drepturi-obligatii si obligatii-drepturi, nu numai ca nici dracu nu se mai descurca, dar este un desavarsit abuz impotriva libertatii de decizie a individului, ceva foarte asemanator cu modelul de fericire impusa cetatenilor de catre strategii si tacticienii bolsevismului, unde – atunci cand cineva indraznea sa cugete cu capul lui si doar oleaca se abatea de la silnica logica a furnicarului uman – indata i se aplica eticheta de contrarevolutionar si dusman al poporului, dupa care, potrivit aceleiasi logici impotriva firii umane, respectivul rebel era fie izolat (intemnitat, inlagarat sau inchis intr-un azil), fie era suprimat fizic.
    Vasazica, nici vorba ca un drept constitutional sa poata fi intarit printr-un act normativ conjunctural, in cazul de fata din pricina progresivei neparticipari la vot, care sa le impuna cetatenilor scarbiti de politica, participarea chiar si fara de tragere de inima la aceasta penibila si prelungita farsa democratica.
    Nu numai ca asa ceva face praf si pulbere libertatea de decizie a cetateanului vizavi de drepturile sale fundamentale (are dreptul la viata, dar nimeni nu-l poate obliga sa traiasca daca lui i se nazare ca viata este o povara; are dreptul la munca, dar nimeni nu-l va face sa lucreze daca el, constient sau inconstient, a decis ca lucrurile stau altfel; are dreptul la instruire, parintii copilului fiind obligati prin lege sa-l trimita la scoala, dar nimeni si nimic nu-l poate sili sa devina elev constiincios daca scoala si studiul il dezgusta etc.), insa avem sub ochi dovada cum jocurile politicianiste si uriasele neimpliniri postdecembriste s-au constituit in argumente irefutabile impotriva unui drept constitutional devenit rutina si, prin statornica pacatosenie a carmuitorilor, preschimbat intr-o impecabila aflare in treaba.
    Doriti, nenicilor carmuitori si facatori de legi, ca scrutinul sa fie o sarbatoare a libertatii de decizie pentru toti romanii cu drept de vot? Pai atunci nu-i nevoie de legi complementare cu caracter constrangator (de felul amenzilor), care sa-i impinga pe romani spre urne, ci de un cadru tehnico-moral adecvat:
    1)Realizari concrete in plan material si spiritual, nicidecum batuta pe loc pentru majoritatea romanilor in mai bine de un sfert de veac.
    2)Egalitatea in fata legilor pentru toti traitorii pe aceste meleaguri, dar nu in teorie, ci in viata de zi cu zi.
    3)Candidatii propusi, dar mai cu seama alesii sa se constituie prin fapte in truditori pentru comunitate si in modele pentru tineri. Exista asa ceva in societatea noastra distorsionata? Si daca exista, cum pot fi descoperiti, cand cugetatorul francez Henri Bergson ne-o spune verde in fata ca democratia occidentala, democratia in care traia si pe care o cunostea, nu poseda criterii pentru selectia valorilor? Iar daca totusi se ajunge la ei si sunt convinsi sa intre in politica, adica sa se implice efectiv in vasta si anevoioasa opera de redresare a Romaniei, ce sanse au sa reziste intre politrucii imbatraniti in rele? Patania lui Marian Munteanu  este deplin edificatoare in acest sens...
    4)Unde-i votul electronic promis romanilor de actualul presedinte in campania din anul 2014? Nu numai ca romanii n-au parte de asa ceva, in definitiv o bagatela pentru nivelul atins de informatica si numarul posesorilor de calculatoare, dar li se baga pe gat si uriasa minciuna statistica cu totalul alegatorilor (aproape trei milioane in plus fata de „statistica” bunului simt), adica taman masa de voturi fictive cu care la alegerile parlamentare va fi inclinata cumpana pe directia (a se citi in favoarea) detinatorilor puterii efective. Nu spunea Stalin ca rezultatul final al scrutinului nu depinde de numarul celor care se prezinta la urne, ci de cel/cei care numara voturile?
    Tocmai de-aceea spun ca, sansele de schimbare in bine fiind practic nule, tare buna ar fi pentru romanii de rand greva electorala. Ceea ce inseamna aplicarea democratica a Legii talionului  („Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte”): Ne-ati mintit cu neobrazare atatia ani, iata ca de data asta nu ne lasam pacaliti, stam cuminti acasa si asteptam sa vedem cate voturi veti aduna de la ciracii vostri!

    Sighetu Marmatiei,                                                    
George PETROVAI
         7 mai 2016


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page