Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Gheorghe Bratescu - Eseuri inedite

Marx in pielea goala. Cine a fost in realitate.
 
Despre viata, cartile si articolele lui Karl Marx au scris multi. Toti cu interesele si orbirea lor politica. Comunistii l-au adulat, adversarii acestora nu s-au oprit sa-l conteste. In definitive, cercetand cu obiectivitate acest personaj, intrebarea vine de la sine, simplu: Cine a fost in realitate Karl Marx?
S-a nascut la 5 mai 1818 intro familie de evrei din orasul german Trier, landul Renania-Palatinat. De altfel, in localitatea aflata langa frontier cu Marele Ducat Luxemburg, comunitatea iudaica era numeroasa, traind netulburata de nemtii crestini, mai toti viticultori, iubitori de petreceri. Cetatenii Trierului, adunati in piata de sarbatori, benchetuiau veseli impreuna cu arhiepiscopul lor, ce slujea intro catedrala veche din secolul al 11-lea. Desi nemti, locuitorii vorbeau si in limba franceza, iar evreii se intelegeau intre ei in isis, o amestecatura de germana si alte graiuri. La inceputul secolului al 19-lea, atmosfera idilica a Trierului nu era cu numic tulburata de multimea evenimentelor politice si nici razboiele napolioniene nu-I scimbase tabietel, pesemne vechi de pe vremea romanilor, a caror prezenta o aminteau numeroasele vestigii arheologice, prezente mai peste tot. Tatal lui Karl Marx, profesa avocatura, clientii sai fiind, mai toti, bancheri, negustori si meseriasievrei, care aveau pricini indeosebi cu statul. Ii mergea bine, familia locuia intro casa confortabila, copiii mergeau la scoala. In fine, facea parte din tahma evreilor instariti, pastratori ai traditiilor iudaice, dar fara manifestari habotnice. Ca dovada, copilul nou nascut a primit nu un nume biblic ci german. Karl Marx a frecventat cursurile liceale, pe care le-a absolvit fara a se remarca in mod deosebit, in afara firii sale caudate, vwsnic pus pe contraziceri. Tatal a ramas surprins auzindu-l ca intentioneaza sa devina rabin, desi il credea dispus a-i prelua cabinetul de avocatura. Cu gandul la ce-si propusese, Karl Marx s-a inscris la cursurile de filosofie ale Universitatii din Bonn. Nu implinise 18 ani, intelegea sau nu pricepea deloc ce predau dascalii, categoric personalitati in materie, insa Karl ii intrerupea, contrazicandu-i, plin de aroganta, perturband cu impolitetea sa nu doar solemnitatea spiritului academic, ci mai condamnabil pentru traditia prusaca, disciplina de fier ce domnea pretutindeni. Acest comportament ar fi indicat unui psihiatru actual, simptome ale dereglarii patologice, netratata, ducand la schizofrenie in cel mai bun caz sau instalarea starii de personalitate accentuate, adica un soi de dementa, exprimata prin grandomanie, logoree, scriptomania, grafomania, etc. Altfel, indivizii par absolut normali, ba chiar mai sarmanti si convingatori. Pana la proba contrarie. Prea tarziu insa cand aceasta devine evidenta.Corpul didactic universitar din Bonn, socat de iesirile adolescentului Karl Marx, l-a fortat sa paraseasca institutia academica. Acesta s-a dus la Berlin, frecventand in continuare prelegerile de filozifie. Mai tarziu avea sa insinueze ca parasise Universitatea din Bonn, deoarece nu-l satisfacuse calitatea cursurilor, acestea fiind inferior cerintelor sale. O clara manifestare a grandomaniei, vizibila, privindu-i atent evolutia ca intelect. Momentul crucial in viata lui Karl Marx a fost intalnirea sa cu Frederick Engels, un conational, mai tanar cu doi ani decat el, ajuns din Renania la Berlin in imprejurari caudate. Frederick Engels se nascuse in orasul Barmen, mama fiindu-i evreica. Tatal era fabricant de panzeturi si nu o ducea rau. Baiatul nu si-a vazut de scoala, hoinarind cu derbedeii, a fugit de acasa, ajungand la Bremen, unde a fost nevoit sa munceasca, angajat ca vanzator in pravaliile diferitilor negustori. Nu si-a vazut de treaba si la varsta de 20 de ani, inca minor dupa legea prisaca, reclamat la politie pentru furtisag, a fugit in Elvetia, apoi si de acolo in Italia, spre a i se pierde urma. Nespalat, flamand, cersind o bucata de paine, ca un vagabond, timp de cativa ani, s-a intors in Prusia, angajandu-se voluntary intrun regiment de artilerie, pe un stagiu de un an, in scop de reabilitare juridical. Din antamplare, ca military, il cunoaste pe Karl Marx si din cand in cand se duce sa-l vada la universitate, insotindu-l chiar la cursuri, stand alaturi de el in amfiteatru. Engels poza in postura de scriitor, laudandu-se ca facea parte din grupul literar ” Tanara Germanie ”, desi nu proba cu numic ce spunea cu atata convingere. Karl Marx il credea, ba l-a si ajuta sa scrie o brosurica intitulata ” Schelling si revelatia ”. Textul continea, in fapt, gandirea lui Marx despre batranul professor, pe care il contrazicea cu gura altuia, temandu-se sa nu pateasca o admonestare precum la Bonn. Pe Marx l-a intaratat indeosebi atitudinea radical a venerabilului professor impotriva sistemului filosofic Hegelian, teoriei luptei contrariilor si metodei dialecticii lui Hegel. Karl Marx adora filosofia hegeliana, fiind membru al grupului hegelienilor de stanga, termenul ” de stanga ” semnificand orientarea acestora spre radicalism. De altfel, teza de doctorat a lui Marx, scrisa in spiritual idealist Hegelian, obtinuta la universitatea din Jena, s-a intitulat ” Deosebirea dintre filosofia naturii la Democrit si filosofia Naturii la Epicur ”. Era o reactive la filosofia naturii dezvoltata de Schelling, care sustinea, in esenta, ca stiinta despre natura se ocupa numai de fenomene limitate si isolate, vizibile, care n-au ca obiectiv cunoasterea ” absolutului ”, forta spiritual care sta la baza dezvoltarii naturii. Acestea erau ideile sadite in mintea lui Marx inca de pe vremea cand studia la Berlin. Engels nu se dezlipea de Marx. Trecut prin ciur si darmon a realizat repede ca-l putea folosi, tapandu-l de gologani. Karl era imbracat elegant, locuia in gazda chiar langa universitate, platea berea bauta impreuna cu colegii, ceea ce era un semn de noblete pentru nemti, obisnuiti sa-si achite consumatia personala. Se vedea ca tanarul Marx nu ducea lipsa de nimic, fiind intretinut de familie. Engels il lingusea, facea pe tutarul, flatandu-l permanent cu calificative elogioase. Exact ce dorea baiatul de bani gata, ce-si amagise tatal ca se pregatea sa devina rabin, intand in casta carturarilor israeliti. Pe neasteptate, Karl Marx s-a vazut parasir de tanarul Frederich, pe care-l indagea. Parca intrase in pamant. De unde sa stie el ca amicul, lipsind nejustificat din cazarma, neadapta disciplinei cazone prusace si institutiei militare dure, fugise din post. Dezertorul Frederich Engels a sters-o din Berlin, direct la Hamburg si, angajandu-se marinar pe o corabie olandeza a debarcat la Liverpool, in Anglia. A pierdut vremea prin port, citand de lucru si, in cele din urma, cum ii era obiceiul, si-a incercat norocul in Manchester. A haladuit prin oras, lucrand ca zilier pe unde apuca, dormea la caminul saracilor, flamanzind adesea. In acest timp, Karl Marx, proaspat doctor in filosofie, a descoperit ca i-ar sta bine nu ca rabin, ci facand politica, angajat ca redactor-sef la ziarul ” Gazeta Renana ” din Koln, oficiul landului Renania Palatinat, stipendiat de bancherii locali. Nu-l mai avea in minte pe Frederich Engels, s-a insurat si traia ca un sot model, in randul burghezilor. Pricinos cum era, orgolios si arrogant, simtea ca desi se invartea printre mai marii zilei, n-avea loc la reuniunile acestora, fiind evitat. Si-a dat seama ca-l handicapa originea sa evreiasca, ceea ce l-a revoltat, desi aderase si la masonerie, convins ca astfel va iesi din izolare. Desigur evreii bogati rezolvasera problema, crestinandu-se si schimbandu-si numele. Insa un orgolios, plin de sine, precum Karl Marx, nici nu putea sa admita un astfel de compromis. El tinea ca evreii sa fie considerati egali celorlalti cetateni, nu discriminati din pricina religiei. Iar acest scop putea fi realizat prin lupta politica, avand la baza o doctrina, o ideologie. Karl Marx, doctor in filosofie, si-a cautat idei in textile unor autori mai vechi, printer care utopicii francezi, Morelly, Fourier si Saint-Simon. Brusc a realizat ca, elaborand o ideologie pe baza conceptiilor utopistilor, parasindu-si apetitul din tinerete, folosofia hegeliana, si sarind in tabara materialistilor atei, putea sa-si atinga telul. Caci, intro societate ateista, nu conta religia. Ca atare, portile promovarii pe scara sociala erau deschise tuturor. Tuturor? Cuvantul insemna colectivitate, communism. Nu era o noutate. Un alt evreu, Ferdinand Lassalle, nutrind acelasi mod de emancipare a conationalilor sai, cerea drept de vot universal al clasei muncitoare, pacea dintre clase, accesul tuturor la puterea politica. Lassalle se inspirase , la randul sau, din lucrarile si activitatea politica si sociala a scotianului Robert Owen. Karl Marx a intuit ca, in Prusia, culoarul politic preconizat de el era deja ocupat de omul politic Lassalle si, prin urmare, a hotarat sa caute un alt debuseu. A gasit nimerita Franta, unde spiritual revolutionary era viu si se manifesta chiar foarte adesea. Si-a luat sotia si a plecat la Paris, asociindu-se cu Arnold Ruge, finantand aparitia revistei ” Analel Franco-germane ”. Revista i-a servit lui Marx ca trambulina pentru difuzarea ideilor ce urmau sa stea la baza ideologiei sale. Primul lucru l-a facut dezicandu-se de filosofia hegeliana, atacandu-I cinic pe fostii sai amici, tineri hegelieni. In toiul acestei campanii, Marx a primit o scrisoare de la uitatul Engels. Bucuros de o asemenea intamplare, l-a chemat la Paris, spre a-l folosi precum odinioara, drept coada de topor pentru lansarea agresiva a ideilor sale, pe care el insusi le considera periculoase. Iar daca oficialitatile luau masuri punitive, acestea nu-l puteau atinge, autorul textelor fiind vagabondul Engels. Fugarul n-a venit la Paris cu mana goala, ci cu ideile lui Owen, pe care-l cunoscuse personal. In fine, Marx scria articole si carti pe care le semna Engels. Unele tratau problema evreiasca, altele tratau ideologia comunismului ateu gandita de Marx sau criticau in termini iesiti din comun politica Prusiei. Injuriile proferate de Marx au determinat guvernul francez sa-l expulzeze. Cei doi amici Marx si Engels isi cauta adapost la Bruxelles, unde isi continua activitatea ideological, dezvoltand o asociatie secreta intitulata ” Liga comunistilor ”, al carei program politic l-au scris, intitulandu-l ” Manifest al Partidului Comunist ”. Prinzand de veste, guvernul Belgian dizolva asociatia secreta si-i expilzeaza pe cei doi, sub paza militara, la granite cu Franta. Nici aici nu sunt primiti, astfel incat singura posibilitate le ramane intoarcerea acasa, in Renania. Marx fondeaza la Koln revista ” Noua Gazeta Renana ”, in care publica articole care scandalizeaza publicul, dar si guvernul. Drept urmare, revista este suprimata, Marx ajunge in fata Justitiei, fiind expulzat din tara ca ” individ periculos ordinii de stat ” . Ajunge din nou la Paris, si nu se potoleste, provoaca o demonstratie si atat a trebuit autoritatilor sa-l expulzeze. Marx a parasite Frantta, doar cu sotia, Engels avand alt parcurs al vietii. In timp ce Marx s-a stability la Londra, prietenul sau zacea inchis in puscarie la Bruxelles, condamnat pentru calomnii si vagabondaj. Ispasindu-si pedeapsa isi cauta prietenul la Paris, unde-l cauta politia. Fuge in Elvetia, se furiseaza prin Franta si traverseaza Canalul Manecii in Anglia, cautandu-l pe Marx. Aflat la Londra, Marx isi ducea zilele stramtorat de nevoi, ass incat aventurielul Engels nu s-a oprit la el, cum procedase mereu. L-a parasite, angajandu-se functionar la o casa de comert din Manchester. Marx, inglobat de datorii, slab, cocarjat, bolnav de inima, tremurandu-I falca si bratul drept, parea o epava umana. Nu mai avea nimic din prestanta tineretii, poate doar accsele de aroganta de odinioara. A murit lovit de apoplexie cand inca nu implinise 65 de ani. Engels a trait inca 12 ani dupa ce il parasise prietenul sau, el, fostul dezertor, s-a apucat sa scrie despre problemele militare, dar a a abordat si darwinismul intro maniera aiurotoare. Bineinteles, emulul sau Lenin a scris ca ” operele ” lasate de semidoctul Engels sunt ” epocale ” . Epitete de grandoare au acordat lui Karl Marx comunistii de pretutindeni, indeosebi bolsevicii lui Lenin si Stalin. Cu timpul, excesul laudativ s-a temperat, cand ratiunea a inceput sa functioneze, descoperindu-se erorile tezelor marxiste, dar si periculozitatea lor pentru omenire. A fost Karl Marx genial? Sub nicio forma. Ideile sale constituie un amalgam, o schimonosire a altor teze filosofoce si politice, iar doctrina se infatiseaza ca adunatura de utopii, populism si indemn la crima. din acest punct de vedere Marx ar putea fi consederat ” geniu al crimei organizate ” . Ce n-a reusit nici Lassalle, nici Marx, adica emanciparea coreligionarilor, a izbutit insa un genial politician englez, evreu de origina, Benjamin Disraeli, conte Beaconsfield, inobilat de regina Victoria. Preconizand extinderea Imperiului Britanic, Disraeli a pregatit terenul refacerii statului Israel. In mai putin de un secol, proiectul I-a reusit. Disraeli da, un geniu politic.

Publicat de Gheorghe Bratescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page