Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Aspiratia istoriei: Kazahstan

In rutele de calatorie consacrate in epoca postbelica, intre Frankfurt sau Paris sau Viena, pe de o parte, si Beijing sau Tokyo sau Seoul, de cealalta parte, nu se interpunea, dincolo de Urali, decat nesfarsita Siberie.

Prea putini au dat importanta Asiei Centrale (sau “Eurasiei”, cum le place multora sa spuna). Aceasta parea doar anexa a istoriei, care se hotara in alta parte.

La randul meu, am parcurs de vreo douazeci de ori distanta amintita privind din hubloul avionului, cand cerul era senin, inverzitele intinsuri ale Siberiei, in zile de vara, sau admirand, seara, iluminatul acesteia (care este, totusi, pe alocuri, mai intens decat in regiunile Romaniei!). Abia banuiam ceea ce se petrece intre, de pilda, Ekaterinenburg, la nord, Alma Ata, la sud, si Ulan Bator, la rasarit. Nu am inaintat, insa, spre Asia Centrala, dincolo de Georgia sau Azerbaidjan, si nu m-am oprit dincoace de Japonia, de China si de Coreea de Sud.

Astazi, trebuie spus ca daca este adevarat - si, cu siguranta, este - ca piata majora a lumii s-a mutat in Asia de Rasarit, este tot atat de adevarat ca in Asia Centrala se face istorie, chiar daca una marcata inca de poverile ce vin din istoria lunga a nomadismului. stim bine ca, altadata, mongolii au antrenat, in stilul economiei de cucerire, popoare dintre cele mai diverse intr-o actiune de cotropire spre Vest, care a marcat pana astazi istoria Europei. Samarkandul a ramas in ruina de atunci. Acum, urmasii acelor cuceritori iscusiti, combinati intre timp in mod complicat cu popoarele aflate la originea turcilor, se ridica ei insisi la inaltimea istoriei (la “cele mai inalte standarde ale timpului”, cum spun actualii kazahi). Am in vedere Kazahstanul (Kazakhstan, in terminologia engleza internationala), o tara din multe puncte de vedere surprinzatoare si admirabila, pe care am avut ocazia sa o vizitez cu putine zile in urma.

Multe realitati ale Kazahstanului impresioneaza vizitatorul. Nu doar marimea teritoriului - care este de vreo patru ori cat Franta, iar regiunea administrativa Karaganda din interiorul tarii, de pilda, este mai mare decat oricare dintre tarile europene (cu exceptia, desigur, a Rusiei). Nu doar anvergura bogatiilor solului (se spune, pe drept, ca in Kazahstan este reprezentat in subsol intregul tablou al lui Mendeleev, iar uraniul, gazul, petrolul, cuprul si multe altele sunt in cantitati competitive mondial). Nu doar complexitatea populatiei - aici reunindu-se vreo 140 de comunitati etnice, cu 40% kazahi, intr-unul dintre creuzetele demografice ale lumii de astazi. Prin toate acestea, Kazahstanul conteaza. Aceasta tara conteaza insa in multe alte privinte. Mentionez doar cateva aspecte.
Sa cauti sa intruchipezi o societate in care se schimba informatii, intretinand peste 2.000 de ziare (dintre care 80% private) si 100 de televiziuni si posturi de radio independente (la o populatie de 16 milioane de locuitori), ramane demn de evocat. Sa realizezi un export de 71 de miliarde de dolari (din petrol, gaz, produse metalifere, produse animale, masinarie) si un import de 38 de miliarde in 2008, avand Rusia, China, Germania, Franta, S.U.A., Italia ca parteneri principali (cum ne informeaza elocventul volum Kazakhstan. Country Profile, editat de OSCE, 2010), se impune evocat, de asemenea. Marile puteri economice si politice ale lumii de astazi concureaza, de altfel, cu succes pe teritoriul unei tari care cauta sa utilizeze cu pricepere piata internationala ca instrument al propriei dezvoltari. Universitatile principale din Kazahstan - am in vedere Astana, Karaganda, institutii din Alma Ata - sunt puse pe directie fertila in conditii de autonomie, finantare puternica, orientare spre performante in stiintele experimentale si studiile sociale si deschidere spre angajarea de specialisti din alte tari.

Se poate spune ca dupa felul cum arata companiile aeriene iti dai seama de anvergura economica si reperele unei tari. Cand urci la Frankfurt am Main in avionul “Air Astana”, un Boeing 767, ai perceptia mentalitatii orientate spre standarde inalte ale organizarii si personalului. Perceptia ti-o reconfirma orice deplasare cu avionul inauntrul Kazahstanului. Iar atunci cand intri in noua si foarte moderna capitala a tarii, Astana - inspirata vizibil din experiente arhitecturale si de sistematizare de la Tokyo, Beijing, Washington D.C. si conceputa de arhitecti japonezi -, ai impresia unei vointe ferme de intrare in istoria care se face astazi. Vechea capitala, Alma Ata, ramane fermecatoarea urbe de sub muntii foarte inalti, ce se prelungesc in Himalaya, si permite o buna comparatie cu Geneva.

Nu poti trece prin Kazahstan fara sa intalnesti istoria. Se intreprinde un efort salutar de reconstituire a istoriei kazahe in Eurasia, care este, desigur, mai complexa decat o redau manualele in uz. Un efort se face, de asemenea, pentru a da seama de imprejurarea ca, in epoca stalinismului, teritoriul Kazahstanului a fost folosit ca loc al deportarilor politice (Soljenitin a fost dus la Pavlovar, nu departe de Karaganda, iar Arhipelagul Goulag, cunoscutul sau roman, este localizabil in experiente de aici) si ca loc al exterminarii prizonierilor de razboi (germani, italieni, romani, japonezi), mai ales dupa batalia de la Stalingrad. Am fost la nemarginitul cimitir de la Spask, unde mai multe tari - Franta, Italia, Romania, Kazahstan, Israel, Rusia, Polonia, Germania si altele - au inaugurat memoriale dedicate fiilor lor cazuti victime ale stalinismului si ale conditiilor incredibil de grele ale prizonieratului. Nimic nu poate fi, desigur, pe masura suferintelor de atunci, dar ramane, intr-un fel, incurajator faptul ca ne amintim, ca traitori de astazi, cat de mari au putut fi acele suferinte si invatam din ele.

Andrei Marga

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page