Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

M-am întors ieri din Noua Zeelanda

Cam ciudat titlu pentru un editorial, dar el raspunde tuturor celor care au speculat sau au comentat pe marginea deplasarii unui grup de 15 jurnalisti romani in tara de la capatul lumii: Noua Zeelanda. 28 de ore de zbor si inca vreo noua de stat prin aeroporturi.

O oboseala fizica crunta, dar bucurii intelectuale si chiar sufletesti incontestabile. Da, am acceptat in deplina cunostinta de cauza invitatia celor de la Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) din multiple motive, dar poate cel mai important dintre acestea a fost curiozitatea jurnalistica reala de a vedea la fata locului ceea ce am contestat sau am apreciat privitor la transformarile din Apuseni, de la Rosia Montana. Despre ce am vazut acolo, despre similitudini intre Waihi - New Zealand, aflat cam la aceeasi distanta de Auckland ca si Rosia Montana de Cluj, voi scrie un text dedicat.

Pana atunci trebuie sa aflati, sigur, daca va intereseaza, de ce am acceptat aceasta invitatie si mai ales sa va descriu cateva episoade remarcabile ale "business-trip"-ului in New Zealand. Am primit invitatia la inceputul lunii august, pe cand eram plecat din tara, raspunzand la telefon absolut intamplator. Am cerut invitatia, hartia oficiala - in cursul zilei de astazi o veti putea citi in facsimil pe www.raresbogdan.ro – si am inceput consultarile cu colegii
din actionariat si cu cei din conducerea editoriala a ZIUA de CLUJ si NCN. Calin, Andrei, Radu, Mircea, Tavi, Mihai si Horia au fost cei consultati de mine cu privire la eventuala acceptare a deplasarii. In cele din urma, am confirmat prezenta in cadrul grupului, mai ales ca aveam ocazia ca, pe langa vizita propriu-zisa intr-o destinatie extrem de greu accesibila, sa am parte si de compania unui grup remarcabil de jurnalisti romani recunoscuti.

Chiar daca vizita noastra in Noua Zeelanda a fost prezentata in fel si chip de o parte a presei si de o bucatica din blogosfera, nu regret nici o secunda decizia luata. Sunt convins ca dintre cei care au criticat deplasarea noastra acolo se remarca trei categorii. Prima sunt, cu siguranta, cei de buna credinta, care cred in multi dintre jurnalistii prezenti in Auckland si care, pur si simplu, asteapta doar lamuriri. Din pacate, acestia sunt cei mai putini. A doua categorie sunt "frustratii de serviciu", "invidiosii si rautaciosii incurabili" care populeaza din oficiu jurnalismul romanesc, care nu arata in nici un fel altfel decat insasi societatea romaneasca. Culmea tupeului unora dintre aceste personaje care astazi se intituleaza "aparatori ai Rosiei Montane" este dat tocmai de faptul ca multi dintre ei nu au vizitat niciodata Rosia Montana sau Apusenii, dar astazi li se pare trendy sa sustina ceva fara a asculta cealalta parte.
Ca sa nu mai vorbim ca multi dintre acestia degenereaza in exprimarile lor spre zona anticapitalista dominata de un marxism gretos. Si, in fine, cea de-a treia categorie a contestatarilor este cea cu adevarat infioratoare. Ea este populata de personaje cu serioase probleme de caracter, care au ales sa reactioneze sau sa-si puna la bataie influenta pe diferite vehicule media, desi ei insisi au fost de-a lungul timpului pasageri de lux pentru diferite companii in colturi mai mult sau mai putin apropiate ale lumii. Daca primele doua categorii pot fi intelese, acceptate si asteptate in dialog, aceasta cea de-a treia categorie este, pur si simplu, mizerabila. Din ea fac parte ca portstindard domnul Cornel Nistorescu – un jurnalist pe care l
-am apreciat atunci cand scria editoriale zilnice la Evenimentul Zilei sau atunci cand, de unul singur, dar inconjurat de o excelenta echipa de jurnalisti tineri, a ales sa se ia la bataie cu Adrian Nastase si camarila sa. Vremuri demult apuse, din pacate pentru domnia sa.

Daca domnul Nistorescu ar mai avea putina decenta si respect pentru cei care l-au citit si apreciat odata, ar publica lista tuturor deplasarilor sponsorizate de care domnia sa a beneficiat in cei 20 de ani ca jurnalist independent. Nu cred insa ca o va face. La fel cum nu cred ca un domn ardelean de aceeasi factura cu George Copos sau alti fii sinistri ai Ardealului, esuat din zona managementului unei companii multinationale prestigioase in zona managementului de presa sponsorizata de un miliardar excentric, Dinu Patriciu, va explica cititorilor trustului sau relatia din ianuarie pana in mai 2010 cu Gold Corporation, respectiv cu Newmont Canada. Din pacate, trebuie sa recunosc ca spusele unui personaj deloc simpatic mie, pe numele lui Ion Cristoiu – care si-a pus amprenta indiscutabil asupra presei romanesti postdecembriste - sunt mai actuale decat oricand.

Domnul Cristoiu atragea atentia asupra aparitiei in zona presei a unor carnatari veritabili care vor incerca mult mai devreme decat mai tarziu sa influenteze din zona managementului si politicile editoriale ale diversilor vectori media pe care ii manageriaza sau chiar patroneaza. Domnul Peter Imre, prietenul domnului Patriciu, incearca sa ne convinga ca spusele domnului Cristoiu sunt mai actuale decat oricand. Mai sunt si alte personaje care ar merita sa fie putin trezite prin scaldatul in cerneala, dar textul e scurt si scarba profunda... Sigur ca e extrem de simplu sa ataci niste oameni, colegi de breasla, in absenta sau beneficiind de faptul ca acestia sunt incomodati in reactiile lor pe de-o parte de fusul orar, iar pe de alta parte de imposibilitatea intrarii in direct pentru contrareactii.

Ar merita spus totusi ca un trust, chiar daca nu a fost prezent acolo, a ales sa nu reactioneze in nici un fel si sa astepte intoarcerea in tara a colegilor sai. Trustul Intact, prin Antena 1, Antena 2, Antena 3, Jurnalul National si Saptamana Financiara, a ales doar sa priveasca de la distanta "razboiul", desi cel putin cinci dintre jurnalistii plecati faceau parte din conducerile editoriale si manageriale sau erau vedete ale unui trust de presa concurent.

Cu siguranta se va scrie inca mult pe marginea deplasarii celor 15 jurnalisti in Noua Zeelanda, dar, ca observatie personala, pot spune doar ca inclusiv cei care au incercat sa improaste cu noroi nu au facut altceva decat sa puna pe agenda publica, indirect si in mod cert fara dorinta, un subiect care mai devreme sau mai tarziu trebuia sa intre in dezbaterea publica la nivel national. Acum sigur ca momentul ales, din punctul meu de vedere, a creat o mai mica presiune pe scatoalca lui Basescu la adresa avocatului Chitic sau pe imbecilitatea depunerii declaratiilor fiscale de catre cei platiti pe drepturi de autor. Asta e. Pana la urma e important ca se dezbate.

In incheierea primului meu text (vor urma si altele) despre deplasarea in New Zealand as vrea sa spun doar ca oricarui jurnalist din Romania ii doresc sa stea timp de opt zile alaturi de oameni de la care nu doar ca ai ce invata, dar pot fi socotite repere prin bagajul cultural, inteligenta reala, spirit critic, informatii de sertar, umor si indiscutabil inclinatii de "bonviveurs" desavarsiti.

Va doresc tuturor sa aveti ocazia sa-i insotiti intr-un periplu pe Emil Hurezeanu, Ioan T. Morar, Robert Turcescu, Mihai Tatulici, Doru Buscu, Sorin Freciu, Dragos Nedelcu, Vlad Macovei, Adrian Bucur, Livia Dila, Roxana Voloseniuc sau Floriana Jucan.

Fiecare din acesti oameni vine cu bagajul sau cultural exceptional, cu experientele sale, respectiv cu stilul de viata cultivat. A fost o experienta sa stai intre oameni al caror umor este indiscutabil un derivat al inteligentei.

(Despre Amsterdam, Kuala Lumpur, Auckland si Waihi in episoadele viitoare.)

Rares Bogdan

 

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page