Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Dincolo de ceea ce ne apropie sau ceea ce ne desparte ; Avem în fata un viitor european comun

Iubeste Romania si asta pentru ca o cunoaste foarte bine. A studiat si si-a sustinut o teza de doctorat in tara noastra. Accepta critic si obiectiv unele momente din istoria noastra comuna, dar crede cu tarie si intr-un viitor european comun. Prof. dr. Giuseppe Munarini, corespondent pentru Italia al revistei Ararat, insotit si de prietenul sau Francisco Marchi, fost pilot militar, s-a aflat pentru cateva zile la Targu Mures, oras in care intentioneaza sa revina. Despre Romania, despre istoria noastra comuna, dar si despre emigratie si romanii din Italia, intr-un interviu in exclusivitate.

Reporter: Domnule profesor, stiu ca iubiti mult Romania. Cum ati ajuns insa sa o cunoasteti?

Giuseppe Munarini: In 1969 eram student la Universitatea din Padova, an in care, prin Ministerul de Externe al Italiei, am primit o bursa de studii in Romania, prima data pentru 6 luni, apoi pentru 4 luni. Am studiat la Universitatea din Bucuresti si mi-am sustinut licenta cu o tema referitoare la poezia lui Lucian Blaga. Adevarul este ca ma apropiasem de Romania mai inainte, gratie profesorului Niculescu care preda atunci la Universitatea din Padova. A doua specializare la Facultatea de litere, am obtinut-o cu o teza despre Ioan Inochentie Micu-Klein. Insa cunoasterea Romaniei, in ceea ce are ea profund si de valoare mi-a fost facilitata si de faptul ca la facultate, am lucrat cativa ani cu Cicerone Poghirc, specialist in lingvistica generala, indo-europenistica, indianistica si istoria religiilor, profesor universitar si membru marcant al exilului romanesc. De Romania m-am apropiat si mai mult prin faptul ca urmand studii la Facultatea de teologie romano-catolica din Padova, am decis la un moment dat sa le continui cu studii de teologie ortodoxa, la Paris, iar in anul 2000, am sustinut o teza de doctorat la Universitatea din Cluj-Napoca, cu o tema referitoare tot la Ioan Inochentie Micu-Klein. Astazi, atat eu, cat si prietenul meu Marchi, colaboram foarte bine cu Biserica greco-catolica din Padova fiind implicati - gratie parintelui protopop Vasile Barbolovici - in multe proiecte comune, iar acest fapt ne faciliteaza cunoasterea si mai cuprinzatoare a Romaniei sub toate aspectele.

Reporter: Ca „frati de ginta latina", avem un capitol de istorie universala comuna. Dincolo insa de ceea ce ne apropie, ce credeti ca ne desparte?

Giuseppe Munarini: Evident ca avem multe lucruri care ne apropie: cultura latina, traditii, obiceiuri, caracterul, de ce nu... Ceea ce ne desparte este insa evolutia istorica contemporana. A existat si un moment 1940, dureros pentru dv. si la care Italia, din pacate, a contribuit in mod nefast, ceea ce a creat resentimente populatiei romanesti, dar ati avut si nesansa sa intrati sub dominatie comunista dupa razboi. Azi, cred insa sincer ca trebuie sa privim critic si obiectiv spre trecut, dar in acelasi timp cu mai multa detasare si asta pentru ca avem in fata un viitor european comun.

Reporter: Avem foarte multi romani care lucreaza in Italia, dar avem si italieni care s-au stabilit in Romania, multi dintre acestia avand aici afaceri foarte prospere. Vis-a-vis de romanii din Italia exista insa niste clisee negative. Care credeti ca sunt cauzele acestei perceptii, in cea mai mare parte neintemeiata?

Giuseppe Munarini: In opinia mea este vorba despre emigratia masiva si necontrolata, precum si de confuzia creata de aceasta realitate peste care se suprapune lipsa de informare, dar si o anume atitudine din unele momente a mass-mediei italiene. Fapt deloc neglijabil, exista in societatea italiana o mare ignoranta fata de istoria Estului, inclusiv a Romaniei, ceea ce a sporit lipsa de informare. Mineriadele au creat si ele o perceptie negativa in exterior.

Reporter: Ca unul care ati fost de mai multe ori in Romania, inclusiv la Targu Mures, un oras multietnic, cum il apreciati, ce impresie v-a facut?

Giuseppe Munarini: La Targu Mures sunt pentru a sasea oara. E un oras frumos, curat, civilizat si verde. Aveti o populatie politicoasa, iar oamenii de aici sunt deosebit de prevenitori si serviabili.

Reporter: Intrucat, asa cum am mai spus, stiu ca iubiti Romania, vreau sa va intreb cand intentionati sa reveniti?

Giuseppe Munarini: Voi reveni peste cateva luni pentru a continua studiile si cercetarile pe care le-am inceput, dar si pentru a incepe altele noi. O fac de fiecare data cu mare placere pentru ca m-am simtit foarte bine aici si nu am avut niciodata senzatia ca sunt departe de casa.

A consemnat Nicolae BALINT

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page