Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Ce putem face?

Criza se poate intelege numai daca niciuna dintre voci – nici cea a ministrului de finante, nici cea a liderului partidului de guvernamant, nici cea a opozantului, nici cea a bancherului, nici cea a celui care este concediat, nici cea a platitorului de impozite, nici cea a muncitorului salariat – nu este luata drept singura purtatoare de adevar.

Criza se intelege numai daca fiecare dintre voci este luata in seama. Sa staruim asupra inca uneia, care nu a intrat pana aici in considerare: vocea omului care da sfaturi celor care joaca la bursa. Iau aici ca suport cartea lui Dirk Müller, cunoscut consultant la bursa din Frankfurt pe Main si jurnalist din Germania zilelor noastre, intitulata "Crashkurs. Weltwirtschaftskrise oder Jahrhundertchance? Wie sie das Beste an Ihrem Geld machen" (Knaur, München, 2010). Teza cartii pleaca de la premisa ca "nimeni nu poate spune cu probabilitate maxima ce va aduce viitorul", caci intre altele avem de-a face cu riscuri si sanse pe "scara mare", cum n-au mai fost vreodata, si suna astfel: "Sunt vremuri cand trebuie sa ai actiuni si sunt vremuri cand ar trebui sa nu ai actiuni. Atunci cand riscurile sunt mai mari decat sansele este cazul din urma" (p. 11). Iar acum se traieste tocmai acest caz. De aceea, fara a se cadea in vreun pesimism, la randul sau neproductiv, ceea ce este de recomandat oamenilor in criza inceputa in 2008 este "Iesiti din actiuni si din riscuri!", "Nu mai pariati!". Inainte de orice, trebuie chestionat ceea ce se afla in spatele declaratiilor oficiale, iar opiniile generate de multimea de think tank-uri, care prolifereaza in slujba diferitelor forte, sunt de pus la indoiala, caci sunt, din capul locului, opinii interesate sa influenteze comportamentele. In general, spune Dirk Müller, "cifrele publicate sunt de considerat cu mare scepticism" (p. 33). Trebuie asumat ca "Imparatul este gol!", chiar daca multi se straduiesc astazi sa se convinga de existenta imbracamintii.

Unde este, de fapt, localizata problema? "Acest sistem financiar pare sa se fi rupt de multa vreme de baza in economia reala si de masele largi ale oamenilor" (p. 39) si arata astazi ca un "cazinou isteric", distantat de ceea ce se petrece in economia reala. In locul investitiilor in economia reala intra "pariuri", care se joaca unele contra altora. Volumul "pariurilor" era in 2007 de 11 ori mai mare decat marfurile si serviciile produse in lume. Zilnic se emit cam 1.000 de certificate pentru "produse aventuroase", incat ar trebui revenit la "produse de care intr-adevar este nevoie", iar clientii au nevoie de o mai buna intelegere a pietei si a produselor. Oamenii au nevoie acum de un "ochi vigilent" asupra dezvoltarilor, incat sa se poata reactiona rapid, fara a crede in vreo promisiune inainte de a o examina in detalii (p. 74).

Originea caderii imobiliarului, cu care a debutat criza financiara din 2008, este plasata de Dirk Müller in dreptul permisiunii acordate bancilor, introdusa in 1982 sub Ronald Reagan, de a opera ca investitori pe piata constructiilor. Noul sistem a functionat cata vreme dobanzile pentru credite pe termen scurt au putut fi mai mici decat cele pe termen lung. Din momentul in care situatia s-a schimbat, bancile insele au intampinat dificultati in a-si recupera fondurile. In acest moment, statul american a intervenit pentru a minimaliza daunele. Ronald Reagan si Alan Greenspan au intervenit cu masuri de scadere a dobanzilor, usurand circulatia monetara.

Pe scena a aparut insa "mijlocitorul de credite" (Kreditvermittler) cu o raspandire noua, care a complicat enorm situatia, prin imprumuturi ample, usurate si neprecaute la maximum, pe termen scurt. S-a ajuns astfel ca la un moment dat, undeva in 2006, sa nu se mai poata desface pe piata ceea ce s-a construit cu credite facilitate fara precedent. In acel moment, piata imobiliarului a inceput sa se prabuseasca, cu consecinte pentru alte piete si pentru alte tari. Criza imobiliarului a dus la o criza financiara, iar aceasta,
la criza economica a anilor 2008-2010.

Ce va urma? Dirk Müller observa a pana astazi opiniile specialistilor in finante si economie raman divergente, iar argumente se ofera pentru vederi contradictorii. Cel mai adecvat pentru cel interesat de un raspuns este sa cantareasca singur "scenariile" evolutiei posibile si sa ia decizii. "Scenariul de groaza (Horrorszenario)" pleaca de la preluarea faptului ca piata imobiliara din SUA nu-si revine, incat bancile intra in dificultati si-si reduc activitatea, somajul sporeste, numeroase alte firme sufera si concediaza personal, incat se repeta funesta zi din 1929. Indatorarea publica a Americii sporeste mult peste produsul intern brut: in 1989 relatia dintre datoria publica si produsul intern brut era in SUA de 170%, in 2008 era de 400%. "Scenariul sperantei (Hoffnungsszenario)" pleaca de la preluarea interventiei Federal Reserve System cu peste 700 de miliarde de dolari pentru salvarea retelei bancare, care face ca increderea bancilor sa se refaca, intreprinzatorii sa angajeze noi credite, colectarile din impozite sa creasca, conjunctura sa se restabileasca. In ambele scenarii, finantele sunt sub controlul unor grupuri de interese (nicidecum sub control public!), posibilitatile de manifestare a publicului sunt mari. "Intre timp nu s-a schimbat absolut nimic in conjunctura mondiala sau in starea pietelor financiare" – noteaza Dirk Müller – iar "granita dintre panica si euforie este foarte subtire" (p. 135-136).

Care dintre cele doua scenarii este mai probabil? In toamna anului 2008 se putea inclina spre "scenariul sperantei", dar masurile prevazute de acest scenariu ramaneau greu de realizat. De aceea, timpurile de fata sunt inca "nesigure" (p. 138), incat sfatul chibzuit este "Nu depozitati actiuni!", chiar daca vi se spune, de catre consultanti, sa faceti calcule pe termen lung. "Riscurile nu sunt, in toamna lui 2008, in vreo relatie rationala cu sansa si cu realitatea. Asadar, nu va atingeti de actiuni inainte ca situatia sa se fi lamurit fundamental" (p. 43), ne recomanda Dirk Müller. Banii trebuie tinuti in asa fel incat posesorul sa poata dispune de ei in orice moment (contul bancar este astfel de preferat!), eventual in diferite banci (p. 150).

Recomandarea este suplimentata de sfatul "Cumparati monede de aur!", caci "cererea de aur fizic explodeaza in lumea de astazi" (p. 167).

Andrei Marga

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page