Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Strainul Ascuns în Adâncul Sufletului

  „Nu datorita geniului, ci prin atenta sadire a experientei zilnice in adancul inimii, se pot cultiva temeinic umilinta si omenia.” ? Kobayashi Issa
? Nu exista Dumnezeu! spuse cu asprime acuzatorul. Acestea sunt niste afirmatii lipsite de fond! completa el cu naduf.
? Ba da, exista Dumnezeu, inculpatul are dreptate! raspunse calm aparatorul. Argumentele sale sunt suficiente, dar trebuie sa le examinezi cu atentie, spuse el fara sa se lase intimidat.
Procesul continua de peste trei ani si jumatate, dar verdictul inca nu fusese pronuntat. Judecatorul ramase nehotarat si dupa mai multe replici pe care le schimba in soapta cu ceilalti magistrati, batu cu ciocanul de lemn si spuse pe un ton solemn:
? Sedinta se suspenda, dar procesul va continua peste o saptamana solicitandu-se partilor prezentarea unor dovezi suplimentare!
Sala se goli destul de repede. Nu mai ramasera decat acuzatorul si aparatorul in interiorul incaperii. Fiecare isi strangea dosarele cu atentie, dar privirile lor se intalnira involuntar in cele din urma.
? Chiar nu vrei sa cedezi? il intreba acuzatorul. Nu ai nicio sansa pentru a castiga procesul, continua el privindu-l sfidator.
? Vom vedea daca va fi asa, raspunse cu seninatate aparatorul. Lupta trebuie dusa pana la sfarsit. Doar atunci se vor vedea rezultatele, completa el imperturbabil.
? Nu inteleg de unde vine aceasta incapatanare, relua acuzatorul. Tot ce spui se poate argumenta doar pe baza unei credinte ireale, bazata mai degraba pe presupuneri, decat pe deductia sanatoasa a logicii, continua in timp ce el continua sa il scruteze cu indrazneala pe aparator.
? Dar ce numesti tu logica sanatoasa? Nu cumva te intemeiezi pe afirmatiile unor asa-zisi savanti, care iesind din campul lor de studiu, au inceput sa speculeze in ceea ce le depaseste capacitatea de cuprindere? argumenta cu temeritate aparatorul.
? Ma faci sa rad si sa te compatimesc! spuse ironic acuzatorul. Asadar, tu pui la indoiala afirmatiile celor mai renumiti experti din domeniul stiintei? Chiar ca ai depasit orice imaginatie!
? De ce spui acest lucru? Eu doar constat un fapt simplu. Mai precis, observ ca oameni pregatiti intr-un anumit domeniu al cunoasterii se hazardeaza sa afirme cu hotarare lucruri ce ies din sfera lor de competenta. Sa fiu mirat de concluziile gresite pe care le formuleaza? raspunse zambind aparatorul.
? Prin urmare, tu contesti stiinta si dovezile ei! zise apasat acuzatorul. Iti dai seama ca pe baza acestor afirmatii poti fi acuzat de incalcarea dogmelor stiintei, careia ii datoram tot progresul civilizatiei in care traim? continua el pe un ton inchizitorial.
? Eu nu consider ca incalc legea stiintei si civilizatiei, despre care tu vorbesti, ci doar afirm ca nu te poti baza pe ceea ce spun acei oameni dincolo de aria lor de competenta! raspunse prudent, dar cu fermitate, aparatorul.
? Oricum, nu vei putea scapa inculpatul de condamnare pentru erezia de a crede in Dumnezeu! spuse triumfator acuzatorul. Stii bine, ca judecata a fost amanata trei ani si jumatate din cauza unei proceduri invechite, ce va fi grabnic inlaturata dupa finalizarea acestui proces! continua el rastit iesind din sala.
Aparatorul ramase tacut in imensa incapere ce se infatisa sub forma unui amfiteatru urias, ce putea cuprinde cel putin doua mii de persoane, dispuse circular in jurul estradei unde erau dispuse masele partilor implicate, aparare si acuzare, precum si pupitrul inalt al magistratilor. Nu isi dadea seama daca va reusi sa dovedeasca nevinovatia inculpatului, care facuse imprudenta sa intre intr-o controversa deschisa cu savantii pe tema existentei lui Dumnezeu. Dosarul pe care il tinea in mana cuprindea ultimele probe infatisate de acuzator in care erau consemnate precis fapte ce incriminau fara putinta de scapare.
? Iti este teama cumva? se auzi o voce venind din amfiteatru.
Se intoarse mirat catre directia de unde se venise acel glas si raspunse:
? Cine esti si de ce ma intrebi acest lucru?
? Nu are importanta cine sunt, ii spuse mai departe strainul. Este normal sa iti fie teama, adica inteleg acest lucru, continua el pasind pe estrada si asezandu-se pe scaunul lasat liber de acuzator.
? Ai venit cumva sa ma intimidezi? Sa stii ca nu este legal acest lucru si pot face imediat plangere inaintea magistratilor! izbucni hotarat aparatorul.
? Nu, nicidecum! ii raspunse zambind prietenos strainul. Doar m-am gandit ca poate ai nevoie de niste argumente in plus pentru aparare, continua el neutru.
? Dar cine esti tu? Dupa haine si infatisare imi este clar faptul ca esti un strain. Stii bine ca strainii nu au voie sa depuna marturie sau sa furnizeze probe in sala de judecata. Prin urmare, oferta pe care mi-o faci nu va fi luata in considerare, spuse aparatorul.
Strainii formau o populatie dispersata in jurul orasului mondial, mai precis, in acele zone lasate prada naturii din cauza conditiilor neprielnice pentru extinderea civilizatiei. Se stia bine ca in trecut, strainii si cetatenii facusera parte din aceeasi rasa umana, dar conditiile de viata pusesera multiple ziduri de despartire intre ei.
Cu toate acestea, strainii puteau calatori prin orasul mondial, fiind insa atenti supravegheati si strict monitorizati. Orice sedere nu putea sa depaseasca mai mult de o saptamana intr-un an, dupa care, daca nu plecau de buna voie, erau expulzati primind interdictie de a mai reveni vreodata.
? De curand am sosit din salbaticie, cum o numiti voi, si doresc sa te ajut sa castigi procesul, spuse el prietenos.
Dificultatea acestui proces consta in faptul ca un strain avusese indrazneala sa discute in contradictoriu cu savantii pe teme care in mod normal erau interzise cetatenilor. Profitand de faptul ca legea stiintei si civilizatiei nu i se aplica, fiind considerat un ignorant din salbaticie, el reusise performanta de a pune in dificultate prevederile clar enuntate pentru stabilitatea orasului mondial, pe care nici in gand, nimeni nu indraznea sa le conteste.
? Nu imi dau seama cum poti sa ma ajuti, spuse aparatorul. In mod clar, inculpatul a incalcat legea fundamentala a orasului mondial. Prin urmare, va fi dovedit vinovat si condamnat pentru subminarea civilizatiei. Credinta in Dumnezeu este considerata ca fiind cea mai grava fapta de incalcare a ordinii universale, adauga el fara sa mai dea alte detalii.
? Lucrurile nu stau chiar asa, spuse strainul fara sa fie descurajat. In primul rand, aici se judeca o persoana care nu apartine orasului mondial, adica un strain, caruia i se poate aplica prezumptia de ignoranta, nefiind educat in institutiile civilizatiei. Asadar, cum poate fi condamnata o persoana, care formal, nu poate fi considerata responsabila pentru afirmatiile sale? Si nu este neaparat vorba de rea-vointa! spuse el mai departe.
? Aici sunt obligat sa afirm contrariul, replica aparatorul. In cazul persoanelor ignorante, se aplica procedura izolarii pe termen nedeterminat, caz in care as putea pleda pentru expulzarea definitiva din orasul mondial. Dar acuzarea a dovedit deja ca inculpatul este responsabil de afirmatiile sale prin faptul ca acesta a reusit sa puna in dificultate pe savanti. Prin urmare, cum poate o persoana ignoranta sa vorbeasca la un nivel atat de inalt? intreba el retoric in cele din urma.
? Simplu, raspunse fara sa clipeasca strainul. Inculpatul ramane ignorant asupra detinerii unor cunostinte, dar are capacitatea de a reflecta la nivel logic ceea ce i se spune. Cu alte cuvinte, el a replicat savantilor tot ce i-a fost adresat, dar aplicand regulile de baza ale imbinarii ideilor, eliminand partile contradictorii, continua el fara sa se dea batut.
? Adica vrei sa sugerezi faptul ca afirmatiile savantilor erau contradictorii? Nu iti dai seama ce inseamna acest lucru? intreba aparatorul surprins de evolutia discutiei.
? Din cauza ca ati fost educati in marile institutii ale civilizatiei, voi ati uitat simplitatea si eficienta naturii, ce se descopera doar in salbaticie, cand interventia umana este minima, spuse strainul. Nu este de mirare ca v-ati obisnuit sa urmati niste tipare de gandire prescrise de altii, fara sa va puneti niciodata intrebari asupra valabilitatii acestora, continua el, dupa care se aseza pe scaunul pe care statuse acuzatorul.
La randul sau, aparatorul se aseza pe scaun si continua privindu-l pe strain:
? De ce consideri ca institutiile noastre, care au rezultat in urma unui proces de evolutie de peste o mie de ani, ne-ar deforma atat de puternic perceptia in chestiuni de judecare dreapta a realitatii? intreba plin de curiozitate aparatorul.
? Iarasi, nu este complicat sa iti dai seama, raspunse strainul. Din momentul in care v-ati indepartat de natura, pe care ati numit-o cu dispret „salbaticie”, de fapt, ati trecut la constructia unui turn Babel mondial rupt de realitatea concreta a lucrurilor. Practic, v-ati creat o lume a iluziei, plina de negustori hrapareti doritori sa vanda promisiuni lipsite de temei in schimbul darului fara de pret al vietii, spuse mai departe strainul privind catre emblema stralucitoare a orasului mondial dispusa deasupra scaunului de judecata, infatisand un turn inalt care atingea cerul.
? Nu inteleg unde vrei sa ajungi, dar pentru a reveni la cazul nostru, de ce crezi ca inculpatul nu a incalcat legea stiintei si civilizatiei? spuse aparatorul incercand sa evite un subiect neplacut. Tine cont ca eu, om civilizat, am ales sa apar un strain din salbaticie! continua el privindu-l atent pe strain.
? Apreciez sincer initiativa ta, raspunse strainul. Aceste  lucru demonstreaza ca si in interiorul orasului mondial exista persoane lipsite de prejudecata, adauga el. Revenind la cazul nostru, asa cum am afirmat deja, inculpatul nu a detinut cunostintele civilizatiei cand a formulat faptul ca Dumnezeu exista, ci doar a conturat din fisurile logicii savantilor, acele fragmente care au condus la aceasta concluzie! spuse el mai departe.
? S-ar putea sa ai dreptate, reflecta aparatorul. In ultima inregistrare scrisa a dezbaterii dintre inculpat si savanti, tin minte ca el a citat mai multe afirmatii ale oamenilor de stiinta pentru a demonstra existenta lui Dumnezeu, raspunse el si cazu pe ganduri.
? Uite, iti voi da un exemplu, spuse strainul. Savantii au afirmat ca numai inteligenta poate da nastere la inteligenta. Concluzia inevitabila a fost ca materia este inteligenta si prin agregari nesfarsite plasmuieste forme tot mai evoluate de existenta, care in final conduc la aparitia fiintelor vii, relua el citand din amintire.
? Da, imi aduc aminte de acel moment in care se vorbea despre inteligenta materiei, o presupunere acceptata fara demonstratie in orice manual universitar, raspunse zambind aparatorul.
? Corect, spuse strainul. In acel moment, inculpatul a citat o alta afirmatie facuta intr-o ocazie anterioara, in care un savant afirmase ca trasatura speciala a vietii este inteligenta. Prin urmare, nu putem aplica aceasta categorie la obiecte neinsufletite, cum ar fi materiile prime pe care le foloseste civilizatia pentru productie si consum, continua el.
? Este adevarat ceea ce spui! Mereu m-am gandit cand eram copil, cum poate materia sa fie inteligenta si sa creeze viata, cand, pe de alta parte, ea este lipsita de aceasta calitate in cazul maselor amorfe formate din obiecte neinsufletite, cum ar fi rocile, apa si minereurile, reflecta mai departe aparatorul.
? Vezi contradictia? il intreba strainul. Viata este un produs al inteligentei materiei, dar materia la nivelul ei de baza nu este inteligenta! spuse el.
Trecura cateva minute de tacere, dupa care strainul spuse:
? Ei bine, ceea ce nu poate accepta un copil, din cauza bunului simt pe care il primeste prin nastere, poate accepta ulterior un adult, gratie sistemului de educatie care ii distruge inzestrarea nativa ce detecteaza contradictiile pentru a-i pune in loc o alta conceptie, straina si artificiala, despre lume si viata! exclama el mai departe.
Ramas adanc pe ganduri, aparatorul retrai zbuciumul profund pe care il traise in perioada adolescentei, cand opresiunea sistemului de invatamant il impinsese catre negarea celor mai frumoase idealuri nutrite in copilarie. Asa de mult ar fi dorit sa alerge prin padurile necunoscute ale salbaticiei in loc sa studieze in sali de clase cu aer filtrat artificial si sa locuiasca in cuburi de beton si metal in care niciodata lumina soarelui nu patrundea decat firav prin ferestre ermetic inchise. Revenindu-si din visare, intreba mai departe:
? Vrei sa spui ca inculpatul a folosit logica si bunul simt al unui copil pentru a pune in evidenta greselile flagrante ale unor savanti? Este imposibil sa afirmi asa ceva si sa scapi nepedepsit!
? Dar inculpatul nu a facut niciodata aceasta afirmatie! spuse strainul. El doar a pus o intrebare simpla: „Cum este posibil ca materia sa fie inteligenta cand este vorba despre originea vietii si pe de alta parte sa fie lipsita de acest nobil dar, cand facem referinta la acel regn mineral considerat amorf din care au aparut cumva toate fiintele?”
Din spatele salii se auzi un zgomot de pasi venind catre estrada, dupa care din umbra aparu acuzatorul cu o privire plina de ura:
? Ai crezut ca scapi, nu-i asa? rasuna tunator vocea sa.
Imediat aparura din fundal mai multe persoane apartinand fortelor de ordine stand gata sa intervina. Dar strainul nu se lasa intimidat, ci ramase calm pe scaunul acuzatorului.
? Cine esti tu? intreba mirat si speriat aparatorul. Chipul tau mi se pare cunoscut! exclama el mai departe.
? Cine sa fie? striga acuzatorul. Este chiar inculpatul! spuse el amenintator. A reusit sa scape de fortele de ordine printr-un siretlic deprins in salbaticie!
? Sau prin sesizarea unor erori de functionare ale sistemului de supraveghere, raspunse zambind strainul, dupa care se ridica de pe scaunul acuzatorului si se intoarse privind calm catre acesta.
? Nu vei scapa! scrasni acuzatorul. Vei primi cea mai grea pedeapsa a orasului mondial!
? Inainte de a trage concluzii pripite, spuse strainul, sa iti raspund totusi la afirmatia ca „nu exista Dumnezeu!”
? Nu am nevoie de acest lucru! Stiu bine ca nu exista si imi este de ajuns! spuse acuzatorul nedumerit.
? Nu-i chiar asa, spuse strainul. Copilul din tine stie bine ca Dumnezeu exista, dar tu i-ai distrus glasul pentru a beneficia de avantajele civilizatiei! continuu el.
? Nu ai dreptate! racni el.
? Ba da, stii bine ca afirm adevarul, raspunse strainul. Materia este inteligenta fiindca ea exprima vointa lui Dumnezeu devenita realitate prin cuvintele Sale! Ea prinde chip si viata de indata ce primeste darul vietii prin acelasi cuvinte, capabile sa plasmuiasca fiinte minunate dintr-un material brut neinsufletit! Dovada suprema a prezentei lui Dumnezeu se demonstreaza prin faptul ca acest univers exista si ca ne putem bucura de legile sale care ne statuteaza dreptul la viata, dezvoltare si fericire! continua el in timp ce fata ii stralucea sub influenta unei lumini launtrice.
? Prindeti-l, ordona acuzatorul. Sa nu scape cumva! Va primi o pedeapsa pe masura blasfemiilor pe care le spune la adresa stiintei universale! adauga el plin de ura.
Fortele de ordine navalira pe culoarele amfiteatrului. Zeci de scuturi se miscara cu repeziciune din toate partile. Tropaitul asurzitor al bocancilor calcand pe suprafata dura a pardoselei rasuna pe estrada sub asaltul primilor combatanti. Aparatorul tremura puternic sub impactul emotiei si fricii. Emblema orasului mondial stralucea cu trufie deasupra scaunului de judecata.
Dar ca prin farmec, strainul disparu fara urma din fata uniformelor cenusii ale personalului de paza. Se dadu rapid ordinul de urmarire generala. Semnalmentele fugarului fura difuzate cu repeziciune in tot orasul mondial. Oricine il preda autoritatilor primea o suma imensa intr-o valuta electronica, valabila in orice colt al lumii.
Lacomi de prada si de castig, vanatorii de recompense incepura sa caute pe tot cuprinsul orasului mondial, dar nu reusira sa dea de urma strainului. Mijloace mecanizate dintre cele mai spectaculoase: masini, avioane si nave, se pusera in miscare pentru detectarea periculosului intrus, insa nu se obtinu vreun rezultat.
Si astfel anii trecura, dar amintirea acelui proces, cand un strain ignorant reusise sa puna in dificultate consiliul savantilor, persista multa vreme in amintirea tuturor. Chiar si acum, in anumite documente oficiale, se aminteste despre un strain periculos, care a complotat fara succes impotriva stabilitatii orasului mondial afirmand faptul ca Dumnezeu exista incalcand prevederile clare ale legii stiintei si civilizatiei.
Cu toate acestea, acel strain a mai fost cautat in cuprinsul orasului mondial, dar nimeni nu a reusit sa il gaseasca vreodata. Insa, nimeni nu s-a aventurat sa mearga in salbaticie. Mediul inospitalier din exteriorul orasului a impiedicat operatiunile de cautare, insa multi l-au identificat pe strain in diferite regiuni ale orasului mondial vorbind fara teama in piete publice despre nevoia sapata in noi de a-L cauta, gasi si iubi pe Dumnezeu. Bineinteles, el nu a fost niciodata crezut, dar nu s-a dat batut, ci a continuat sa-i avertizeze pe oameni despre finalul civilizatiei care-L contesta pe Dumnezeu.
Ai cumva idee unde s-ar putea afla acel strain? Ar fi o buna ocazie sa il dai pe mana nemilosului acuzator pentru a fi condamnat definitiv si lumea sa scape de un strain ignorant! Dar, nu cumva el nu poate fi gasit fiindca el se ascunde intr-un loc nebanuit, fara sa stii despre acest lucru, in chiar inima ta?

Octavian Lupu
Bucuresti
27 aprilie 2016


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page