Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CHELTUIELI INUTILE

Sunt pensionar dupa o viata de munca in calitate de militar si jurist, in curand sper sa reusesc sa ajung la varsta de 72 de ani si sunt pe cale ca sa trag concluzia trista ca am regresat drastic adica in mod concret, am devenit un asocial deoarece cu tot efortul depus nu ma mai pot incadra deloc in actuala societate democratica din tara in care locuiesc si inca mai am impresia ca ar fi Tara mea pe care imi este din ce in ce mai greu ca sa o recunosc, de fapt aproape imposibil.

Pe zi ce trece sunt din ce in ce mai obsedat de imaginea majoritatii  celor din jur care sunt multumiti ori nepasatori si chiar fericiti, ba de ce nu, foarte emotionati in asteptarea rezultatelor din viitoarea campanie electorala si nu lipseste mult ca sa participe chiar si la pariuri organizate ad-hoc mizand pe candidatii dintre care prea multi, beneficiind de clementa unei legi oribile adoptate parca de ei insisi fiind astfel de-abia iesiti din arestul politiei ca urmare a savarsirii a numeroase marsavii impotriva concetatenilor sau a Tarii, condamnari de onoare cu care si-au impodobit cu mandrie biografiile. Plimbandu-ma printre oameni sau urmarind emisiunile programelor TV constat cum concetatenii mei prinsi in aceasta sarabanda electorala au uitat pur si simplu ori li s-au sters instantaneu din memorie o sumedenie de fapte execrabile care au fost savarsite de majoritatea candidatilor carora sunt pregatiti ca in apropiata competitie electorala sa le acorde fara ezitare votul si toata increderea lor.

Mai mult, fiind din ce in ce mai mult terorizat de propria-mi indoiala asupra echilibrului rationamentului meu, independent de vointa mea, datorita contributiei exagerat de binevoitoare a mijloacelor mass-media sunt nevoit ca sa asist mult prea des la asediul jurnalistilor asupra recentilor eliberati de prin celule fie datorita clementei total deplasate a celor care ar fi trebuit ca sa-i pastreze acolo, fie a cine mai stie ce matrapazlacuri pretins „legale” savarsite de cei platiti de noi ca sa asigure suveranitatea legii si a climatului de ordine din societate. Drept urmare, cu mare surprindere asist pana si la „lectiile” de conduita civica pe care tocmai aceste exemplare aparent umane ni le transmit cu toata devotiunea contand probabil pe faptul ca astfel le vom urma exemplul.
      
Aproape zilnic ori pe parcursul lungilor nopti albe, ma tot straduiesc sa inteleg unde gresesc de ma simt din ce in ce mai des ca un refulat al acestei societati moderne ori strain in Tara mea insa probabil ca lestul enorm de greu al educatiei pe care am primit-o pe parcursul atator ani si-a pus amprenta care pe zi ce trece devine din ce in ce mai strivitoare si deci, imposibil ca sa ma pot debarasa de ea. Cu tot efortul pe care l-am facut nu am reusit ca sa sterg din gandirea si comportamentul meu lectiile de educatie, sfaturile si invatamintele primite din partea parintilor, a bunicilor si a rudelor mele pe parcursul copilariei petrecuta intr-un sat de munte din Judetul Buzau, apoi pe parcursul instruirii scolare urmata de rigorile de neuitat ale scolii de ofiteri innobilate cu asimilarea valorilor de necontestat ale anilor de studentie la Facultatea de Drept, toate inmagazinate intr-un fief privat pe care l-am purtat constant si continui sa il am asupra mea cu cea mai mare grija pana ce voi parasi definitiv aceasta lume in care nu ma pot adapta deoarece constat ca, in cei 44 de ani de viata scursi pana in anul de gratie 1990 m-am invatat ca sa nu fur, ca sa respect si sa apar drepturile semenilor mei, suveranitatea legii, sa nutresc dragoste pentru Tara mea in spiritul Demnitatii Nationale mai ales ca, militar fiind, am depus Sfantul Juramant pe Tricolorul Tarii mele, legamant de care, odata trecut in rezerva la cerere nu am fost dezlegat si nici nu as fi acceptat ca sa o faca cineva vreodata alaturandu-ma astfel sufleteste bravilor mei stramosi care n-au ezitat ca sa-si jertfeasca viata pentru Sfanta noastra Romanie.
    
Dar nu se poate ca sa gresesc! Ceva rau s-a petrecut in sufletul romanilor mei, ceva care asemenea unui virus dusmanos le-a ros si continua sa le roada demnitatea, dragostea de Patrie si de neam, acel ceva care le-a modificat firea, caracterul si gandirea, care i-a potopit sub povara unei nepasari distructive de unde nu mai au nici o speranta ca sa se elibereze si de care inca nu au devenit constienti ca trebuie sa se debaraseze cat mai repede.

Pai, cum poate fi inteleasa apatia milioanelor de platitori de taxe si impozite care astfel isi aduc un aport substantial la plata salariilor magistratilor, procurorilor, politistilor, a celor din serviciile speciale, prefectilor si a celorlalti functionari publici care, dupa ce au fost instruiti pe sume considerabile suportate de la bugetul statului si au semnat contractele individuale de munca obligandu-se ferm ca prin intreaga lor activitate profesionala sa serveasca Tara, Legea si Poporul neprecupetindu-si nici viata prin juramantul depus pe Biblie?! Cum de acest popor asista nepasator de atatia amar de ani la asa zisa ”privatizare” fara sa realizeze ca de fapt, sub ochii lor se petrece cel mai ordinar jaf al economiei nationale care astfel a disparut in totalitate, cum de accepta explicatiile ori justificarile facile, primite din partea celor care ar trebui sa raspunda drastic pentru arbitrariul marsav manifestat constant si practic, a refuzului lor categoric de  aplicare cu strictete a dispozitiile legale potrivit Constitutiei prin respectarea cu sfintenie a literei de lege inscrisa ca atare in cuprinsul  acesteia si anume: ”NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE!”

Pai, cum mai au puterea si curajul procurorii si magistratii care, de la inaltimea rangului lor, sa admire nepasatori cum infractorii pe care pretind ca i-ar fi judecat, sfidandu-i, parasesc sala de judecata in hohote de ras si onorand cu interviuri obraznice asediul jurnalistilor buluciti in asteptarea lor la iesirea din salile de judecata unde doctrinarii nostri sustineau candva cu evlavie ca se infaptuieste ACTUL DE JUSTITIE iar cei judecati ar trebui ca sa paseasca pe treptele sacrului edificiu cu smerenie si mai ales cu increderea desavarsita in dreptatea care se va face in mod neindoielnic in numele adevarului aparat prin prezenta Crucii si a Bibliei prezente in sala de judecata.         

Pai, cum de nu se intreaba nimeni ce rost mai are inventarul zilnic al infractiunilor de jaf savarsite constant in Romania, infractiuni pe care autoritatile desemnate prin lege ca sa instrumenteze dosarele cauzelor respective se limiteaza numai ca in batjocura sa ”ia nota” si periodic sa informeze formal Natiunea ca fie ar fi operat prescriptia si deci respectivele cauze au fost pierduse iar autorii infractiunilor se straduiesc sa isi cheltuiasca banii furati prin Bahamas, Capri sau cine mai stie pe unde, fie, respectand aceeasi nota batjocoritoare de informare nepasatoare si astfel pretinzand ca astfel ar calma Natiunea foarte linistita de altfel, autorii acestei acalmii ne comunica „la diverse” ca ori au prea multe dosare in lucru si nu mai pot face fata efortului, fie cateva sute de dosare au fost practic uitate prin sertare si astfel ”le-a rezolvat” prescriptia!     

Pai, cum de Natiunea asta atat de rabdatoare si de rationala, bine si eficient organizata in tacere de cei care, datorita lui Ceausescu nu prea ajungeau cum le era cheful la averea Tarii, au sarit brusc cu mic, cu mare ca sa-l impuste pe tiran iar apoi, calmandu-se definitiv si la fel de brusc au asistat cat se poate de nepasatori si de satisfacuti cum un oarecare, un neica-nimeni adus de vant a pulverizat in folos propriu superba flota comerciala a Romaniei evaluata de el la suma de ”ZERO LEI!” iar din sala de judecata a iesit in aplauzele furtunoase ale asistentei si calduros felicitat de onorata instanta de judecata?   

Pai, cum se face ca aceeasi Natiune de eroi neinfricati care i-au zdrobit pe toti dusmanii care au indraznit sa ne cotropeasca Glia stramoseasca, au asistat impasibili la televizor cum o oarecare, o individa venita de aiurea si instalata dintr-o condamnabila eroare politica – ca atatea altele! - pe tronul Camerei Deputatilor, a adoptat mai ceva ca la barbutul de pe maidan un act normativ falsificand la modul grosolan numarul asa zisilor votanti in timp ce privea indiferenta la camerele de luat vederi care transmiteau in direct stirea la televizoare pentru ca pensionarii militari sa se bucure la primirea neasteptatei vesti ca duduia le-a furat sume consistente din pensii deoarece haznaua Tarii secase iar complicea ei, o oarecare Udrea, avea mare nevoie de bani pentru smecheriile ei. Si a fost cat se poate de explicabil faptul ca, impotriva individei nu s-a luat absolut nici o masura deoarece, un asemenea dosar care ar fi necesitat audierea a milioane de martori oculari era extrem de greu de instrumentat asa ca, respectiva cauza penala a fost abandonata iar eroina, nevenindu-i sa creada ca a scapat basma curata dupa ordinaria savarsita,  s-a lasat iute de politica si s-a apucat de fatat plozi ca sa aiba la dispozitie argumente solide pentru eventuala aprobare a potentialelor cereri ale ei de gratiere care i-ar fi fost extrem de necesare.

Dar totul a ramas ca la inceput si nimeni nu a schitat nici cel mai elementar gest ori sunet pentru a nu tulbura cumva somnul ratiunii platitilor Natiunii dar care insa nu se stie daca le-a nascut ceva in afara de imaginea milioanelor si a miliardelor de euro si dolari care sunt sterpeliti aproape zilnic din saracia Romaniei in timp ce, onorabilii nostri procurori si judecatori ii condamna pe banda rulanta pe autorii jafurilor la cateva zile de izolare intr-una din sufrageriile vilelor somptuoase edificate cu o parte din banii furati, dupa care, se va trece prompt la pedeapsa grea de supraveghere judiciara perioada in care respectivii se vor putea duce nestingheriti oriunde vor avea chef ca sa-si conduca micile lor afaceri adica, prin Dubai, prin Monaco, Lichtenstein ori de ce nu, prin exotica Panama sau Insulele Virgine Britanice!  

Iar pe acest fond, anacronismul gandirii mele a inceput ca sa paleasca afland tot din presa ca, indiferent de neajunsurile constatate in sanatate, salariile functionarilor, pensii, medicamente, invatamant si alte angarale, Tara va face un foarte necesar efort nobil pentru sustinerea campaniei electorale context in care  partidele vor beneficia de o finantare destul de generoasa de cateva sute de milioane de lei motiv pentru care, in mod cat se poate de discret, au fost pastrate vechile salarii, pensiile se vor mai majora dar …intr-un viitor oarecare si asa mai departe contand astfel pe nemurirea pensionarilor si legendara capacitate de  supravietuire a lor chiar si dupa anii grei petrecuti pe front ori ulterior prin puscariile comuniste. Si de-abia acum a inceput ca sa mi se lumineze incetisor perspectiva ghicind ca in fond, Tarisoara asta de unde tot fura astia si nu i se mai ispraveste desaga asta fara fund o formeaza ei insisi, smecherasii astia de politicieni care una-doua isi inventeaza cate un partidulet sub steagul caruia se injura unii pe altii, se mai si ciupesc uneori dupa care se pupa prieteneste ori mai executa si cateva zile de puscarie ca numai asa da bine la CV-ul lor si incep sa pricep ca in fond, tocmai asta inseamna in realitate DEMOCRATIA!

Ca doar scrie la si istorie ca dupa ce grecii au inventat democratia, fiecare natiune mai hotarata si-a inventat propria ei democratie cum de pilda americanii care, odata sositi acolo in turneu i-au casapit pe indieni iar cei ramasi i-au inchis in lagare in timp ce, pentru munca i-au confiscat pe negri africani. Exemplul lor a fost urmat si de belgieni care, pentru a mai pune stavila omorurilor dintre triburile de africani s-au apucat ei gospodareste sa omoare vreun milion de negrisori iar pentru a asigura instalarea pacii intre triburi, celor ramasi in viata le-au taiat mainile ca sa nu mai poata apuca sulitele si arcurile. Deoarece nu prea imi venea sa cred, din curiozitate am mai chestionat cativa occidentali si am aflat de la ei ca in realitate au cucerit unele tari si le-au transformat in colonii asemanatoare noii ordini din Romania nu pentru a le cotropi ci pentru A-I INVATA CUM SA SE ADMINISTREZE! Cum de nu mi-am dat eu seama de realitate pana acum si mai ales, de sacrificiile pe care le-au facut si le fac bietii nostri de politicieni a caror participare directa la vanzarea Tarii a fost si mai mult ca sigur ca este foarte scump platita de cei care foarte bine intentionati doresc neaparat sa ne invete cum sa ne gospodarim si astfel, sa ne administram Tara scapandu-ne de grija investitiilor atat de costisitoare dar necesare exploatarii bogatiilor minerale si a gazelor de sist recunoscute ca fiind extrem de toxice pentru mediu?
   
Mai sa fie, dar de un asemenea trai pe vatrai lipsit de griji pe care sa le preia strainatatea cu ajutorul si sacrificiu patriotic al politicienilor nu am putea beneficia si noi astilalti, apoliticii? Nu de mult, in timp ce ma zbuciumam pentru a gasi ceva de facut in scop de a castiga ceva bani cu care sa mai suplimentez pensia necesara familiei, un cunoscut mi-a dat solutia sfatuindu-ma cat se poate de serios:
„PAI BINE MAI OMULE, DACA AI NEVOIE DE BANI, DE CE NU INTRI SI TU IN POLITICA PENTRU A PUTEA FURA LINISTIT CA DOAR ASA NU TE VA INTREBA NIMENI DE SANATATE?!”  
      
Cu intreaga mea consideratiune,

Col. (r) av. Constantin Stefan SELARU
25 aprilie 2016
Bucuresti


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page