Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Scrisoare pastorala - Foaie periodica, gratuita a Parohiei Malovat-Mehedinti Anul XV(2016), nr. 323(1 – 15 Aprilie)


   Dragii mei enoriasi!
             Politica de cadre. In multe dintre ,,scrisorile” precedente v-am vorbit despre noutatile revolutionare, pe care le-a adus Mantuitorul Iisus Hristos in lume in ceea ce priveste raportul lui Dumnezeu cu omul, raporturile dintre oameni, raportul dintre om si natura, sensul vietii si al mortii si multe-multe altele. Revolutionar era, spre exemplu, sa spui, in urma cu doua mii de ani, ca Dumnezeu este tatal neamului omenesc, ca oamenii sunt frati intre ei, desi unii sunt imparati, iar altii sclavi, unii bogati, altii saraci, ca femeia are demnitate de om si este egala cu barbatul in fata lui Dumnezeu etc.
Nu am vorbit, insa, despre ,,politica de cadre”, pe care ne-o propune Mantuitorul ca model pentru toate timpurile si toate locurile. Ea este rezumata in cateva versete din Biblie, versete care au fost prezente in Evanghelia din Duminica a V-a din Postul Mare(Marc., X, 32-45). Doi dintre ucenicii Mantuitorului, Iacob si Ioan, ii cer sa le aprobe ca ei sa stea de-a dreapta si de-a stanga Lui pe tronul suprem din imparatia cerului. Erau ucenicii Lui, alesi de El, ucenicii cu care impartise bucuriile si necazurile, zilele si noptile, ucenicii care isi parasisera familiile, casele si ocupatiile ca sa-L urmeze, ucenicii de incredere, care vor asista si la Schimbarea la Fata pe muntele Taborului, ucenicii care aveau sa-I duca mai departe invatatura, sa intemeieze comunitati crestine, sa suporte batjocuri, batai, temnita si moarte pentru El. Cine ar fi crezut ca-i va refuza? Si, totusi, El o face! Le raspunde clar: ,,Nu stiti ce cereti!” Aceasta este prima parte a mesajului. S-o descifram mai atent:
 Mantuitorul nu favorizeaza pe cei doi ucenici, nu le implineste cererea, in ciuda situatiei mentionate mai sus. Ei trebuie sa merite pe deplin demnitatea solicitata. Si Iisus ii intreaba:  ,,Puteti sa beti paharul pe care il beau Eu si sa va botezati cu botezul cu care Eu Ma botez?” Raspund afirmativ, dar nu e destul. Mantuitorul amana implinirea cererii lor, pana cand ei aveau sa si faca ceea ce spuneau, adica sa guste din suferintele mortii de martiri pentru Hristos. Recapituland, vedem ca o functie, o demnitate se acorda de catre Mantuitorul numai pe baza competentei, meritelor, pe baza faptelor, nu vorbelor si promisiunilor fara acoperire.
 Mai departe, Mantuitorul ne mai descopera ceva: ,,A sedea de-a dreapta Mea sau de-a stanga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit”. Unii ar putea spune ca ar fi vorba de o predestinatie, adica de o sortire a cuiva ca sa fie sau sa nu fie demnitar pentru o anumita functie. Nu  e vorba de o predestinatie, de o sortire. E vorba de atotstiinta lui Dumnezeu, creatorul si conducatorul lumii. Lumea este creatia lui Dumnezeu si Lui nu-i este indiferent in ce directie se indreapta lumea. El doteaza pe fiecare om care vine in lume cu anumite potente, cu anumite daruri: unuia ii da darul de a conduce, altuia de a vindeca, altuia de a judeca, altuia de a invata, altuia de a canta si asa mai departe. Aceste daruri se dezvolta sau nu in om. La cresterea si afirmarea lor contribuie societatea(familia, scoala, institutiile publice) si omul in cauza prin stradania ce-o depune. Degeaba se naste cu darul de a iubi medicina, stiinta vindecarii, daca statul nu-i va construi scolile care sa pregateasca medici, familia nu-i va asigura baza materiala ca sa-si poata achita cartile, taxele, casa, masa si toate celelalte angarale, nu va putea ajunge medic; daca statul si familia isi vor face datoria, dar tanarul cu pricina nu va depune nici un efort pentru a invata medicina, nu va ajunge medic niciodata. Atotstiinta lui Dumnezeu nu forteaza pe cineva sa ajunga medic, sau pictor, sau preot, sau profesor. E necesara si contributia omului la aceasta realizare. Asa este si cu functia publica. Dumnezeu doteaza  destui oameni, in potenta, cu capacitatile necesare de a deveni om potrivit la loc potrivit.  Multi dintre acestia nici nu ajung sa se nasca. Parintii lor hotarasc sa-i arunce la tomberon. Dumnezeu nu-i opreste. Este decizia lor, pentru care vor raspunde la timpul potrivit. Altii nu se intereseaza sa-si dezvolte capacitatile cu care s-au nascut. E mai usor sa deschizi un butic, o carciuma, sa vinzi tigari la negru, sa sterpelesti niste bani din buzunarul cuiva si sa castigi destul de bine, decat sa inveti carte zeci de ani, sa faci tot ce depinde de tine sa convingi pe ceilalti ca esti omul cel mai potrivit  si ei sa te aleaga in fruntea lor, ca sa-i conduci. Dumnezeu nu-l urecheaza pentru asta, dar omul acela va da seama, pentru ca prin atitudinea lui a sabotat planul lui Dumnezeu privind creatia si buna conducere a lumii. Mai este o problema foarte importanta. Degeaba individul se pregateste pentru a fi om potrivit la loc potrivit, daca societatea in care traieste, grupurile de interese, partidele politice sau alte forte ale zilei si ale locului ii bareaza drumul si promoveaza in functiile cheie nulitati, mecanismul social nu va functiona cum trebuie. Fiecare va raspunde in fata lui Dumnezeu la timpul potrivit. Fiecare poate sa faca un efort si sa-si inchipuie ca se afla cu masina intr-o statie de benzina. Are acolo tot ce-i trebuie ca sa alimenteze masina, dar, in loc sa puna in rezervor benzina, el ii pune motorina sau apa. Cine este apoi vinovat, ca nu merge masina: constructorul ei, producatorul sau comerciantul produselor petroliere, sau tu, soferul, care ai alimentat masina? Va rog ganditi-va, ca in aceasta situatie suntem noi, alegatorii, in fata urnelor de vot. Votul fiecaruia dintre noi poate sa fie precum benzina sau precum apa, pe care o punem in rezervorul masinii sociale. Intr-o societate civilizata, democratica, responsabilitatea revine fiecarui alegator in parte si tuturor laolalta. Alegatorii devin copartasi cu Dumnezeu la buna functionare a mecanismului social. Cei care falsifica rezultatele votului, cei care promoveaza nonvalorile, favoritii, rubedeniile, cei care iau mita sau santajeaza pentru a promova pe cineva, indiferent de motive, sunt responsabili in fata lui Dumnezeu. Toti acestia contribuie la dereglarea mecanismului social.
   Ne mai spune Mantuitorul ceva, iarasi revolutionar pentru mentalitatile de acum doua mii de ani, dar si pentru vremea noastra. Iata vorbele Lui: ,,Stiti ca cei ce se socotesc conducatori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mari ai lor le stapanesc; dar intre voi sa nu fie asa, ci cel ce va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru, si cel ce va vrea sa fie intaiul intre voi, sa le fie tuturor sluga; ca nici Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci sa slujeasca si sa-Si dea viata rascumparare pentru multi". Din pacate, rar s-a intalnit un asemenea conducator, care sa se socoteasca slujitorul poporului pe care-l conduce. Fiecare se socoteste stapanul absolut fata de subalternii sai, ii trateaza ca atare, umilindu-i, batjocorindu-i, nedreptatindu-i, fara teama de Dumnezeu, de lege, de autoritati, fara rusine de oameni. Imaginati-va ce-ar insemna ca toti conducatorii si functionarii publici sa fie cu adevarat slujitori ai poporului, interesati de binele si fericirea lui, sa fie oameni modesti, cinstiti, capabili, fratosi, cu frica de Dumnezeu si respect fata de oameni!
    Mantuitorul ne-a dat cheia unei societati ideale, unor raporturi sociale sanatoase, dar ne-a lasat pe noi s-o folosim si cu ea sa deschidem usa. Haideti sa incercam, de cate ori avem prilejul!
*
    Sfaturi parintesti. Din cartea Parintelui Arsenie Boca, Cararea imparatiei, mai spicuim un fragment:
   ,,COPIII NASCUTI IN LANTURI. Presupunem ca un copilandru, la primele anuntari ale instinctului (sexual), cade in viciul onaniei. Nu-1 afla parintii, face excese, e din ce in ce mai retras, mai tacut, mai obosit, nu mai invata la scoala; memoria - scoarta cerebrala a mintii - e atinsa; nu mai e agerita de hormonii ce izvorau din sectorul respectiv, inclestat de viciu. Cu alte cuvinte, mintea se tampeste si inca repede. Cresterea corpului incetinita, cearcanele vinete pe langa ochi il dau de gol - pentru cine stie sa vada. Imaginatia nu mai e vioaie, nu-i mai place joaca, parca e batran, serios, si, mainile - cu care a gresit - ii tremura. Iarasi dovada ca nervii sunt intr-o primejdie. Daca n-are norocul sa dea de un sfat, sau macar de o carte, sporind cu varsta, sporesc si urmarile viciului, dupa cum urmeaza.
             Pomeneam ca glandele genezice au o dubla functiune, una endocrina, varsand hormonii in sange, si alta externa, formand celule genezice. De indata ce viciul sau desfranarea de orice fel, si la orice varsta - cazul e acelasi - inclesteaza pe om, atunci tesuturile glandelor, masculine sau feminine, sunt peste masura de mult solicitate si silite sa furnizeze material extern si, prin urmare, nu mai pot secreta si hormonii trebuitori in sange. Se intampla adica un dezechilibru in mediul endocrin. Acest dezechilibru se rasfrange asupra sistemului nervos, in felul ca celulele nervoase, nemaiavand agentii stimulatori cuveniti, degenereaza, mai intai functional, si insul respectiv incepe sa fie un flescait; iar daca desfranarea continua, celula nervoasa moare. Desfranarea omoara milioane de celule nervoase.
           Mai trebuie stiut si aceasta, ca toate tesuturile se refac, afara de celula nervoasa. Omorata odata, nu mai invie niciodata. Presupunem ca tanarul-batran vrea sa fie si el in rand cu lumea, vrea sa se insoare. Nu izbuteste. Nici pe el nu-1 prea atrage femeia si nici fetele nu se simt atrase spre el. Ce e la mijloc? Viciile instinctului i-au stins vioiciunea, i-au sters farmecul, l-au flescait cu totul, nu mai aprinde dragoste, ci mila. De mila ca de sila nu faci casa. Doctorii sfatuiesc: femeile sau casatoria. Fireste, un viciu nu va iesi cu alt viciu, - chestiunea ramane mereu intr-un cerc vicios. Dar casatoria, chiar daca se face, poarta ponoasele trecutului si mustrarile viitorului. Astfel, barbatului, de pe urma viciilor de tot felul si de pe urma dezechilibrarii functionale totale sau locale a sistemului sau nervos, i se intampla ca pierde frana nervoasa a ritmului sau functional si nu se va potrivi poate niciodata cu ritmul femeii sale, neostenita in astfel de vicii. Osteneala si scarba ei abia acum incepe, caci mereu va ramane nemultumita, ceea ce ii va pricinui nevroze, dureri regionale si ganduri de cautare in alta parte. Nu e ea de vina ca-1 va parasi, ci trecutul barbatului se razbuna. Barbatul, asa cum l-au desfranat viciile, nu mai corespunde instinctului maternitatii femeii sale si asa trebuie sa-si traga plata: ramane fara urmasi sau si fara sotie.
Dar sa presupunem ca, totusi-totusi, i se va nimeri ca sa aiba si urmasi. Acestia vor purta urmatoarele poveri parintesti: o sanatate subreda, un chip imbatranit, diferite neputinte fara leac, iar de scapa cu zile vor fi niste chinuiti ai sortii si slabi de minte. Cum si de ce? Iata cum si de ce: stim de adineauri, ca toate faptele insului se inseamna in doua locuri: undeva intr-o contabilitate nevazuta, si al doilea, ceva mai |vazut, in grauncioarele de cromatina, in genezele cromozomilor, adica in factorul biologic al ereditatii. Si-a distrus parintele cu viciile lui milioane de celule nervoase ? Acestea, nerefacandu-se niciodata, ci totalul celor distruse si sanatatea la care se gasea in momentul cand isi chema un urmas pe lume, reprezentand situatia lui, se si insemnase in stocul de cromozomi, cu atatea geneze recesive mai mult, ceea ce n-ar fi patit daca ar fi avut o purtare mai buna. Vreti dovada la indemana oricui ? Iata-o: nu lovesc pe nimeni, dimpotriva, simt alaturea cu durerea oricui.
            Sa zicem ca o pereche de oameni n-au avut pacoste cu viciile tineretii, deci n-au sistemul nervos subrezit dintr-o vina ca aceea. Totusi, nevoile vietii ostenesc nervii oricui. Aceasta ostenire a vietii e de fapt o ostenire a elanului, a agerimii, a vioiciunii rezistente a sistemului nervos si a celorlalte tesuturi si umori. Acestea toate se inscriu numaidecat in patrimoniul genetic al ereditatii, in vreme si pe masura ce se adauga. Factorul biologic al ereditatii rezuma starea oricarui moment, precum si situatia biopsihica a parintilor, fie aparte, fie angajati in procesul rodirii. Proba o dau copiii, care vin la intervale mai mari de vreme. Cei din tinerete sunt mai vioi, mai sprinteni, mai sanatosi, mai ageri la minte; pe cand copiii veniti mai la batranetea parintilor sunt mai molai, mai impiedicati, mai batrani. Nu au nici o vina si nici un leac. Asa sunt construiti genetic si ireversibil, realizandu-sc armonia ce se vede, cu materialul ce li s-a dat, in rastimpuri de vreme. Revenind la corespondenta, pricepem mecanismul dupa care apare in lantul cromozomilor roiul boabelor de neghina, genezele recesive si ravagiile ce le pot face ele, daca nu sunt scoase din lucru de perechea mai sanatoasa a celuilalt parinte.
            Mai sunt urmari ale desfranarii si destul de grele inca din tinerete. Poate s-a banuit din cele de pana aci, ca organismul intreg se piperniceste, glandele in totalul lor raman atrofiate, scoase din lucru si cu toate urmarile acestui dezechilibru umoral. Asa se ajunge pe rand la atrofierile diferitelor organe din iconomia generala a corpului, si asa apar sterilitatea, nevrozele si o stare generala de boala, sau o predispozitie spre tot felul de boli. Nu mai vorbesc de starile sufletesti: frica, slabirea mintii, obsesii, ideile fixe, rastalmacirea intelesurilor si o continua muncire de constiinta. E reactiunea sufletului la starea mizerabila in care i-a ajuns casa prin patimi.”
*
Crestini sau pagani? In Tr. Severin, pregatirile pentru Zilele Severinului sunt in toi. Acestea sunt dedicate Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, patronul municipiului. Atrageam atentia in ,,scrisoarea” precedenta, dar si in alte publicatii severinene, asupra acestor manifestari complet nepotrivite in Postul Mare si  rugam pe cei cu putere de decizie sa amane taraboiul acesta pentru dupa Pasti. Nu era un efort deosebit si nimeni nu s-ar fi suparat de aceasta hotarare. Speram ca acolo sus sunt oamenii pe care i-am vazut de nenumarate ori la televizor prezenti la tot felul de slujbe religioase, inchinandu-se si cu dreapta si cu stanga, pupand cu pofta orice si pe oricine, numai sa se vada bine pe sticla, numai sa impresioneze publicul, alegatorii, cu evlavia si credinta lor. Credeam ca sunt tot cei care nu scapa nici un prilej sa se bata in piept si sa se declare vajnici aparatori ai traditiilor romanesti. N-a fost asa! Si  anul acesta, in Postul Sfintelor Pasti, in Severin, vor sfarai gratarele, se va bea vartos, se va canta si se va dansa, se vor face jocuri de artificii si multe altele specifice momentului.
     Sfantul Mare Mucenic Gheorghe este patronul si ocrotitorul Severinului. Este un vechi obicei crestinesc si romanesc, ca fiecare familie si fiecare localitate sa aiba cate un sfant ca patron. Familiei acest sfant i se randuieste la cununie si el va fi sarbatorit ca ,,praznic” cat timp va exista familia respectiva; localitatilor rurale le este decernat cate un sfant, cel mai adesea patronul/hramul bisericii. Exista si cazuri cand biserica are un patron-hram, iar satul sarbatoreste ca patron un alt sfant, care, de cele mai multe ori, a fost patronul unei biserici mai vechi din acea localitate, asa cum e cazul Malovatului. Cu prilejul patronului unui sat se organizeaza nedeia sau ruga. La sarbatorirea unui patron, fie ca e vorba de o familie, fie de un sat, de dimineata se face slujba la biserica si la ea participa familia respectiva si cat mai multi din sat. Dupa-amiaza, familia, in cazul praznicului, sau familiile satului, in cazul nedeii, rugii, fac o pregatire speciala, o masa, la care participa rudele, prietenii, cunoscutii, calatorii, cersetorii. Altfel spus, patronul/hramul se sarbatoreste prin rugaciune si milostenie(fapta buna). Era lege ca atunci cand sarbatoarea unui sfant era in zi de post sa se gateasca de post, fara comentarii. Pentru ca foarte multi romani poarta numele Sfantului Marelui Mucenic Gheorghe si-l sarbatoresc ca zi onomastica, Biserica a randuit, cu ani in urma, ca atunci cand 23 Aprilie cade in Postul Mare, pomenirea sfantului sa se faca a doua zi de Pasti, tocmai pentru a nu se face pregatiri si mancare de dulce. Nu stiu de ce nu se mai respecta aceasta randuiala.
     Ceea ce se face in Zilele Severinului este o batjocura la adresa lui Dumnezeu, a Sfantului Gheorghe, la adresa Bisericii. Nu-i de mirare ca ne merge asa cum ne merge, ca toate ne ies anapoda in economia judetului, ca institutiile s-au inchis pe banda rulanta, ca suntem printre judetele cu cel mai mare numar de someri, ca seceta ne parjoleste pamantul de multi ani, ca saracia e la ea acasa, ca avem in judet peste sase mii de bolnavi de cancer! Patronul se pare ca si-a intors spatele, scarbit de ,,Zilele Severinului”, de felul cum intelegem noi sa-i aducem rugaciune si jertfa. Cei care batjocoresc in felul acesta cele sfinte an de an, ar trebui sa se infioare, fiindca Dumnezeu nu se lasa batjocorit. Eu mi-am facut datoria si le-am spus! Mai mult nu pot face. Balaurul e prea mare! Doar Sfantul Gheorghe s-ar putea ocupa de el!     
*
Sonet. Dintre poeziile lui Alexandru Vlahuta alegem aceasta poezie pregatitoare de Pasti:

,,Din nou coboara-Te-ntre noi, Iisuse,
Caci iarasi turma Ta e ratacita
Si iar se-ntinde noaptea cea cumplita
A vechii uri, de Tine-atunci rapuse.
De-abia se mai zareste ca prin sita,
A mantuirii stea. Dar cat de sus e!
Se indeparteaza parca... Cine spuse

Caci stingerea ni-i singura ursita?
O, vino, Iubitorule de oameni,
In sufletul batranei lumi sa sameni
Din nou credinta cea nemuritoare...
Cunoaste-L vom? Pleca-vom fruntea oare
Cand intinzandu-Si mainile amandoua
Asupra-ne, va zice: „Pace voua!“?
*
                      Pregatiri de cina. Dintre poeziile lui Vasile Voiculescu o alegem pe cea cu acest titlu:

,,Venise primavara si stepele gorgane
Cu tort de flori alese isi peticeau Chilimul...
Si doldora de marfuri, de bani si caravane
Se pregatea de Paste intreg Ierusalimul.
Pe ulite un zbieret de miei fara-ncetare
Si aburi calzi de azimi veneau din curti
                                                      vecine;
Copii, fugiti din joaca, cerseau, scancind,
                                                    mancare
Si se-agatau de poala grabitei gospodine.
Isus, din foisorul cu sita inverzita
Privea desarta cazna si robotul zadarnic...
O sila uriasa si-o mila nesfarsita,
Ca umbra si lumina, luptau in el amarnic.
Chesat si aprig Iuda se targuia la poarta
Oprind din drum casapii cu mieii de vanzare;
Ioan pleca la apa cu vasele de toarta,
Iar Petru da cutitul pe gresii si amnare.
Cu multa greutate gasira precupetul
Ce s-a-nvoit sa intre cu mielul in ograda
Si dup-o grea tocmeala, pesin platindu-i
                                                         pretul,
L-au insfacat si veseli i l-au adus sa-l vada.
Era un miel molatic cu latele plavite,
Mirositor a lapte - si-l toropise somnul,
Cu fruntea cucuiata de doua mici cornite,
Si presimtind scaparea, a behait spre Domnul.
Atunci duios si pasnic, ca un pastor de munte,
Isus il lua in brate cu-adanca sfasiere,
Il saruta cu sete pe bot, pe ochi si frunte,
Apoi intoarse capul si-l dete spre junghere.
Cu maneci suflecate voiosi il apucara,
Ii scoasera cordeaua, smulgandu-i clopotelul,
Doar Iuda-ntepenise, holbat, nauc pe scara
Privind sarutul tainic ce osandise mielul.”
*
Ajutoare si donatii. In aceasta perioada, am primit cateva ajutoare si donatii, astfel: Parintele Prot. Prof. Dr. Ioan Dura(Bruxelles-Belgia): 300 lei; Doamna Ivanovici Florica (Bucuresti), Doamna Enache Maria(Bucuresti) si  Doamna Ditu Aurica(Bucuresti): cate 250 lei; Domnul Ovidiu Mitran-De Keyser(Zoersel-Belgia): inca 220 lei;  Doamna Ramona Sprijan(Cluj-Napoca): 110 lei; Doamna Ing. Aurica Zaulet(Tr. Severin), fiica a satului Barda si  Doamna Ionescu Ana-Maria(Campina - PH): cate 100 lei; Doamna Aurelia Trif(Bucuresti): 60 lei;
 Dumnezeu sa le rasplateasca tuturor!
Ca urmare a hotararii Consiliului Parohial, anul acesta parohia noastra va acorda urmatoarele ajutoare banesti unor persoane cu situatii dificile: Pau Dumitru(pentru copil), Badea Vasile(pentru matusa), Badea Leontina(pentru nepot), Stefu Constantin(pentru copil), Caprioru Ion, Cioaba Constantin(pentru matusa) si Borcila Elena(pentru nepoti) din Malovat, Malescu Gheorghe (pentru nepoti) si Raulescu Eleonora din Barda. Fiecaruia din cei mentionati li s-a trimis prin posta cate 100 lei. Atat am putut!
*
    Publicatii. In aceasta perioada, preotul Dvs. a reusit sa mai publice cateva materiale, astfel:  Iar taraboi in Postul Mare, in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6620(7 apr.), p. 5; Ranjetul bancherului, in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6621(8 apr.), p. 2; Negocierea, in ,,Datina”, an. XXVI(2016), nr. 6622(9-10 apr.), p. 4; ,,Scrisoare pastorala” – 322, in ,,Armonii culturale”, Adjud, 2016, 9 apr., editie on-line(http://armoniiculturale.ro); in ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2016, 10 apr., editie si on-line(<https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com>); in ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 2016, 14 apr., editie si on-line(http://www.observatorul.com); in ,,Clipa”(SUA), 2016, 14 apr., editie on-line(http://www.clipa.com); Ion din lume fara lume, in ,,Natiunea”, Bucuresti, 2016, 12 apr., editie on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Fericiti cei ce nu fac nimic, in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6623(12 apr.), p. 1, 7; Sexul ingerilor, in ,,Omniscop”, Craiova, 2016, 14 apr., editie on-line(http://www.omniscop.ro); Limba nu se vinde, in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6626(15 apr.), p. 4;
         De asemenea, parohia noastra a mai publicat doua carti:
        - Editia a II-a din vol. II al lucrarii lui Grigore Maerean, Chemari la Domnul(…..pag.) si
        - Vol. VIII din cartea preotului Dvs., Scrisoare pastorala(…..pag.). Volumul cuprinde numerele 280-320 ale ,,Scrisorii pastorale”
Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la volumul al VIII-lea al ,,Scrisorii pastorale”.  Ii multumesc lui Dumnezeu pentru puterea, sanatatea si rabdarea pe care mi le-a dat sa duc aceasta sarcina! Va multumesc Dumneavoastra, enoriasi si sustinatori ai parohiei noastre de aproape si de departe, fiindca mi-ati asigurat baza materiala! Multumesc tuturor celor ce s-au ostenit sa raspandeasca in parohie aceasta ,,publicatie”. Multumesc conducerii unor publicatii din tara si din strainatate, care au preluat ,,Scrisoarea pastorala” integral sau partial si au raspandit-o mai mult decat ne-am fi inchipuit, cand am plecat la drum. Mentionam in acest sens revistele ,,Observatorul” (Toronto-Canada), ,,Bibliotheca Septentrionalis” (Baia Mare – MM), ,,Natiunea”(Bucuresti), ,,Omniscop” (Craiova), ,,Appolon”(Mizil), ,,Appolon junior” (Mizil), Fereastra (Slobozia-IL) si lista ar putea continua. Multumesc celor ce ne-au incurajat sa continuam, cand puneam sub semnul intrebarii daca se merita sau nu acest efort.  Daca a fost de folos sau nu, Dumneavoastra, cititorii, puteti aprecia. Personal, regret ca nu am putut s-o  fac mai buna, mai de folos sufletesc. Cu siguranta, ca ar fi trebuit mult mai mult material religios. Am tinut seama de preferintele celor multi si am cautat s-o fac cat mai accesibila si cat mai placuta, pentru a atrage cititorii. Am fugit de limbajul de lemn, specific atator publicatii de acest gen; am introdus rubrici de larg interes, cum ar fi cele legate de aspectele sociale, culturale, de folclor, de istorie, pagini memorialistice, numeroase stiri legate de viata parohiei si de activitatea preotului. Am publicat pagini de zidire sufleteasca, de intarire in credinta, materiale in care am luat atitudine fata de prozelitismul sectar. Am analizat, pe cat ne-a stat in putinta, numeroase aspecte sociale, politice si religioase din tara si din strainatate, trecandu-le prin filtrul de gandire al omului de la tara, nepoluat de ideologii politice si de partid. Am avut mereu in centrul atentiei interesele tarii, ale Bisericii, ale neamului romanesc, ale comunitatii locale. Am valorificat, pe cat ne-a stat in putinta, comoara folclorului mehedintean, scotand la lumina, pentru prima data, culegeri pe care le-am facut pe teren in urma cu peste 40 de ani. Prin paginile memorialistice am conturat adevarate fresce de epoca, am readus in actualitate oameni, fapte, intamplari de altadata, zugravind astfel personalitatea oamenilor din aceste parti, conceptia lor despre lume si viata, contextul politico-social prin care au trecut, greutatile, necazurile si bucuriile lor. Multe dintre materialele publicate in ,,Scrisoare pastorala” au alcatuit carti tematice. ,,Scrisoarea pastorala” ramane o marturie, ca Biserica are si azi un rol important in peisajul religios, cultural si social al satului romanesc in special si al societatii in general, ca se poate realiza ceva chiar si la nivelul unui sat, daca vrea Dumnezeu si oamenii depun un pic de stradanie. Regretam ca nu am putut sa-i oferim o alta haina, un aspect de revista propriu-zisa, dar aceasta a fost formula cea mai potrivita si mai ieftina pentru ca sa rezistam. Daca ,,publicatia” ar fi aparut in conditii mai pretentioase, n-am fi putut sa suportam cheltuielile necesare, ca s-o raspandim gratuit cititorilor. Vasile Alecsandri are o nuvela, Galbanul, in care scoate in evidenta, ca mult mai mult circulase si mult mai mult folos adusese o moneda de valoare foarte mica, de cinci bani, decat un galben greu si dolofan, care fusese tinut ascuns prin nu stiu ce cotloane de un singur proprietar. Fie ca si ,,Scrisoarea pastorala” sa fie asemenea acelei monede ieftine, care sa ajunga in mainile si sub ochii a cat mai multi cititori, care sa fie multumiti de ea.     
*
            Lucrari la cimitire. Am reusit sa facem curatenia generala la ambele cimitire.
*
            Excursii. Parohia noastra organizeaza o excursie la Azilul de batrani din Vanjulet(MH) pentru joi dupa Pasti(5 mai). Cei care participa sunt rugati sa pregateasca ceva de mancare sau imbracaminte pentru a le dona celor de la azil. Vom pregati si din partea parohiei o masa pentru cei internati, asa ca si cei care nu vor merge vor participa cu ceva. Daca locurile din autocar vor fi toate ocupate, ar reveni un pret de 8 lei/pers. pentru transport. Chiar si cei care nu au posibilitatea sa achite costul vor putea merge, in limita locurilor disponibile si vom plati din soldul parohiei;
*
             Licitatii. Dumnica, 8 mai, la orele 12, in biserica de la Malovat, va avea loc licitatia pentru arendarea curtii bisericii din Malovat; duminica, 15 mai, la orele 12, in biserica de la Barda, va avea loc licitatia pentru arendarea terenurilor bisericii din Govara, Bucium, Dealul Corbului, curtea bisericii si cimitirul din Barda.
*
           Inmormantari. In ziua de 14 apr. am oficiat slujba inmormantarii pentru Ghilerdea Ana (93 ani) din Malovat. Dumnezeu s-o ierte!
*
            Program. In luna mai avem urmatorul program de slujbe: 30 Apr., la ora 23, slujba Invierii cu Sfanta Liturghie la Barda; 1 Mai(la ora 3 noaptea, slujba Invierii la Malovat); 2 Mai(slujba la Malovat, cu slobozirea Paresimilor la vii); 3 Mai(slujba la Barda, cu slobozirea Paresimilor la vii); 7 Mai(pomeniri la Barda dimineata, cu slobozirea Paresimilor la morti; pomeniri la Malovat de la ora 11, cu slobozirea paresimilor pentru morti); 8 Mai(Malovat); 14 Mai(Malovat-Barda);  15 Mai (Barda); 21 Mai(pomeniri dimineata la Barda; slujba la Malovat);  22 Mai(Malovat); 29 Mai(Barda).  In restul timpului, la orice ora din zi sau din noapte, preotul poate fi gasit la biserica, acasa, ori la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
                 Sfintele Pasti sa le petreceti cu sanatate, pace si bucurie!
                Pr. Al. Stanciulescu-Barda    
 

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page