Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Strigate în pustiul numit România

 Corneliu Vlad

Scrie cum vorbeste si vorbeste cum deseneaza: de-a dreptul. In arta plastica, in literatura, sau, oho, in publicistica. Dar in politica, in diplomatie? Eugen Mihaescu, prezenta impunatoare in lumea intelectuala si publica romaneasca, nu s-a dezis nici printre muze, nici in crabimea politica si de afaceri a zilei de sinceritate, spontaneitate si limpezime in exprimare. A crescut si a creat in Romania cu regim comunist dar n-a fost membru de partid. A fost oponent prestigios si virulent, vizibil mondialmente, al cultului Ceausescu, in „The New York Times", „The New Yorker" sau in mari ziare europene, dar nu s-a imbulzit la ciolanul puterii dupa 1989. A experimentat totusi demnitatea publica, fie ea de consilier la Cotroceni sau ambasador la U.N.E.S.C.O., dar nu s-a pliat in fata unor ceva mai maricei vremelnici ai clipei. A fost europarlamentar, dar nu manuta de bagat buletin in masina de vot a haului birocratic european. A fost in partidul Romania Mare, dar s-a despartit fara rest de Vadim Tudor cand nu s-ar mai fi putut altfel. A scris o carte de memorii fierbinti, in care nici nu s-a pomadat, nici nu s-a dezvinovatit pentru ceva. si, in sfarsit, face gazetarie coroziva dar adevarata. si pe care nu putini ar vrea-o trecand neobservata, ocultata, ignorata, uitata. De unde si titlul antologiei care inmanuncheaza un asemenea florilegiu, nu pentru toti agreabil: „Strigate in pustiu". Au trecut deja cativa anisori de la aparitia cartii si nici prin librarii nu se mai afla, nici printre feluritele referinte nu prea figureaza (dar cine trebuie sa o cunoasca, o stie).
Despre fascinantul artist plastic Eugen Mihaescu vorbim toti, despre literatul Eugen Mihaescu mult mai putini. Chiar daca in ultimii cativa ani a lansat doua carti-bombe atomice (si cele „adevarate", cele lansate, tot doua au fost): „Intre linii" si „Strigate in pustiu". Titlurile vorbesc de la sine, al doilea e chiar premonitoriu. Sunt carti despre lumea politica, diplomatica, „civica" (la noi, neaparat, cu ghilimele, din pacate) din tanara noastra democratie emergenta. Sunt vizati cu deosebire cei pusi sa reprezinte tara in dialogul cu lumea si sa sustina interesele romanilor in armonia si serparia mondiala (si tot mai mondializata). Artistul, de data asta gazetar, ii fixeaza meticulos si definitiv in insectar asa cum li se cuvine, fie ei oameni de stat, diplomati, agenti secreti, „activisti" culturali etc. si trece peste sfatul inteleptesc primit chiar de la presedintele Ion Iliescu, „care mi-a spus o fraza pe care nu o voi uita niciodata: Invata sa-ti stapanesti resentimentele, mai baiatule!". si daca de resentimente nu poate fi vorba, in paginile cartii sunt evidente si inerente repulsia si dispretul fata de cei din respectivul panopticum post-decembrist care le binemerita .

Fata de precedenta aparitie editoriala, „Intre linii", mai rasfatata de promovatorii de toate soiurile, poate si pentru ca a avut un hard cu palpit de anecdotica incendiara, dar pe deplin veridica, „Strigate in pustiu" are un destin ceva mai discret. si totusi...Iata doar cateva spuse antologice: „Ma mir cum de a rezistat Ceausescu 25 de ani cu atatia opozanti" (cei autoproclamati ca atare dupa...). Sau, un adevar geopolitic fundamental: „Un licurici - oricat ar fi de mare -, daca se afla la distanta, pare mic!". Sau, alta, tot geopolitica: „Vecinul meu (Putin - n.n.) ne ignora. El stie, la nevoie, se va intelege direct cu unchiul. Oricum, noi nu mai avem nimic de oferit si nici de negociat, nici macar cu ... marele licurici". In sfarsit, un "secret" (trist) al dezastrului romanesc de azi: „Nu suntem un popor amator de actiuni « in comun »" [...] De optsprezece ani, romanii, care au inteles ca in democratie nu trebuie sa respecti nici o regula, si-au exacerbat egoismul. In asa masura incat nu-i mai intereseaza decat propria prosperitate, propriul confort, propria bunastare, uneori chiar in detrimentul celorlalti".
Da, Strigate in pustiu! Necazul e ca pustiul incepem sa fim chiar noi, cu casa, inca a noastra, Romania!

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page