Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

În ce masura cultele din România sunt „croitori de pâine” pentru suferinzi si nevoiasi?

    In articolul „Nu oricine-Mi zice «Doamne, Doamne» va intra in Imparatia cerurilor!” aratam, printre altele, ca cele 18 confesiuni recunoscute prin lege in Romania detin 27.384 de  lacasuri de cult (avand in vedere ca Romania zilelor noastre are cel mult 17 milioane de locuitori, inseamna ca in medie revin unei biserici circa 600 de credinciosi), din care 8413 au fost construite dupa anul 1989 (la 31 decembrie 2015 erau in constructie 1578) si ca prin drastica reducere a institutiilor de invatamant (scoli, crese, gradinite) aflate in proprietate publica (in anul 1990 erau 28.000, in 2015 doar 6422), s-a ajuns la ingrijoratorul raport de o scoala la peste patru
biserici!
    Si situatia nici vorba sa se schimbe in sensul reducerii acestui anormal decalaj, ci dimpotriva. Din urmatoarele motive:
    1.Populatia Romaniei este in lenta dar continua scadere, iar prin aceasta in progresiva imbatranire, din cauza masivului exod (cel mai mare exod din istoria romanilor), dar mai ales din cauza criminalei legi a avorturilor (peste 20 de milioane de vieti intrauterine retezate in doar un sfert de veac). Iar acest catastrofal trend negativ  pentru natiune si viitorul Romaniei, va duce cu necesitate la inchiderea de noi scoli. De unde inerentele si gravele probleme sociale privind schimbul de generatii, locurile de munca pentru tot mai multi dascali, fondul de pensii etc.
    2.Competitia (sic!) dintre culte (penticostalii, de pilda, au o biserica la doar 122 de credinciosi, reformatii una la 444, iar ortodocsii una la 1000 de oameni), dar mai ales nevoia stringenta de locuri de munca (!) pentru necontenita productie de preoti si pastori, va mentine si de-acuma inainte, pentru un timp imposibil de precizat, actualul ritm de construire a bisericilor. Si asta deoarece, spre deosebire de categoriile socio-profesionale care resimt din plin dezastrul din economie si societate (bunaoara cadrele didactice preuniversitare sau inginerii), oamenii bisericilor inca n-au a se teme de disponibilizari, somaj si trai pe sponci. Apropo, ati intalnit in Romania postdecembrista slujitori ai altarului fara vila si masina, dar nu orice rabla, respectiv ajunsi la limita supravietuirii dupa ispravirea ajutorului de somaj, cam asa cum se intampla foarte des in celelalte categorii profesionale, cu exceptia medicilor de mana-ntai, sector in care Romania – din pricina salarizarii si a conditiilor de munca – se va confrunta permanent cu deficit de personal? Nu exista asa ceva, pentru ca daca dupa absolvirea studiilor preotul sau pastorul nu izbuteste nici cu bani si cu relatii sa puna gheara pe o parohie, el nu intra in panica si nu se gandeste sa-si ia lumea in cap, ci ocheste intr-un oras o parohie mai maricica, rupe din ea o parte (asta se cheama marcare de teritoriu), iar cu banii credinciosilor atrasi pune piatra de temelie a viitorului lacas, concomitant cu cea a vilei sale, si gata locul de munca!...
    La toate astea se adauga marea lacomie si sistematica necinste la care se preteaza majoritatea preotilor si pastorilor. Fiind salariat al statului, pentru serviciile religioase prestate (nunti, botezuri, inmormantari, sfestanii etc.) corect ar fi ca ori el, ori mai degraba un membru insotitor al Consiliului parohial sa taie chitanta. Ca altminteri, adica intinzand mana verde dupa leafa si cu cea uscata nedand nimic la nimeni din consistentele sume incasate pentru serviciile efectuate, face dovada ca-i iubitor de arginti (cum se impaca asa ceva cu porunca biblica sa nu adunam averi pe care le mananca moliile si le fura hotii?!) si ca Biserica pe ansamblu s-a constituit intr-un sfidator organism suprastatal, mai bine spus intr-un infloritor si onctuos stat in stat.
    In atari conditii, pe cine mai poate sa mire anemica implicare a cultelor, mai cu seama a puzderiei de biserici ortodoxe (se are in vedere faptul ca BOR este un mare latifundiar!), in vasta actiune de oblojire a ranilor sociale provocate de dezorganizarea familiilor, de nemeritata saracie generalizata si de diversitatea suferintelor (Romania detine locuri fruntase la afectiuni precum cancerul si diabetul)?!
    Este adevarat ca la penticostali sau adventisti, de exemplu, culte la care se practica zeciuiala, exista o notabila intrajutorare in interiorul congregatiei si ca prin intermediul Bisericii Greco-Catolice, cu ajutoare primite din afara (prioritar din Italia) in tot Ardealul s-au infiintat nenumarate asezaminte (putem sa le spunem pensioane), de regula pentru fetele cu o stare social-materiala precara. Dar si aici ajutorarea priveste problematica sociala din interiorul comunitatii, caci scopul ei subiacent este acela de-a sprijini confesiunea pe ansamblul ei.
    Tocmai de aceea mi-a facut o deosebita placere sa aflu la sediul Organizatiei Caritas din Sighetu Marmatiei, mai exact la sediul Centrului pentru Ingrijire la Domiciliu (CID)  Sf. Carol, o organizatie patronata de Biserica Romano-Catolica, cum ca in pofida greutatilor financiare cu care se confrunta (este verificata la sange de trimisii Guvernului, de la care nu primeste nici macar un sfant!), angajatii ei, prin asistenti si ingrijitori la domiciliu calificati (au o vechime in meserie de circa 15 ani), se dedica tuturor suferinzilor, indiferent de varsta, sex, rasa si religie, ca serviciile sunt gratuite pentru persoanele complet lipsite de venituri si ca pentru indeplinirea exemplara a sarcinilor (da, exemplara, caci pretutindeni in incinta sediului – club, birouri, toalete, curte etc., am vazut ordine si curatenie), mana de angajati este copios ajutata de voluntari.
    Vasazica se poate si asa ceva acolo unde se doreste…

    Sighetu Marmatiei,                                                             
George PETROVAI
      17 aprilie 2016


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page