Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Sistemul de învatamânt – produs si valoare a dezvoltarii sociale

Galina Martea                                         
Educatia omului este functia pe care trebuie sa o indeplineasca atat natura proprie a fiintei umane, cat si comunitatea prezenta in viata acestuia. Procesul educational, cu reguli concrete in actiuni, prin miscarea evolutiva reformeaza si schimba comportamentul individului si al societatii, astfel formand ierarhia valorilor in raport cu cerintele si necesitatile existente ale timpului. Treptat, atat omul cat si societatea devin dependenti unul fata de altul in procesul schimbarilor, corelat cu mediul educational si al instruirii, astfel creand sistemul comun de activitate. Sistemul respectiv de activitate, definit de ansamblul fenomenelor educationale si sociale, in rezultat, stabileste legile specifice ale domeniului, incluzand in sine educatia, instruirea, invatamantul. Toate, la randul lor, fac parte din activitatea pedagogica cu actiunea de formare a personalitatii individului. In activitatea de formare si instruire a omului intr-un mediu social sunt prezenti diversi factori cu rolul de a contribui considerabil la procesul educational si al tuturor fenomenelor educationale. Diversitatea factorilor ce contribuie la procesul educational intr-un mediu social sunt actorii societatii precum – scoala sau unitatea de invatamant, societatea in cauza, statul, familia, institutiile si intreprinderile interesate in promovarea procesului de educatie si instruire, centrele bisericesti. Relatia dintre scoala – societate – stat - individ este rolul esential si factorul primordial in dezvoltarea unui sistem real de instruire si educatie. In procesul de colaborare, cu actiunea de a contribui benefic la dezvoltarea sistemului educational, se concentreaza tot mai mult valoarea bazata pe specificul si caracterul national al educatiei. Specificul si caracterul national al educatiei se manifesta prin modul de comportare, gandire, actiuni, limba comuna si unica de comunicare, deprinderi, obiceiuri. Totalitatea acestor manifestari in interactiune cu omul si societatea acestuia care il reprezinta este actiunea si procesul reciproc cu care se completeaza patrimoniul national si cultural al unei tari. Educatia omului nu poate fi efectuata separat de societate, ambele avand un anumit scop si anume:  de a obtine cat mai multe beneficii comune. Atat omul cat si societatea isi au menirea de a ridica calitatea vietii, nivelul de cultura si civilizatie, remodelarea intelectului uman – rezultat al unei bune instruiri si al unui bun nivel de educatie. Privind rolul respectiv, nu poate exista separat nici statul, care regleaza si administreaza societatea si fiinta umana. Dezvoltarea unui sistem bazat pe educatie si instruire are nevoie de sustinerea si ajutorul permanent din partea statului, organ care isi exercita controlul si autoritatea asupra societatii cu individul din cadrul acesteia. Sistemul de invatamant,  curent si miscare in rolul de a educa si a instrui omul, este centrul cultural si intelectual al oricarei societati si al oricarui stat. Tinand cont de aceasta importanta valoare a sistemului de invatamant, orice stat cu societatea respectiva urmeaza sa respecte si sa contribuie cu demnitate la actiunea de valorificare a procesului de instruire, care este imaginea reprezentativa a identitatii nationale si de identitate a personalitatii individului si a propriei societati.
Institutia de invatamant sau scoala a fost, este si va fi mereu acel mediu social in care creste, se dezvolta, se educa si se instruieste omul-copilul-elevul. Pentru a atinge nivelul corespunzator de educatie si instruire omul-copilul are nevoie de multa invatatura, de multa atentie din partea scolii si a cadrului didactic, de multa autonomie si de relatii socio-umane necesare comunicarii pentru o dezvoltare personala. Aici trebuie sa-si spuna cuvantul comportamentul cadrului didactic, care este dascalul, indrumatorul si propagatorul ideilor despre identitatea personalitatii si identitatea sistemului de invatamant. Rolul profesorului in educatia omului-copilului este esential. Rolul acestuia este de a educa, de a cultiva si a transmite la copii-elevi esenta valorilor, exprimate de importanta factorului uman in societate.  Prin aceasta actiune, profesorul cu unitatea de invatamant trebuie sa promoveze mottoul cu referire la “identitatea educatiei scolare, parte esentiala a sistemului de valori”. Identitatea educatiei scolare este realitatea prin care se identifica procesul de instruire, climatul institutiei, cultura educationala si, totodata, este actiunea si rolul scolii de a ajuta individul sa-si dezvolte propria identitate intr-o societate. Scoala, ca identitate a societatii, exprima caracterul misiunii prin care se dezvolta factorul uman cu personalitatea corespunzatoare.
Sistemul de invatamant in realitate este un producator de identitati. Prin educatie se dezvolta identitatea nationala, iar prin calificarea profesionala se dezvolta economia nationala sau, mai bine zis, identitatea economiei nationale. Atat educatia cat si calificarea profesionala sunt domenii esentiale care urmeaza a fi apreciate in aceeasi masura si la justa valoare. Ca rezultat, personalitatea fiintei umane se manifesta prin educatie si profesionalism, calitati acumulate in institutia de invatamant. Deci, rolul profesorului si al unitatii de invatamant in societate este actiunea prin care se formeaza personalitatea copilului-elevului. Profesorul cu unitatea de invatamant este principalul element ce contribuie la formarea capitalului uman, resursa prioritara in dezvoltarea unei societati. Prin intermediul sistemului de invatamant invatatorul este persoana care influenteaza si regleaza societatea in dezvoltare. Cadrul didactic, scoala, elevul este prezentul si viitorul societatii in dezvoltare si al procesului evolutiv de transformare a vietii, cu tendinte mereu spre perfectiune. Iar managerul unitatii de invatamant este coordonatorul si manuitorul tuturor proceselor din acest domeniu, care implementeaza metode performante de administrare si realizeaza regulile de joc in pas cu schimbarile si cerintele impuse de societatea contemporana mereu in crestere.
Formarea personalitatii prin educatie si instruire, cu identitatea corespunzatoare, este actiunea esentiala a unei societati bazata pe echitate, respect si transparenta. Iar actiunea prioritara a unui sistem de invatamant, parte componenta a societatii, este de a forma omul in limita valorilor axate pe intelect, personalitate, identitate. Existenta evolutiva ale acestora poate fi viabila si durabila doar intr-un mediu social sanatos, plasat in parametrii corespunzatori de dezvoltare a intelectului uman cu necesitatile reale ale vietii. Prin intermediul cerintelor si necesitatilor reale ale existentei, fiinta umana cu capacitatea de a gandi si a intelege sensul si legatura fenomenelor din lumea inconjuratoare este capabila sa dezvolte natura lucrurilor pana la limitele maxime ale valorilor. Valoarea, expresie si imagine a unei societati, este realitatea unei tari prin care se dezvolta omul cu propria personalitate si identitate. Identitatea si personalitatea acestora isi face prezenta printr-un comportament adecvat, format prin sistemul calitativ de instruire si educatie, recunoscut atat la nivel national cat si nivel mondial. Tarile din Vestul Europei, America de Nord, Australia, Noua Zelanda au constientizat corect faptul ca o cultura autentica poate fi obtinuta numai prin intermediul sistemului de invatamant, centrat pe identitatea reala a societatii si a factorului uman, recunoscuta ca valoare suprema a natiunii. Pentru aceasta valoare suprema a natiunii, societatea tarilor respective munceste si depune tot efortul pentru a obtine rezultatele dorite. In acest scop sunt antrenate toate principiile moderne de educatie si instruire si, in acelasi timp, sunt implicate aproape  toate institutiile si intreprinderile din cadrul tarii, interesate de procesul evolutiv al scolii. Statul, autoritate publica a societatii, este actorul principal interesat in dezvoltarea sistemului de invatamant - ramura si domeniu prioritar din cadrul tarii. Sistemul de invatamant din aceste tari este acea forta care determina importanta omului in societate si rolul societatii in viata omului. Totodata, profesorul cu unitatea de invatamant este principalul element care contribuie la formarea capitalului uman, resursa prioritara in dezvoltarea unei societati. Instruirea centrata pe spiritul creator si de organizare al elevului, pe dezvoltarea gandirii logice, pe capacitatea de independenta si autonomie, pe criteriul de responsabilitate personala, pe comunicarea adecvata si unitatea dintre elev-profesor, pe cooperarea benefica cu rezultate pozitive dintre parinte-elev-invatator, pe personalitatea cadrului didactic in relatiile cu personalitatea elevului – toate acestea pun bazele conceptiei de identitate a personalitatii cu lumea si realitatea inconjuratoare. In tarile respective, evaluarea elevilor se produce in raport de propria evolutie si propriul scop raportat la instruire. Asistenta si sprijinul social acordat fiecarui copil-elev include activitatea intregii comunitati pedagogice, inclusiv si managerul institutiei, si, nu in ultimul rand, al psihologilor, consilierilor pentru educatie, logopezilor. Continutul si esenta instruirii scolare se bazeaza pe formula „de a intreprinde si a efectua actiuni de sine statator si de a fi responsabil pentru toate actiunile realizate atat in cadrul scolii cat si in afara ei”. De asemenea, activitatile extrascolare cu scop bine determinat plaseaza elevul in functia de a-si recunoaste rolul sau de cetatean in societate. Elevul-copilul este privit ca o valoare integra a unitatii de invatamant si a societatii, iar continutul acestora se reduce la idea sau conceptul ca: “orice initiativa a elevului este o actiune, iar orice actiune este o realizare”. Sub aceeasi formula, atitudinea constructiva din partea statului si a intregii societati tinde mereu spre obiectivul comun: de a dezvolta personalitatea elevului, a unitatii de invatamant si a societatii.
Intr-o epoca in care totul evolueaza treptat si neintrerupt, cu pasi rapizi si cu schimbari permanente, educatia este obiectivul esential in viata tuturor popoarelor cu societatea care ii reprezinta. Iar societatea acestora isi obtine rezultatele dorite, pline de succese in evolutie, in baza orientarilor fundamentate pe politicile educationale autentice. Pentru aceasta orientare John Dewey a mentionat ca “o scoala ideala trebuie sa reflecte o societate ideala” ( John Dewey. The school and social progres. Chapter 1 in The School and Society. Chigago, University of Chigago, Press, 1907, page 19-44. Disponibil: http://www.brocku.ca/MeadProject/Dewey/Dewey_1907/Dewey_1907a.html). Cu aceasta deviza, consider ca tarile dezvoltate din Vestul Europei, spre exemplu Norvegia, Olanda, Finlanda, Danemarca, Marea Britanie, Suedia, Germania realizeaza cu succes valoarea corelatiei dintre om-scoala-societate, creand in acelasi timp si conditiile reale de evolutie ale acestora. Cu acelasi succes si rolul profesorului cu intregul continut al activitatilor pedagogice redau imaginea pozitiva a unitatii de invatamant in societate.  La fel si statul cu societatea respectiva determina factorii reali de dezvoltare a sistemului de invatamant, punand la dispozitia acestora resursele financiare necesare. Pe cand politicile educationale orientate catre personalitatea elevului, cadrului didactic si a scolii multiplica in permanenta posibilitatile si metodele alternative de educatie si instruire, centrate pe rolul omului in societate.
Relatia autentica dintre scoala-elev-societate isi poate mentine echilibrul avand la baza conexiunea democratica fundamentata pe respect, dreptate, echitate, omenie, intelegere, reciprocitate, autonomie, responsabilitate. Pentru unitatea acestora, omul - elementul si actiunea determinanta - este acela care defineste scopul si obiectivul hotarator in dezvoltarea unei societati cu toate componentele sale. Deci, “orice actiune elaborata de om trebuie privita ca o valoare si ca o investitie atat pentru sine, cat si pentru intreaga societate” (Galina Martea. Fiinta umana si sistemul de valori. Studia Universitatis Moldaviae, seria: Stiinte Umanistice, sectiunea: Filosofie, USM, Chisinau, nr.10(70), 2013, pag. 75). Deci, si cadrul didactic – pedagog, educator, manager, indrumator si propagator cu responsabilitati socio-umane – este omul care formeaza personalitatea copilului-elevului in cadrul institutiei de invatamant. Prin personalitatea copilului-elevului se formeaza capitalul uman, resursa prioritara si factor de productie al oricarei societati. Nivelul de dezvoltare a unei tari depinde in mare masura cum este valorizata importanta capitalului uman in societate si cat se investeste in dezvoltarea acestuia. Pentru a face o claritate in acest sens, in primul rand, este necesar de a face diferentierile respective dintre notiunea de “persoana”, “personalitate”, “identitate”, “capital uman”, “sistem de invatamant”, “societate”. In rezultat, avand cunostintele respective despre insemnatatea si valoarea fiecaruia, putem defini si rolul acestora intr-un mediu social. Luand in vedere faptul ca orice persoana este omul unei societati cu obligatii si drepturi egale, atunci si rolul acestuia este de a contribui in cadrul societatii respective cu actiunea si misiunea individuala, marcata de propria personalitate si identitate.
Vocatia pedagogica exprimata prin sistemul de invatamant se caracterizeaza conform opiniei lui Rene Hubert din trei componente si anume: credinta in valorile sociale si culturale, iubirea pedagogica si constiinta responsabilitatii (Rene Hubert. Personalitatea cadrului didactic. 1965. Disponibil: http://artico.md/index.php/suport-informational/pentru-cadre-didactice/521-personalitatea-cadrului-didactic). Cu respect fata de cele spuse, cred ca anume prin constiinta de responsabilitate pentru valorile sociale conturate cu dragostea pedagogica, sistemul de instruire si educatie isi creeaza continuturile si politicile in raport cu fenomenele de a corespunde necesitatilor sociale si idealurilor generate de acestea. Necesitatile sociale in directa corelatie cu necesitatile fiintei umane sunt prezente in toate actiunile ce se remodeleaza in timp in raport cu transformarile evolutive ale naturii si de existenta a omenirii in cadrul acesteia. Ansamblul transformarilor, cu legile respective din orice perioada a vietii umane, intr-un fel sau altul oricum se regasesc in actiunea de a dezvolta si a schimba omul in contextul social cu un continut intelectual cat mai performant. Aceasta performanta a omului in contextul evolutiv al intelectului uman vine cultivata anume prin intermediul institutiei de invatamant, recunoscuta ca cel mai eficient, sigur si nobil centru cultural al oricarei societati. Societatea, avand la baza sistemul organizat pe relatiile dintre oameni cu obiective si idealuri pentru toate domeniile de activitate, pune in valoare si promoveaza in mod prioritar anume actiunea capitalului uman care este principalul element in investitiile de capital, principalul factor in relatiile de productie si principala forta productiva a societatii. Notiunea de capital uman, considerata ca forta productiva a societatii, poate fi definita cu acelasi inteles si in aceeasi masura cu notiunea de capital educational, de capital de cunostinte, de capital de cultura si educatie. Pentru existenta acestora, cu urmari pozitive in dezvoltare, este extrem de importanta notiunea sau functia “investitiei”. Rolul investitiilor in factorul uman sau capitalul uman, in sistemul de educatie si instruire este sarcina si obligatia esentiala a unei tari cu societatea in cauza. Continutul si cantitatea investitiilor efectuate intr-un sistem national de instruire conteaza foarte mult atat in dezvoltarea propriu zisa al acestuia, cat si in dezvoltarea tuturor domeniilor de activitate ale economiei nationale.
In epoca contemporana scoala sau unitatea de invatamant este elementul de baza care reflecta dezvoltarea unei societati bazata pe cunostinte, transparenta, eficienta, calitate, echitate. Efectele procesului de instruire determina in totalitate succesele de dezvoltare a unei tari la nivel national si mondial.  Prin componentul sistemului de invatamant o tara isi reprezinta imaginea integrala la capitolul “dezvoltarea umana” prin care se reliefeaza in mod direct nivelul de trai, de cultura si de dezvoltare a omului, a societatii si a economiei nationale.  Toate, la randul lor, sunt produsul de dezvoltare a unei societati prin care un popor isi actualizeaza rolul si importanta. Sistemul de invatamant, cu domeniul sau de activitate, este acela care stimuleaza si influenteaza cresterea economica si sociala a unei tari, creand, in acelasi timp, conditiile necesare de realizare a individului in societate. In asa mod, societatea moderna impune rigori si conditii adecvate in implementarea celor mai bune solutii de dezvoltare si administrare a invatamantului de calitate. Insa pentru obtinerea obiectivelor respective unitatea de invatamant are nevoie de sprijinul respectiv si, totodata, trebuie privita ca o institutie publica de o importanta promordiala in cadrul tarii. Nivelul de dezvoltare a unei tari este nemijlocit influentat de nivelul de dezvoltare al sistemului de invatamant. Tarile dezvoltate ale Occidentului au atins rezultatele si obiectivele dorite in acest scop datorita faptului ca stiu cum sa investeasca in sistemul de invatamant, facandu-l competitiv in plan national si mondial. Iar principiul de baza al instruirii este orientat catre stabilirea deciziilor prioritare necesare copilului, scolii, societatii, astfel formand personalitatea si identitatea omului, si a capitalului uman respectiv. Iar unitatea de invatamant, fiind   investitia de baza a omului, a capitalului uman si a societatii, produce efectele corespunzatoare in promovarea valorilor corelate cu identitatea nationala a oricarui stat. Pe cand statul, la randul lui, fiind mereu prezent in viata scolii si a individului, isi exprima in asa mod atitudinea umana in calitate de organ administrativ al unei societati, promovand cu demnitate actiunile sistemului de invatamant - elementul autentic al bunastarii si al prosperarii. Sistemul de invatamant, cu functia educativa si instructiva centrata pe dezvoltarea personalitatii omului, este contributia majora la formarea unei societati autentice a carui realitate si autoritate nu poate fi pusa la indoiala.

                                                                                   Galina Martea

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page