Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Credinta – vestitoarea si fauritoarea adevaratei fericiri umane

    In urma cu cateva zile m-am intalnit, vorba poetului, absolut din intamplare in centrul Sighetului cu preotul Gheorghe Codrea, actualmente stabilit in Baia-Mare, unde – impreuna cu fiul lui, preotul Florin Codrea – slujeste la parohia ortodoxa „Buna Vestire”. Dupa obligatoriile firitiseli, puse de capricioasa intamplare la indemana cunostintelor (ne cunoastem de ani si ani), la despartire el mi-a inmanat un exemplar din Buna Vestire, revista bianuala de cultura si spiritualitate (nr.19 din cel de-al 11-lea an de cand apare), editata de parohia omonima, in colaborare cu Asociatia filantropica cultural-crestina Martyria, ambele fundatii (revista si asociatia) fiind puse pe picioare si coordonate de energicul Florin Codrea. (Din interviul acordat de acesta jurnalistului Mircea Crisan, aflam ca „portofoliul Asociatiei Martyria cuprinde mult peste 100 de proiecte majore, pe langa cele de parcurs, regasite de-a lungul unui an calendaristic” si ca „proiectele sociale de ajutorare a nevoiasilor se desfasoara pe tot parcursul anului, nu numai in pragul marilor sarbatori”. Iar eu spun ca asa se cuvine, ca toate bisericile din Romania sa se implice efectiv si neintrerupt in oblojirea acestei suparatoare rani-paradox provocata de postdecembrism - tara inca bogata si cu tot mai multi cetateni adusi de carmuitori la sapa de lemn...)
    Cateva cuvinte lamuritoare despre titlul ales, mai precis despre binomul credinta-fericire. Doar in stransa combinatie, adica generos alimentata de credinta, fericirea nu este o sisifica zbatere si autoamagire umana, respectiv o amarnica si nestatornica iluzie, asa cum se prezinta toate nefericitele fericiri pe care bietii pragmatici cauta sa le edifice cu ajutorul bogatiilor exterioare pe subredul fundament al nelinistii launtrice. Iar nelinistea, o stim cu totii, este consecinta fireasca a credintei omului in orice altceva (bani, putere, placere etc.), numai in Cel ce toate le-a facut nu. Caci dupa acceptarea grozaviei nitzscheene ca „Dumnezeu a murit”, astazi suntem martorii mai degraba nepasatori decat neputinciosi ai lentului si neintreruptului proces de decrestinare a Europei, prioritar a Europei occidentale, cu (ne)buna stiinta a opulentei si fariseismului biruitor dandu-se uitare faptul ca tocmai el, crestinismul, i-a asezat pe europeni in loja planetei, si pentru ca tot astazi, ca o imensa bataie de joc la adresa secularelor jertifiri romanesti intru apararea intregii crestinatati medievale de pericolul turco-tatar, Uniunea Europeana sa-si deschida larg portile in fata milioanelor de neomigratori mahomedani...
    Fiecare dintre noi poate contribui cu o catime la indreptarea actualei stari de lucruri, doar daca vom urma porunca hristica: „Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul”, adica procedand potrivit acelui lapidar si atat de suculent indemn al unui parinte din veacurile de inceput ale crestinismului: Iubeste si apoi fa ce vrei! Da, caci slujind din toate puterile inimii dragostea  jertfa, nu poti sa mergi decat pe calea binelui, anume pe calea spre mantuire, care cu necesitate trece prin inimile semenilor.
    Taman asta ilustreaza redactorul sef  Florin Codrea in editorialul sau „Riscul marturisirii credintei”: Nu doar ca putem, dar chiar trebuie sa achiesam cu totii la misiunea crestina, insa numai dupa innobilare „cu divina responsabilitate fata de destinul celui de langa noi si, deopotriva, al nostru”.
    Vine apoi randul preotului Gheorghe Codrea, presedintele acestei fundatii moral-spirituale,  ca in articolul „Crezul si misiunea Bisericii” sa ne relateze despre pelerinajul facut cu elevii Liceului Pedagogic din Sighet, astazi Liceul Regele Ferdinand, la manastirile din nordul Moldovei si despre memorabila intalnire la manastirea Sihastria cu parintele Ilie Cleopa. Cu adevarat memorabila, inclusiv prin surprinzatorul raspuns primit la intrebarea: „Parinte, ce sa facem, dar, mai ales, cum sa procedam in misiunea noastra la parohie pentru a aduce cat mai multi oameni la biserica?” „Da’ ce, a raspuns venerabilul monah, dumneata aduci oameni la Biserica? Dumnezeu ii aduce, nu dumneata!”
    Fara inutile sofisticarii si despicari ale firului in patru, scrisa simplu, diversificat (cuprinde, aidoma unui foarte elegant magazin, poezii, un mic rebus, sfaturi pentru parinti, notiuni de apicultura etc.) si atragator, inclusiv pentru copiii deja antrenati in diverse proiecte, revista are toate sansele ca pe viitor sa creasca simtitor din punct de vedere valoric, asta deoarece se afla pe mainile unui inzestrat colectiv redactional: Daniela Ont (redactor sef adjunct), Georgiana Bondrea (secretar de redactie), Maria Halász, Daniela Stefan si Marius Florin Sima (Redactori), partea de grafica si tehnoredactare revenindu-i iscusitului Alin Marcu.
    Un plus de atentie din partea cititorului merita frumoasa si mult inteleapta epistola trimisa de Sf. Vasile cel Mare lui Nectarie si sotiei acestuia la moartea fiului lor („Mangaiati-va unul pe altul!”), precum si articolul lui Marius Sima despre preotul martir Florea Muresan si misiunea lui duhovniceasco-umanitara intre anii 1953-1958 in parohia Suciu de Sus.
    N-am s-o lungesc mai mult, desi revista realmente merita sa fie analizata in detaliu. Nu de alta, dar n-as vrea ca lungimea textului sa-i oboseasca pe cititori. Pe de alta parte, in acest chip vreau sa le stirnesc cititorilor (sau, ma rog, unora dintre ei) intr-atata curiozitatea, incat sa caute respectiva revista ca s-o lectureze din scoarta-n scoarta.
    Inchei cu urmatoarele opinii personale:
    1)Da, doamna Georgiana Bondrea, este minunat atunci cand avem sub ochi modele umane (unde sunt modelele postdecembriste pentru tineri?), vasazica oameni care calca apasat pe calea adevarului, frumosului si binelui. Dar cu toate ca in textul „Biserica si omul” va aratati neincrezatoare in schimbarea venita doar din interior, eu continui sa cred ca aici se afla motorul schimbarii substantiale a omului. Iar crestinismul, urmand exemplul Mantuitorului, prin credinta si iubire a pus in miscare acest motor vital, adica – asa cum just sustine marturisitorul Petre Tutea – a infaptuit singura revolutie din istoria umana. Toate celelalte evenimente, pe care ne-am obisnuit sa le numim revolutii (iacobina, bolsevica, decembriada romanilor etc.), nu sunt esentiale, ci numai aparentiale.
    2)Doamna Daniela-Maria Stefan, dati-mi voie sa ma indoiesc ca suferinzii se vindecau de indata ce inghiteau pamantul din fata chiliei Sfantului Arsenie Capadocianul. Nu-i mai cuminte din partea noastra sa admitem ceea ce Insusi Mantuitorul i-a spus leprosului vindecat, anume ca s-au vindecat/mantuit prin propria lor credinta fierbinte?
    In aceeasi ordine logica a lucrurilor, consider ca Arsenie Capadocianul n-a incalecat magarusul nu din multa lui dragoste pentru animale, ci din umilinta: Pur si simplu a refuzat sa-L imite pe Iisus Hristos!
    3)Intr-adevar, copiii au mare nevoie sa fie mereu calauziti, inclusiv la navigarea pe internet.

    Sighetu Marmatiei,                                                           
George PETROVAI


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page