Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Istoricul IOAN SCURTU, despre "Reformatori"

"trebuie sa lase in seama altora problemele mari ale tarii, de care se ocupa politicienii, care, la randul lor, fac „ceea ce trebuie" (adica ce li se cere)".
Numai si pentru acest motiv, chiar si cei care nu sunt interesati de istorie, ar trebui sa citeasca interviul


IOAN SCURTU: "Reformatorii" au decis sa treaca la stergerea identitatii nationale si transformarea romanilor intr-o populatie fara trecut si fara viitor



Stimate Domnule Profesor, sunteti la curent, desigur, cu variantele de planuri-cadru pentru gimnaziu si cu locul care i se rezerva istoriei ca disciplina de studiu in procesul de invatamant. Istoriei i se mentine regimul umilitor de o ora pe saptamana, Latina este eliminata, disciplina Limba si literatura romana este redusa, si ea, cu o ora. Intr-o a patra varianta de plan-cadru, intocmita de „experti", Istoria este exmatriculata de tot din scoala, ca sa nu mai existe dubii. Care este opinia Dumneavoastra despre „filosofia" si logica acestor planuri?
 
Nu ma mira ofensiva impotriva materiilor scolare prin care se asigura formarea culturii generale si educatia patriotica a elevilor din Romania. De fapt, se repeta situatia din anii 1948-1958 (perioada ocupatiei sovietice), cand din invatamantul mediu (nu se mai zicea liceu, acesta era socotit o institutie burgheza) s-a eliminat limba latina, istoria romanilor a devenit istoria R.P.R., iar geografia Romaniei a fost inlocuita cu geografia U.R.S.S. In istoria literaturii romane erau mentinuti doar scriitorii care au exprimat interesele taranimii si muncitorimii (Mihai Eminescu era prezent doar prin poezia „Imparat si proletar", iar Mihail Sadoveanu prin romanul „Mitrea Cocor"). Atunci se spunea ca „lumina vine de la Rasarit", adica din Uniunea Sovietica, „tara socialismului victorios". Acum s-au schimbat punctele cardinale, „lumina" vine de la Apus, de la U.E. si S.U.A., unde exista o adevarata democratie, libertate, siguranta persoanei si a statului. In aceste conditii, este pretentios spus ca ar exista o „filosofie" a celor care au lansat noile planuri de invatamant, deoarece ar insemna sa credem in vorbaria despre „reforma", „spirit civic", „democratie participativa" cu care initiatorii urmaresc sa „invaluie" realitatea intr-o perdea de fum.
 
Adevarul este ca, de aceasta data, „reformatorii" au decis sa treaca direct la ceea ce se urmarea imediat dupa decembrie 1989, si anume stergerea identitatii nationale si transformarea romanilor intr-o populatie fara coloana vertebrala, fara trecut si, evident, fara viitor. Ca urmare, ei au pornit pe „singura cale", cea care le-a fost trasata, in conditiile in care guvernantii nostri au devenit simple „piese" intr-un joc la scara mondiala. Evident, nu li s-a spus explicit: scoateti latina, istoria romanilor, reduceti drastic limba romana, pentru a dovedi ca sunteti cu adevarat europeni, democrati, demni de U.E. si N.A.T.O. Dar asa au inteles liderii nostri politici ca „trebuie", pentru a arata „frumos". S-a actionat metodic, prin distrugerea economiei nationale, aducerea romanilor in situatia de a-si parasi tara in cautarea unui „codru de paine", vinderea la preturi de nimic a bogatiilor naturale etc., etc. Invatamantul a fost supus unor repetate „reforme", dar s-a constatat ca inca mai pastreaza unele materii prin care se cultiva constiinta si demnitatea nationala. Ca urmare, au decis ca se impune o „reforma radicala" (comparabila cu cea din 1948).
 
Istoria este redusa la o ora pe saptamana, minimalizata, ca materie lipsita de importanta, in timp ce sunt introduse alte discipline, artificiale, fara radacini intr-un teritoriu epistemologic, precum „Educatie pentru cetatenie democratica", „Educatie interculturala", „Educatie pentru drepturile copilului" etc. De ce aceasta minimalizare a Istoriei?
 
Este un plan, acela de a dezagrega si compromite materiile fundamentale prin introducerea unor discipline inguste, cu titulaturi „civice". Astfel, pe de o parte se limiteaza posibilitatea elevilor de a intelege realitatea in ansamblul ei, iar pe de alta parte, se poate afirma ca orarul este incarcat, copiii sunt supusi unui efort prea mare, drept pentru care se impune descongestionarea acestuia. Si atunci solutia preconizata este eliminarea sau reducerea unor materii de baza. „Expertii" se prefac a nu sti ca istoria este o stiinta globala, care se refera la toate aspectele vietii umane - de la cele materiale la cele spirituale, de la viata de familie la cea in colectivitati mari, inclusiv nationale, de la patriarhat la democratie sau dictatura, de la independenta la dominatia straina etc. In fond, acesti „experti" urmaresc ca, prin golirea istoriei de continut, aceasta sa apara ca o materie arida, o succesiune de date greu de retinut, care incarca memoria elevilor. Ca urmare, sa fie eliminata, sau macar redusa.
 
Nu este aici o „filosofie", ci o diversiune, propagata cu insistenta de cei care urmaresc sa stearga memoria poporului roman. Guvernantii nostri nu se straduiesc sa dezvolte o viziune proprie asupra viitorului Romaniei, sa elaboreze un „proiect de tara", ci asteapta sa primeasca „directive" de la UE pe care sa le aplice cat mai constiincios, pentru a primi calificativul de „buna purtare". Aceasta atitudine servila nu numai ca nu genereaza aprecierea „celor mari", ci mai curand dispretul acestora. Asa se explica faptul ca, desi Romania este membru cu „drepturi depline" in U.E., continua sa fie „monitorizata" si nu este primita in spatiul Schengen. Tot astfel, desi militarii romani au luptat (si multi s-au jertfit) in Afganistan si in alte zone indicate de la Washington, romanii nu pot intra fara viza in S.U.A. In cei 26 de ani care au trecut de la evenimentele din decembrie 1989, Romania nu a avut nici macar o initiativa semnificativa de politica externa, ci s-a comportat ca o anexa a U.E. si a N.A.T.O.
 
Cunoscand istoria, elevii ar putea sa afle ca un Ion I.C. Bratianu sau un Nicolae Titulescu nu ezitau sa se confrunte cu liderii politici ai vremii, atunci cand incercau sa nu respecte drepturile si demnitatea tarii lor. Ion I.C. Bratianu se adresa astfel parlamentarilor romani in noiembrie 1919: „Sunteti, domnilor, reprezentantii unui popor care este mandru si poate fi mandru de trecutul sau, si care trebuie sa aiba o mare incredere in viitorul sau. Nu scadeti rolul pe care el trebuie sa-l aiba in lume, fiti cat de modesti pentru persoana dvs., nu fiti modesti pentru poporul pe care il reprezentati". Astazi se considera ca asemenea cuvinte memorabile nu trebuie cunoscute de elevii Romaniei si de aceea se propune diminuarea sau chiar eliminarea istoriei din invatamant.
 
Deranjeaza istoria? Pe cine si de ce? Ce fel de pericole prezinta studiul istoriei si pentru cine?
 
Pentru guvernanti istoria este un „pericol", pentru ca elevii, romanii in general, vor sti de unde vin, ce au facut si ce au reprezentat de-a lungul timpului, si pot face comparatii cu situatia de astazi. Este un fapt ca, prin cunoasterea istoriei, oamenii invata din experienta inaintasilor, pentru a evita greselile si fructifica mai bine sansele de reusita.
 
Lipsirea tineretului de cunoasterea trecutului inseamna tinerea lui in ignoranta, stergerea orizontului propriu si promovarea unei stari de incertitudine, de teama pentru ziua de maine. Ca urmare, el trebuie sa lase in seama altora problemele mari ale tarii, de care se ocupa politicienii, care, la randul lor, fac „ceea ce trebuie" (adica ce li se cere). Se cultiva astfel instrainarea, abandonarea, dezinteresul pentru soarta propriei natiuni. De aici pana la dezintegrare nu mai este decat un pas.
 
Care este importanta Istoriei ca materie de studiu in formarea intelectuala, morala si spirituala a unui elev de gimnaziu si, mai departe, de liceu?
 
Iorga spunea: „Istoria, care se putea crede pana acum ca este o materie pe langa celelalte, se invedereaza din ce in ce mai mult ca este o necesitate. Da, cunostinta ei este o necesitate pentru constiinta umana; si pentru chibzuirea imprejurarilor, si pentru tragerea concluziilor si pentru indemnuri si pentru mangaieri". Aceste cuvinte, rostite in urma cu opt decenii, sunt pe deplin valabile si astazi. Prin istorie se cultiva demnitatea nationala. Cunoscand ce au facut alte popoare, se stimuleaza dorinta de afirmare proprie, de a construi si de a pune in valoare capacitatile native si dobandite prin studiu.
 
Romanii pot fi mandri ca au construit manastirile de la Voronet, Curtea de Arges si Sambata, podul de la Cernavoda si Transfagarasanul, ca au dat lumii personalitati precum Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brancoveanu, Dimitrie Cantemir, Nicolae Milescu Spatarul, Nicolae Iorga, Victor Babes, Ioan Cantacuzino, Mircea Eliade, George Emil Palade etc. etc. Din istorie ei pot sa stie ca, in momente de cumpana, romanii nu au ezitat sa lupte, chiar cu pretul vietii, pentru neatarnarea si demnitatea patriei. Au facut-o la Rovine, la Plevna, la Marasesti, la Oarba de Mures etc. etc. Prin sacrificiul lor, la nivelul masei active si constiente, s-a asigurat dainuirea Principatelor Romane si Marea Unire din 1918. Dar si prin inteligenta si patriotismul unor personalitati, precum Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinand I, Mihail Kogalniceanu, Ion C. Bratianu, Ion I.C. Bratianu, Iuliu Maniu, Pan Halippa, Iancu Flondor etc., care au stiut sa conduca poporul la izbanda. Guvernantii nostri nu vor poporul roman sa-si cunoasca inaintasii si sa fie constient de menirea lui. Se doreste un „spirit de turma", un popor ascultator, care sa-i urmeze, fara a-si pune intrebari si a cere explicatii. Fiecare roman sa priveasca numai la munca lui, ingrijorat ca maine ar putea deveni somer, sau ca i se va scoate casa la mezat ca nu are cu ce-si plati ratele la banca.
 
Cum se impaca ideea de manifestare a identitatii si constiintei nationale in concertul natiunilor din Uniunea Europeana, in paradigma „unitate in diversitate", cu statutul derizoriu care i se rezerva Istoriei in scoala?
 
In cadrul UE exista o dezbatere privind rolul statelor nationale in procesul de integrare. Unii - cei mai puternici - au dorit ca Europa sa fie o entitate care sa impuna membrilor vointa (hotararile) de la centru. Altii au pus accentul pe contributia fiecarui stat la promovarea unei politici comune. S-a adoptat calea de mijloc - aceea a Uniunii Europene ca „unitate in diversitate" , in care fiecare stat vine cu zestrea sa materiala si spirituala. Evenimentele din ultimul an arata ca UE se „clatina" serios. Pedepsirea cetatenilor unui stat mic precum Grecia, carora nu li s-a permis sa-si scoata propriii bani din banci; valul de emigranti pornit la chemarea „umanitara" a Angelei Merkel, care au invadat Europa fara sa se prevada consecintele, si apoi introducerea de restrictii draconice la granite; solicitarea Marii Britanii, cu caracter de santaj - ori i se accepta conditiile, ori se retrage - arata ca U.E., impusa de sus, are grave probleme de existenta. Graitor este faptul ca, de fiecare data cand au loc alegeri, partidele din toate statele pun accentul pe interesul national, pentru a castiga votul cetatenilor. Liderii politici romani nu s-au straduit sa elaboreze o conduita proprie in cadrul UE, ei fiind preocupati sa castige bunavointa celor mari, sa stea cuminti in coltul mesei, acceptand cu anticipatie tor ce li se cere. Este de inteles ca pe ei istoria ii jeneaza si de aceea urmaresc ca aceasta sa fie eliminata din constiinta cetatenilor romani. In primul rand a tinerilor, prin scoaterea ei din invatamant.
 
Cum priviti eliminarea Latinei ca materie de studiu din gimnaziu? Cui ii face rau studierea limbii, culturii si civilizatiei latine? Este rau sa stim cine suntem, de unde venim, in aceasta lume din ce in ce mai amestecata si masificata in cadrul procesului de globalizare? Cand in 1948 s-a eliminat latina din scoala, a fost urmarit un scop politic precis: romani sa nu mai stie ca „de la Ram se trag", adica de la romani, creatorii uneia dintre cele mai prestigioase civilizatii din istoria omenirii. S-a introdus in schimb limba rusa, incepand cu clasa a IV-a, acreditandu-se ideea ca romanii au evoluat in sfera de influenta slava (ruseasca). Astazi nu se da o explicatie, dar in esenta obiectivul este aceeasi: romanii sa nu-si cunoasca radacinile, stramosii, rudele. Sa creada ca sunt „singuri pe lume", fara trecut si fara viitor. Noroc cu engleza, cu internetul si cu televizorul ca mai pot si ei afla ce se intampla pe mapamond si mai ales in tara: cate amante are Putin, ce grozavii au mai facut nord-coreenii, cine si-a pus cele mai spectaculoase silicoane, cine a mai fost in „vizita" la DNA si alte asemenea vesti, menite sa atraga atentia romanilor. Ca nu cumva ei sa reflecteze la halul in care a ajuns tara lor si, eventual, sa se revolte. Sa nu stie ca, totusi, se mai realizeaza cate ceva in aceasta tara, ca se fac descoperiri stiintifice impor¬tante, ca se publica lucrari fundamentale, ca sunt artisti romani care se bucura de o larga recunoastere internationala. Asemenea realitati sunt trecute cu vedere, pentru ca nu cumva sa fim acuzati de nationalism.
 
Constiinta si identitatea nationala, patriotismul, mandria de a apartine unei natiuni, unei civilizatii, unei limbi, unei culturi si unei religii sunt astazi ceva perimat, care nu concorda cu valorile lumii contemporane? Aceste elemente definitorii pentru un popor nu sunt si nu pot fi nici perimate si nici lipsite de concordanta cu valorile lumii contemporane. Dovada cea mai clara este faptul ca ele sunt cultivate, prin toate mijloacele, in S.U.A., Franta, Germania, Italia, Marea Britanie, Grecia, Italia, Spania si toate celelalte state civilizate. Drapelul si Imnul national sunt socotite sacre, iar cine indrazneste sa nu le respecte este pedepsit pe loc, neacceptandu-se niciun fel de explicatii. Nu la fel stau lucrurile in Romania. Aici, drapelul romanesc poate fi ars in strada, Avram Iancu spanzurat in efigie, iar patriotismul este blamat de „societatea civila", ca fiind o expresie a nationalismului si comunismului, de care trebuie sa ne scuturam cu indignare. Realitatea a dovedit ca sunt persoane bine „instruite", cu misiunea clara de a actiona pentru stergerea constiintei nationale a romanilor, a istoriei si culturii lor. Chiar recent s-a aflat ca o societate „academica", prezentata ca expresia cea mai pura a „societatii civile", este sponsorizata din afara tarii pentru a difuza mesaje ostile la adresa celor care promoveaza interesele unor cetateni romani, carora li s-au rapit copiii intr-o tara nordica, acreditandu-se ideea ca cei care cer ca acestia sa fie restituiti familiilor fac „jocul rusilor".
 
Eliminarea sau diminuarea orelor de istorie, de limba si literatura romana, scoaterea limbii latine din scoala fac parte din „reforma" preconizata de acea „societatea civila" care urmareste sa coboare poporul roman in subsolul Europei, de unde sa nu mai poata iesi la lumina. Sper ca nu vor reusi daca romanii, mai ales profesorii, care sunt direct vizati de o asemenea politica, isi vor spune raspicat punctul de vedere. Altfel, dupa cum s-a putut constat in cei 26 de ani de dupa decembrie 1989, lasitate se plateste scump. Si este pacat.

 
Interviu primit de la Pr. Al. Stanciulescu-Barda               

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page