Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

MUSAFIRUL NEPOFTIT - CLEPTOMANUL

Bianca MARCOVICI


Era atat de furioasa si incoltita, incat nu mai judeca clar. Trebuia sa-si pastreze sangele rece, dar ii era imposibil. Cum s-a putut insela in halul asta, ea care nu-si putea permite luxul de a pierde tocmai acum… la inceput de drum.

De dimineata s-a trezit intoarsa pe dos. Fata botita, cu urme adanci de la dantela pernii, o prevestire rea ii apasa sufletul ca o piatra, nu-i venea nici sa-si faca cafeaua-de toate zilele – amara - si cu o picatura de lapte, sa-i dilueze taria, taina, sa nu-i palpite inima precum pasarea colibrii-n zbor! Era atat de tanara si totusi matura. Virgina si matura. Scolarita in limba ebraica dar, cu cunostinte mai vaste decat colegii de clasa, insa in limba romana, tocmai aici  la Haifa! Sosise in tara la numai 16 ani! Se integrase rapid in ritmul impus de profesori doar in cateva zile. Ivirtul era o limba atractiva, suna bine!

Nou venita in tara si cu probleme sentimentale! Plutea ceva in aer. Prietenul ei venit din Romania ca turist, doar pentru citeva zile… mersese prea departe. Se instalase la ei…dormind cu totii la gramada! In casa erau mereu discutii. Mama ei presimtea ceva necurat la mijloc! Preocuparile parintilor depaseau disputele obisnuite: venisera ca „olim hadasimi” (noi veniti in tara) numai, de cateva zile… instalandu-se 5 persoane, inclusiv bunica, in trei camere, adica salonul si doua camarute cu cate un pat ! Vizita prietenului ei din Romania  picase intr-un moment nepotrivit!

Nu riposta in nici un fel, parca era hipnotizata, mergea dupa el ca un catel ascultator, ce-si primea ratia zilnica de zahar. Dar nu era nici un circ. El stia mai multe despre Israel. Venise cu mult timp in urma si vizitase, partial, ce se poate vizita pe baza de rude! Ii cumparase maruntisuri din magazine, o prezentase rudelor lui, toate o facuse sa aiba incredere deplina in el. Se agatase de bratul sau ca de o o veriga de salvare nostalgica. Era si cu mult mai in varsta decat ea. Si la Iasi o ajutase pe ea si familia cu de-ale plecarii! La numai 16 ani aproape ca-l iubea. Rony avea deja culoarea locala. Cum a intrat in casa, deja s-a pus pe sfaturi si treaba, fara sa-l roage cineva, dicta aproape totul. Toti eram niste naivi.

El se simtea precum un israelian inradacinat! „Un baiat de zahar”, ce mai! Mai toti ne invidiau cand veneau in vizita sa ne salute sosirea-n tara! Ce o deranja pe mama mea era ca-i facea treaba, pana si in bucatarie, ajutand-o pe bunica sa distinga cutiile de mancare, fata de cele cu detergent (puse din greseala in frigider). Rony se considera logodnicul meu, iar eu eram incantata.

Toata povestea presentimentelor rele s-a declansat doar in cateva zile. In total, daca faceam un calcul, se putea sa socoti si orele…Pana mai inainte cu o luna si ceva… Rony venise in casa lor pentru o emisiune la radio, cica cu poeta, adica cu mama mea! Legaturile se stransese. Rony avea o voce calda. Citea la radio materialele pe care le aduna de la diversi… de la Comunitate sau din carti. Parintii se intalnisera deja cu familia lui Rony. Oameni simpatici, oameni care, totusi, pareu ciudati, ascunsi si cam nemultumiti de situatia lor. Vroiau sa-l si vada pe Rony terminat cu facultatea. Dar, baiatul lor le facea mari probleme… pe spatele lor. Tatal sau isi cam folosea „pilele academice” pentru a-l ajuta la restantele anuale. Iar maica-sa acuza mereu dureri de stomac, din cauza fiului neascultator. Cica un ulcer perforat provocat de unele probleme de familie, ar fi cauzat indispozitia care-i se citea pe fata, iar burta atarnata ca o rochie, ar fi fost semnul sedentarismului!

Acum era intr-o dilema serioasa… Uneori o saruta pana la epuizare… si pe urma nimic. Ea nu accepta mai mult, totul i se parea teatral si prea grabit! S-a uitat in oglinda. Era alba ca o hartie… iar el rosu, rosu aprins. Se batea in piept ca un salbatic din padure. Tic de maimuta declansat subit! Vocifera, devenea gangavit…(mai ales in discutii legate de mine sau, de anumite lucruri care ni se intamplau noua, odata cu readaptarea scurta la noile conditii de viata, intr-o casa inchiriata, pe care trebuiau, „ai mei” sa plateasca 500 de dolari pe luna, sa ne tina la scoala, pe mine si sora mea, sa plateasca toate cheltuielile de intretinere, asta fara a munci, analfabeti fiind cu totii! Lucruri pe care nu le stiuse pana acum! Toate o surprinsese si pe ea si pe „ai mei”!)

Intr-una di zile disparuse un plic cu bani de pe o polita… primit cadou de la o familie prietena, asa era obiceiul, pe aici, asa te primeau prietenii si rudele. In alta zi a disparut trusa de ras a tatei… si un parfum primit cadou de la sora mamei. In numai cateva zile de la sosire, „lumea bucuriei” noastre s-a intors pe dos, ca si cum cineva ne fura lucrurile de pret, lucruri numarate in cateva bagaje. In casa se declansasera discutii „pe tacute”. Nu vroiau ca musafirul nepoftit sa fie lezat cumva de tonul putin cam ridicat. Numai ea privea totul ca un spectacol. Inca nu reusise sa inteleaga: unde se afla si ce trebuie sa faca! Era prea emotionata de toate evenimentele plecarii sosirii si, mai ales legat de Haifa, oras cu iesire la mare, stravechiul Caiffa, port la Mediterana…

Isi amintea un poem al mamei: „evreul ratacitor care-si ia steaua cu sine/ ii face luciu/ e tot mai galbena,/ mai stralucitoare/ ca si a serifului/din film! ( …) sosind in tara in care „laptele-insangerat/ e mereu amestecat/cu miere si fiere” si, cam asa era!

Se apropia ziua plecarii lui Rony. Orele treceau repede. Se accentuasera discutiile in casa. Rony vorbea impiedicat si cu un „h”-ul pronuntat, batandu-se din nou in piept, cu mai mare forta… mai ales cand era vorba de obiectele disparute. Un inel de aur cu pietre cu rubine, uitat de mama, langa chiuveta din bucatarie disparuse si el. Tosi eram ametiti. Pana ce-si gasira o locuinta la etajul zece, cu ferestre numai cu jaluzele, ce dadeau spre o sinagoga reformista (deci, puteam sa ne rugam din casa, daca o iei asa, bunica o si facea), pana ce se aranjasera si, intre timp, vizite de la prieteni si rude, pe un fundal de fericire, de climatizare, de chin intrerupt, toate au contribuit, oarecum, la „orbirea” noastra temporara in fata evidentei. Am ajuns cu totii la o presupunere uluitoare dirijati de explicatiile lui Rony: ”plicul de pe polita putea fi luat chiar ce acel care l-au adus cadou sau, de un alt prieten venit in vizita, cine poate sa mai stie,- spunea Rony.

„Poate usa nu se inchide bine si are altcineva cheia de la usa, poate cel care ne-a gazduit?” Ca un facut inelul palpat a aparut intr-un sertar din balcon! Mama se impacientase prea tare cand disparuse inelul. Devenise suspicioasa, mai ales ca Rony insinua ca mama nu-si aminteste unde l-a pus -din alte motive-, adica poeta e cam imprastiata, nu se poate „aduna”, cica, e „aeriana”!

Se apropia ora plecarii lui Rony. Inainte cu o seara, tatal ei ii interzise sa plece cu Rony la Ierusalim, acolo unde era bunica lui Rony. Avusese un gand. ”Sa ma aiba” - cu orice pret. Ca sa-l astept, adica. Planul i-a fost dejucat de tatal meu. „Tocmai ar fi fost bine, zicea Rony. Rita face impresie buna la rudele mele. Totdeauna ei scot dolari la vederea ei! Doar Rita mi-e logodnica. Nu mi-ati promis-o pe cand ma intorc definitiv?”

Aici, mama ei luase o hotarare. Vorbise, in prealabil cu sora ei. Tocmai ea primise nota telefonica in care aparea o convorbire lunga, de o noapte, la numarul fost al nostru, din Romania. Rony fusese gazduit de sora mamei, doar o noapte si el isi permisese sa fure o convorbire de la cei care l-au primit cu bratele deschise. Facuse un control in toate sertarele din dulap. Ii lipsea pana si o bluza a sotului ei. Pe el era un semn distinct. Un om cu o greutate deasupra capului. Va chema politia… Ce a gandit a spus-o cu glas tare. Rony vorbea din ce in ce mai greu, gangavea... gangavea! Isi facuse de lucru prin baie. Mama s-a indreptat spre bagajul lui Rony, pregatit pentru plecare, asezat in mijlocul salonului, mult mai greu ca la sosire! A tras fermoarul.

Deasupra se afla cutia cu parfumul mamei, luat din dulap, din sertatul cu ciorapi, primit de la sora ei, marca foarte scumpa, „Poeme”! Lipsise de acasa doar doua ore, cat trecuse strada la sora ei sa-i ceara sfatul. Mama a tras fermoarul inapoi. S-a dus la dulap. Alt parfum disparuse. Rita se invinetise. Dovada aparuse. Cleptomanul era cu noi! La toata scena asta, inima mi se facuse ca un purice. Cu mana ei, mama a desertat pe covor toata geanta. Toate lucrurile lor, inclusiv bijuteriile din buzunarul hainei de piele, banii sustrasi din geanta diplomat a tatei erau pe podeaua umpluta de lucrurile din bagaj, un alt furt pe ultimii metri a lui Rony!

Rita a mai avut puterea sa-i spuna mamei ce mai aflase de la o prietena, care-l cunoscuse pe Rony, tocmai sunase la telefon si ea negase totul… Nu putea sa mai creada ca-i adevarat ce se zice de Rony, doar o iubeste! Dar si-a amintit ca, in magazin, Rony a trecut cu un cartus de Kent fara sa-l plateasca, cica „s-a jucat”, sa vada daca e vazut prin oglinzile de siguranta! Atunci, efectiv a fost orbita!
Rony fusese insurat (asta mi se spusese la telefon de catre prietena mea). Tatal sau platea in locul lui Rony, pensie alimentara, dupa un divort. Fosta lui sotie, cu zece ani mai mare ii facuse si un copil. Rony-tatal, la 23 de ani, student la chimie, ar fi trebuit sa stea dupa gratii, dar norocul l-a ajutat.

Cleptomanul de suflete, cleptoman… cleptoman a lasat totul si a fugit la aeroport! I-am aruncat lucrurile personale pe scari. Mama nu a mai dat telefon la politie. Si-a dat seama ca nu stie ivrit! Dupa catva ani Rony a ajuns in Israel. Vestile despre el au sunat cam la fel. A reusit sa fure ID-ul sefei (ruda buna) si, a semnat niste acte in numele ei! A fost dat afara din serviciu.

Bianca MARCOVICI
Haifa, Israel
6 aprilie 2016

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page