Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CITIND O CARTE-PALIMPSEST

Lucia OLARU NENATI

A aparut o noua carte semnata de Elisabeta Isanos, fiica poetei Magda Isanos si a scriitorului meritoriu, dar prea putin cunoscut - Eusebiu Camilar. Pana acum am citit mai multe carti scrise de aceeasi autoare si i-am putut constata larga disponibilitate pentru genuri diferite: poezie, proza, eseu, traducere, memorialistica si, nu in ultimul rand, preocuparea pentru recuperarea mostenirii spirituale, editoriale, de familie, dar si nationale, prin abordarea unor temelor dificile, putin tratate de altii, precum tema destinului basarabenilor in romanul „Amur”, sau a exodului uvrierilor nostri in occident, in romanul Poarta spre vest.
 
I-am prezentat, nu o data, profilul auctorial in presa (revista Cultura, Bucovina literara s.a.), dar si in cadrul festivalului literar national de la Suceava si Udesti, ce purta pana de mult numele parintilor sai, schimbat de la o vreme in Rezonate udestene, pentru mai larga cuprindere a personalitatilor locului, dar a carui axa centrala ramane tot cea dinainte. In toate aceste demersuri am cautat sa sustin faptul ca aceasta autoare continua traditia literara si culturala a familiei sale, fiind evident inzestrata si ea cu un viguros, dar si rafinat talent literar, primit pe cale ereditara, dar si sporit - precum in pilda talantului - prin constiinta puternica a unei misiuni si responsabilitati ce i se incumba, aceea de-a duce mai departe - lampada tradunt! – faclia harului care n-a parasit-o pe marea poeta care i-a fost mama pana in ultimele clipe ale sfarsitului sau mult prea devreme sosit. Desi aceasta i-a transmis indemnul „sa nu ma cauti”, spre a-si scuti copila ce avea sa ramana orfana, de suferinta despartirii, ea este neascultatoare si se inversuneaza sa-si descopere parintii, intregindu-le profilul, recuperandu-le fragmentele literare ratacite si editandu-le opera in intrupari tot mai apropiate de adevarul ei.

In aceasta noua carte care poarta un nume banal si inselator, „Pasari, curti si gradini”, si o coperta ce sugereaza mai degraba un manual de zoologie cu poza unui pitigoi in medalion pe coperta verde, infanta Isanos nu se dezminte nici acum si scrie un tratat in care cititorul are tentatia de-a sublinia cate ceva la fiecare pagina, exact ca in manualele de studiu pentru  examene. Dar nu din nevoia de-a memora lectiile in vederea ascultarii pentru nota, ci din impulsul spontan de-a surprinde si de-a pastra idei, formulari, asocieri insolite, neobisnuite, dar al caror adevar profund se impune si se tezaurizeaza imediat.

Incipitul vorbeste despre legatura speciala dintre eul narator si mici fiinte „din lumea celor care nu cuvanta”, dar care stiu sa se exprime si sa comunice in chip suprinzator si induiosator cu acesti oameni care, spre deosebire de majoritatea semenilor lor, au timp, disponibilitate, atentie si afectiune pentru aceste fapturi pe care, fie ca le salveaza de la inghet, fie ca le trateaza si le repara  neputintele si ranile iar ele, pasarelele, inteleg, stiu si isi comunica intrucatva recunostinta pentru aceste interventii providentiale. Insanatosite, vietatile isi iau zborul, sau isi urmeaza calea fireasca, prilej pentru binefacatorii lor sa mediteze la exemple adiacente din vasta diacronie culturala a omenirii, ceea ce, de altfel, se petrece de-a lungul intregii carti de aproape 400 de pagini in care se perinda zeci de povesti, se descriu numeroase locuri, cladiri, copaci, ziduri, biserici, fiecare cu istoria sa intarsiata in straturile vechimii lor si pe care oricine altcineva nu le-ar vedea si nu le-ar aduce in raza privirii.

O privire calda, luminoasa, grea de dulcea povara a unei informatii culturale coplesitoare care sare mereu in ajutorul demersului auctorial, imbogatind cartea cu dantelaria baroca a crenelurilor sofisticate ale frontoanelor stravechi, purtatoare de amintiri din vremi rafinate si iubitoare de frumos.

Astfel ca citind aceasta carte, cititorul face o incursiune  fascinanta in trecuturile (caci sunt straturi de trecut, ca intr-un palimpsest!) Bucurestilor, dar si o excursie turistica ce beneficiaza de un ghidaj inestimabil pe care nici un ghid profesionst n-ar fi capabil sa-l indeplineasca. Sumedenie de povesti, de racorduri culturale, de mini-eseuri, de conexiuni fascinante, de expresii in limbi straine potrivite imprejurarii, de poeme originale inspirate de subiectul in cauza, dar si de profiluri de personaje adecvate locurilor, parca inrudite cu acestea, stucaturi si detalii deosebite observate (sau nu!) pe fatadele prafuite si uitate si ignorate de toti, statui, monumente din cimitirele cu depozite de amintiri, fascinante dizertatii filozofice sau filologice pornite pe urmele semnificatiilor si evolutiei semantice a unor cuvinte (ex: xilolalie!) s.a.md.

De altfel, iata cum suna cuvintele autoarei prin care isi infatiseaza ea insasi rostul acest demers literar! „Bucurestiul il poti recunoaste dupa felul cum ard in geamuri lampile seara, cum se invart pasarile deasupra curtilor interioare, si cum, vaduvit de zari, isi creeaza propriile perspective din te miri ce, dintr-o simpla fanta intre ziduri. Exista usi, care la prima vedere nu pot sa ascunda decat un coridor sau un hol, si daca le deschizi, vezi la capatul unui culoar o iesire spre curti sau strazi pe care nu le banuiai, patrunzi in labirintul de dincolo de fatadele mai mult sau mai putin aliniate. Bucurestiul se preface a fi disciplinat, si de-abia asteapta sa-ti faca cu ochiul prin stramtoarea dintre doua ziduri sau prin crapatura unei usi. Sunt privelisti pe care trecatorul nu le vede, indiferenta sau graba le condamna ca pe sufletele care n-au stiut sau n-au putut sa fie nici de partea raului, nici in tabara binelui, si s-au risipit fara sa lase vreo urma. Dar e o condamnare nedreapta, cu totul nemeritata. De fapt, aici damnatii suntem noi, cei care, spre deosebire de Dante (”Non ragionam di lor, ma guarda e passa...”, (Sa nu ne gandim la ei, doar priveste si treci..., Infernul, Cantul III), nici macar nu privim, inainte de a trece. Am incercat, cat mi-a stat in putere, sa vad ceea ce nu se vede, ceea ce, de obicei, nu este privit.”

Aceasta stradanie de-a face sa se vada ceea ce nu stim sa vedem in atata  opulenta ce ne inconjoara releva o densitate de sensuri, o bogatie pluridimensionala de ramificatii, de conexiuni savante, impletite, cumva organic, cu o neobisnuita delicatete, afectiune si gingasie pentru fiintele neajutorate cu care comunica, cunoscand parca nu numai atatea limbi din lumea oamenilor, ci si limba secreta a vietuitoarelor ce traiesc in aceeasi lume cu noi, cel mai adesea de nimeni observate si iubite.

E o carte densa, o carte-sinteza enciclopedica de umanism, cultura, experienta, talent al exprimarii sensurilor dificile, meditatie profunda si gratioasa pe tema bogatiei vietii si a sansei de-a trai intr-o lume atat de consistenta, o carte care n-ar trebui sa fie citita cap-coada ca oricare alta, din trebuinta de-a fi ispravita constiincios, ci degustata pe-ndelete, cate putin, ca o delicatesa fina, doar in anumite momente si stari speciale in care spiritul este apt sa se inzestreze cu un asemenea dar de pret, mascat – parca in chip conspirativ! - sub banalitatea unei coperti de studiu zoologic.

E o carte care demonstreaza, iar si iar, valoarea porfirogeneta a acestei autoare de vita literara aristocratica, ce ar merita sa fie cunoscuta, pretuita si premiata, promovata ca model de elita a spiritului nostru romanesc, daca am vietui intr-o lume normala in care valoarea conteaza prioritar, se vede si se onoreaza, chiar daca nu este sustinuta de sunetele violente ale tupeului si indecentei, ori de legaturile oculte ale cumetriilor interesului reciproc.       
 
Lucia OLARU NENATI
martie 2016       
Botosani


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page