Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

MIRCEA GORDAN – FARA VOIA MEA

Antonia BODEA

Volumul de scrieri „Fara voia mea” de Mircea Gordan, aparut la Editura Napoca Nova, 2015, contine un grupaj de poeme, cateva proze scurte si un numar de patru legende apartinand zonei de origine a autorului, in prelucrari versificate. Nota dominanta a mesajului este un lirism cald, calm, izvorat din evocarea in versuri si proze a experientelor personale de varsta in cronologia derularii lor.
 
Titlul insusi ne trimite la un soi de confesiune poetica a celui care se simte impregnat de nostalgia, mai cu seama a copilariei, pe care se simte chemat sa o marturiseasca. Fire sensibila, cu deschidere spre comunicare afectuoasa cu toate cele din jur, poetul traieste stari de reverie din care se naste aceasta scriere, placuta, imbietoare, care invita la un moment de impartasire din clipe placute de viata.

Autorul, un liric sentimental, discret, ne poarta prin amintiri ale unor experiente cu nimic spectaculos, ci dimpotriva, firesti, dar care se constituie in viata intampinata cu bucuria clipei, intr-o ambianta mai cu seama favorabila, ocrotitoare. Spatiul, zona Apusenilor, are farmecul unui topos predestinat legendei, incat, gesturi marunte, crampeie de viata, primesc semnificatii esentiale, intr-un adevarat ritual al existentei cotidiene.

In preajma cetatii Bologa, marcata de prezenta domnitorului Mircea cel Batran si a vechiului castru roman Resculum, nazdravaniile copilariei primesc un sens mai aventuros, mai inventiv, mai simbolic. Crisurile imbratiseaza muntele din ale carei stanci rupe, uneori cu inversunare, fasii insangerate in lupta cu piatra, spre a razbate victorios spre ses. Ca prada de razboi el ofera, generos, bologanilor nisipul cu reziduuri aurifere, pretul painii de zi cu zi a celor mai multi munteni, nevoiasi. In acest areal de legenda, un spatiu ocrotitor, apare casa parinteasca unde imaginea mamei umple sufletul copilului de admiratie, de uimire, de bucurie si mai ales de liniste ca in povestea „Puiul mamei” sau „Barza”.
    
Burcus, cainele, tovarasul sau de joaca, de bucurii marunte, de hoinareala si garantul unui profund atasament, este un adevarat personaj care impartaseste eroului, autorul la varsta copilariei, cele mai semnificative experiente. De asemenea, bunica, maica, precum o cheama copilul, apare sub chipul unei fiinte ce domina cu intelepciune si caldura, cu afectiune si daruire, fiinta puiului de om pornit pe drumul initierii intr-ale vietii. De altfel, prezenta predominant feminina in viata copilului creeaza in constiinta autorului imaginea feminitatii in diferitele ei ipostaze: materna, ocrotitoare, iubita, muza, tovarase de viata, precum apare in poemul: „N-am stiut ca esti femeie”. Receptiv la farmecul feminin, poetul traieste voluptatea unui erotism invaluit in caldura instinctuala, subliniata la nivelul moralitatii intr-o veritabila cura anagogica intr-o refulare constienta prin domesticirea instinctelor iubirea capata un val de nostalgie ca in poemul „Pomul sperantei” (pag. 14) si „Te astept” (pag. 15).

Prozele se remarca prin stiinta de a crea atmosfera prin notatii ale amanuntului aparent nesemnificativ, dar expresiv in sugestia unui sentiment de evadare, de relaxare, de pace. Este un spatiu sufletesc imprumutat peisajului si gesturilor unde inocenta si nevoia de bucurie, de liniste se regaseste in memoria gesturilor, a prezentelor statornicite de viata insasi. Gradina cu iarba ce se infioara sub pasul usor al copilui, gazele ce se agita sub botul neastamparat al lui Burcus, zarea ce raspunde in ecoul cucurigului, alunul ce se daruieste generos copilului, izvorul ce-l asteapta cu ulciorul, cararea care-l duce pieptis spre padure etc. Toate aceste spatii sunt puncte ale escapadelor care ofera spiritului, deschis spre mirare, adevarate momente de incantare.

Odata cu maturizarea, eroul reintra in alte spatii ale existentei si mai ales in descopreirea si descifrarea diversitatii surprinzatoare a umorului, adevarate citadele ce se asteapta asaltate, cucerite si stapanite. E inversunata, dar necesara in maturizarea eroului, munca pe santier sau in atelier unde reveria primeste substanta vizionara, in „procente” consistente de viata, aspra, necesara, dar hotarata si victorioasa, ca in prozele: „Invat...meserie!”; Nimic ostentativ, scene de viata firesti, inseamna pentru erou tot atatea lectii de viata: „Daca trisezi, viata nu te iarta”, „Don Juan” etc.
    
Legendele, adunate sub titlul ”Farame de spiritualtate bologana”, au farmecul vremii si valoarea documentului, se inscriu sub semnul unicitatii prezente in actualitate prin structuri monografice, fixate adesea in viziune umoristica pentru a face „haz de necaz” dupa intelepciunea populara ca in fragmentul ”Urmare” (pag. 78)     
-------------------------------
Prof. Antonia BODEA
Cluj-Napoca
28 martie 2016


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page