Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

INTERVIU CU DOAMNA DANIELA GÎFU

George ROCA


George ROCA: Delicata, moderna, interesanta, sofisticata, prietenoasa, comunicativa, expresiva, harnica, educata... sunt doar cateva trasaturi pe care le aveti. Dumneavoastra cum v-ati defini, distinsa Daniela Gifu?

Daniela GIFU: Toate astea la un loc… si ceva in plus. Sunt nascuta sub semnul Capricornului... Semn de pamant. Prin urmare, sunt ambitioasa, cerebrala, intreprinzatoare, chibzuita, organizata, imaginativa, generoasa, vehementa, melancolica, as putea spune predispusa la pesimism, corecta, uneori repezita si as putea continua. Dar mi-e sa nu-L infurii pe Cel de Sus!

De fapt, am o viata activa. Uneori exagerez de teama sa nu fi pierdut timpul pe asta lume. Mereu imi propun prea multe si asta – probabil – ma inclina spre tristete. Dispun de un spirit... versatil. In sensul ca, mai mereu - hmm, daca voi continua, e posibil sa ma tem si de mine insami – imi schimb obiectivele, oricat de ferma mi-ar fi vointa. Si, cred ca cel mai vadit defect al meu, pastrez amintirea ofenselor primite.  

George ROCA: Putina istorie personala, va rog! Amintiri placute... din copilarie...!

Daniela GIFU: Amintiri... Sunt unele cuvinte al caror sens este, sau ar trebui sa fie, tainuit. Sunt originara din Barlad si o mandrie locala am purtat-o mereu cu mine. Cine nu a auzit de primul domnitor al Principatelor Unite, Moldova si Muntenia, Alexandru Ioan Cuza? Sau de poezia „Gandacelul” scrisa de poeta Elena Farago? Sau de inegalabilele portrete de copii realizate de pictorul Nicolae Tonitza? Sau de lingvistul Alexandru Philippide care dispretuia formele fara fond? Sau de piesa de teatru „Take, Ianke si Cadar” scrisa de dramaturgul Victor Ion Popa, al carui nume il poarta si Teatrul din urbe? Sau de savantul fizician Stefan Procopiu, a carui biografie m-a urmarit in anii adolescentei, care a avut nesansa sa se nasca in Romania, motiv pentru care premiul Nobel l-a pierdut in favoarea fizicianului Niels Bohr pentru formula magnetonului.

De altfel, o amintire tare draga mie a fost vizita pe care am facut-o in toamna anului 1992 doamnei sale, Rodica Procopiu, care s-a dus la cele vesnice la varsta de 101 ani. Aveam 19 ani si eram deja studenta in anul I la Facultatea de Fizica a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi (UAIC), facultate pe care am ales-o cu gandul sa fac o cariera in cercetare. Avea o memorie absolut sclipitoare.

Si, special l-am lasat la urma, fostul om politic al epocii comuniste, Gheorghe Gheorghiu Dej, figura extrem de contrarianta, care, se pare, ca de pe patul de moarte, in martie 1965, convocandu-i pe membrii Biroului Politic, l-a desemnat drept succesor pe Gheorghe Apostol si nu pe Nicolae Ceausescu. Acesta din urma nici nu votase.

Dar sa revin la... amintirile copilariei. Ma voi opri la una tare draga mie. Sa fi avut vreo 13 ani. Eram la teatru. Si se juca piesa „Ramane pe joi” in regia lui Cristian Nacu. In distributie se afla - pe atunci era atat de chipes! - actorul (Dumnezeu sa-l ierte!) George Alexandru. Juca personajul care se chema Liviu Diaconescu. Stiu ca facea parte din trupa Teatrului de Stat „Victor Ion Popa” din Barlad. La una dintre replicile interogative pe care le avea, eu, fascinata de acel barbat tanar, am strigat DA cu voce tare si sala a izbucnit in ras!!!

George ROCA: Dupa terminarea studiilor liceale ce v-a determinat sa va inscrieti la facultatea de fizica!? Ati intrat, in felul acesta, in universul tainic al biofizicii si biochimiei. V-ati apropiat astfel, citindu-i si studiindu-i, de eminenti dascali si cercetatori in materie: Emil Palade, Henri Coanda, Serban Titeica, Radu Grigorovici, Stefan Procopiu, Wilhelm Reich,  Alain Lloyd Hodkgin, Walter Gilbert, Selig Hecht si altii. Prin ce se remarca aceasta stiinta numita „fizica”? Cine v-au fost profesorii si ce curs v-a placut mai mult?

Daniela GIFU: Am amintit deja... ca Stefan Procopiu a trezit in mine un patriotism local alimentat si de profesorul Ioan Adam, cel care, saptamana de saptamana, imi veghea timizii pasi in cunoasterea misterelor fizicii. Ca studenta la Facultatea de Fizica am invatat sa ma cunosc mai bine si sa inteleg pe ce drum mi-ar placea sa merg. Cu admiratie si stima ma gandesc la profesorul meu Mihai Toma, primul de care ma leaga momente minunate. O alta amintire tare draga mie. Aveam ore de Mecanica cuantica de la 8, ora pe care si acum o evit. Prefer sa-mi incep ziua, profesional, dupa ora 10. L-am asteptat la pauza. Vadit marcata de moment, am inceput sa ma scuz ca intarziasem pentru prima oara. Cu un zambet parintesc pe care nu-l voi uita niciodata, mi-a spus: Intotdeauna exista un „prima oara”. De altfel, acelasi minunat Profesor, m-a incurajat cand am fost pentru putina vreme reporter la o televiziune locala. Dumnealui i-am luat primul meu interviu, axat pe probleme studentesti. Pe atunci era prodecan. Si..., mai apropiat, in 2010, domnul Profesor a raspuns invitatiei mele de a participa la sustinerea primului meu doctorat. La final, a vorbit minunat. Ii savuram vorbele, care au continuat fata-n fata, oferindu-mi un boboc de trandafir alb pe care l-am pastrat in manuscrisul tezei.

George ROCA: Dupa terminarea facultatii ati inceput sa lucrati in domeniul cercetarii?

Daniela GIFU: Da, o vreme. Vreau sa zic, in ultimii ani de facultate (4 si 5) alesesem ca specializare biofizica. Eram pasionata de tot ce insemna bionica. Si acum, marturisesc faptul ca sistemul nervos central ma fascineaza. Impreuna cu doamna profesor Doina Creanga, care credea mult in viitorul meu, incepusem sa scriem articole privind infuenta radiatiilor Hartman (emise de unda tectonica) asupra sistemelor biologice. Imediat dupa absolvire, m-am inscris la studii masterale. Tot in biofizica. Pe vremea aceea se numeau studii aprofundate. Asa a inceput o noua etapa in viata mea, pe care nu o vedeam in alta parte decat in cercetare. O alegere mai putin inspirata, insa, a curmat o vreme indelungata visul de a deveni cercetator.

George ROCA: La cativa ani dupa absolvirea primei facultati ati urmat o alta facultate! V-ati incununat cu un masterat si cu un doctorat trecand de la fizica la filozofie, studii politice si comunicare. Care a fost motivatia acestor schimbari? Prin cate centre universitare v-ati plimbat pasii? Care au fost implinirile profesionale dupa un asemenea efort academic?

Daniela GIFU: Din tainele vietii... Da, in 1998 am decis sa ma stabiliesc in Cluj-Napoca, in speranta ca o schimbare insemnata imi va readuce echilibrul in viata. Dar, Clujul nu e un oras care sa te primeasca doar pentru ca esti tanara absolventa de fizica la Iasi. Stigmatul de moldoveanca avea sa-mi dea putin de furca. A trebuit sa invat sa fiu ardeleanca! Incepand cu graiul, vai, Doamne!!!, ce grai moldovenesc tradam?! Am avut insa cu mine acel ingeras pazitor (cum suntem invatati de mici) care a vegheat asupra-mi. Treptat m-am integrat printre clujeni. Vreau sa spun, Clujul m-a adoptat!

Am inceput sa lucrez cu copii, incepand de la varsta de 5 ani pana la 14 ani. Aveam un magnetism aparte asupra lor, declarata de parintii si dascalii acestora. Le tineam cursuri de calculatoare (o ora curs si una de jocuri). De-atunci nu m-am mai jucat pe calculator. Am facut-o atunci pentru o viata.

Apoi, in 1999, am cunoscut-o pe directoarea de la Casa Municipala de Cultura din Cluj-Napoca. Colaborarea s-a dovedit de bun augur pentru mine, care m-a si angajat ca referent cultural. Aici coexista si Universitatea Populara, unde mai multe personalitati clujene sustineau expuneri pe diverse teme: educationale, culturale, stiintifice, sociale. Se ivise prilejul de a ma familiariza cu conceptul de Life Long Learning, ceea ce se pare ca ma insoteste oriunde as merge.

In toamna lui 2002 am decis sa-mi continui studiile. Dar.... in comunicare. Cu doi ani inainte, in august 2000, la un seminar pe tema „Educatia permanenta a adultilor”, organizat la Busteni, am avut bucuria de a-l intalni pe prof. Dumitru Borzun. Pur si simplu, m-a fascinat discursul sau. Interactivitatea pe care nu o cunoscusem in procesul meu de formare. Este si ceea ce practic cu studentii mei, care raspund extraordinar. Se simt implicati, motiv pentru care rezultatele se reflecta in viata, atat in calitatea lor de studenti, cat si dupa. Am stiut ca am nevoie de o schimbare. Lucram deja in educatia adultilor. Fizica nu ma mai avantaja.

George ROCA: Studiile post-doctorale v-au ajutat sa lucrati intr-un mediu academic. Ati fost, si mai sunteti, cercetator stiintific, lector si profesor asociat la mai multe catedre din diferite orase, precum Iasi, Craiova, Cluj! Ce materii/stiinte predati studentilor dvs.?

Daniela GIFU: Au fost pietrele de temelie la care construiam, ca Manole, de ani de zile... Intr-o zi, sacrificiul pe care-l facusem a inceput sa se materializeze. Da, dupa o activitate de mai bine de 10 ani la Universitatea Populara din Cluj-Napoca, unde predasem cursuri de operare pe calculator, de grafica pe calculator si de formatori, timp in care terminasem masteratul in comunicare si relatii publice si un doctorat in filosofie-comunicare, am obtinut o bursa postdoctorala la UAIC (o cotutela intre Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei si Facultatea de Informatica) de 30 de luni. Cred ca a fost cea mai revigoranta perioada din viata mea. Desi era un domeniu nou, prelucrarea limbajului natural (cunoscut in lumea stiintifica drept NLP – Natural Language Processing), acest fapt m-a ambitionat peste masura. Imi demonstram mie insami ca cercetarea, chiar daca nu in (bio)fizica, este ceea ce mi se potriveste cel mai mult.

Un inceput anevoios, adesea pe picior de plecare de unde venisem. Si, totusi, am refuzat barierele. Asta a si fost cheia carierei mele in formare. Din 2011, adevarul e ca duceam lipsa activitatii didactice, am inceput o minunata colaborare cu prof.univ. Dan Stoica la doua catedre, Jurnalism (Facultatea de Litere) si Comunicare si Relatii Publice (Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice). Seminariile pe care le tin sunt: „Introducere in stiinte ale comunicarii” (anul I, studii de licenta), „Comunicare si relatii publice” (anul III, studii de licenta) si „Comunicare interna” (anul III, studii de licenta). In semestrul al II-lea al aceluiasi an universitar, impreuna cu prof.univ. Mihai Dinu Gheorghiu avem o disciplina numita „Psihosociologia comunitatii”, la masteratul de Relatii umane si comunicare (Facultatea de Psihologie si Stiinte ale educatiei).

Dupa finalizarea studiilor postdoctorale, am obtinut un post de cercetator stiintific III (echivalent pozitiei de lector) la Facultatea de Informatica, devenita a doua mea casa. Profesionala si nu numai. Aici am avut si am ocazia sa ma dezvolt, avand conditiile necesare si suficiente pentru a-mi construi cariera. Am si propriul meu curs numit:  „Semantica si pragmatica limbajului natural” (anul II, studii masterat). De altfel, atat de mult m-am atasat de colectivul de aici, incat am decis sa mai fac un doctorat in informatica. Ceea ce si fac din toamna lui 2013. E naucitoare viata. Viata mea!

George ROCA: Ati scris nenumarate studii si carti de specialitate. Puteti sa imi enumerati cateva titluri si tematica pe care o abordeaza?

Daniela GIFU: Prima a fost chiar teza mea de doctorat „Violenta simbolica si discursul presei scrise. Analiza unei campanii electorale”, desigur adaptata pentru o aparitie editoriala, pe care am publicat-o in 2011 la Casa Cartii de Stiinta din Cluj-Napoca, intitulata „Violenta simbolica in context electoral”. Tematica este practic anuntata de titlu: „Discursul politic”. Analizez formele si strategiile discursive de care fac uz politicienii, mai ales in context electoral. Aici am analizat campania prezidentiala din 2009.
 
In acelasi an, am publicat un volum intitulat „Dezvoltare comunitara si incluziune sociala in perspectiva socio-economica”. Este o colectie de articole stiintifice din domeniul stiintelor sociale, semnate de mai multi doctoranzi sau cercetatori postdoctoranzi de la acea vreme, pe care am coordonat-o cu Mihai Dinu Gheorghiu.

In 2013, am publicat la Editura Academiei Romane cartea „Temeliile Turnului Babel”. O perspectiva integratoare asupra discursului politic, o vasta privire de ansamblu asupra temeiurilor comunicarii politice, in general, si ale discursului politic, in particular. In acest peisaj general, analiza de continut pe care am propus-o a avut drept subiect, Codul Muncii din 2011, pe vremea guvernarii lui Emil Boc. De altfel, la fel ca in teza de doctorat, am folosit un instrument computational care vizeaza latura cantitativa a analizei semantice a discursului politic, la acea vreme primul pe piata romaneasca.

As mai aminti doua evenimente organizate de Facultatea de Informatica de la Iasi in parteneriat cu Academia Romana, Asociatia Romana pentru Inteligenta Artificiala si Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi, care se finalizeaza si cu publicare de volume unde sunt si eu partasa. „BringITon! Catalog”, editiile din 2012 si 2014, este o colectie de rezumate care descriu proiectele studentilor, masteranzilor, doctoranzilor de la informatica, supervizate de profesorii lor. Acestea cointereseaza diferiti parteneri industriali ori potentiali investitori intr-un dialog direct in timpul expozitiei de postere. „Proceedings of The 11th International Conference Linguistic Resources and Tools for Processing The Romanian Language” (ConsILR-2015) este de asemenea un volum colectiv, care include articole semnate de distinsi profesori, studenti si cercetatori din domeniile inteligentei artificiale si filologie.

Aceste volume sunt coordonate impreuna cu mai multi colegi de la Facultatea de Informatica, al doilea volum aflandu-se deja la editia a XI-a. An de an cu ocazia Conferintei Consortiului de Informatizare pentru Limba Romana, intitulata „Resurse lingvistice si instrumente pentru prelucrarea limbii romane" se publica volumul lucrarilor prezentate, precedat de un proces atent de revizuire in care-i regasim pe acad. Dan Tufis, alaturi de prof. Dan Cristea, membru corespondent al Academiei Romane, ambii fiind si tutorii mei in pregatirea tezei de doctorat in informatica. De altfel, acestora le datorez revenirea mea in universul cercetarii. Ma intreb daca voi avea atatea zile sa ma revansez pentru sansa pe care am primit-o a doua oara?!

George ROCA: Ne cunoastem de cativa ani prin intermediul revistelor literare virtuale cu care colaboram. Cum si cand ati produs primele creatii literare? Ce va place sa scrieti mai mult, proza sau poezie?

Daniela GIFU: Da, este un privilegiu sa ma pot bucura de prietenia dumneavoastra, stimate George Roca. Nu stiu in ce masura va mai amintiti, dar mi-ati scris prima oara un mesaj, felicitandu-ma pentru un interviu pe care il luasem sculptorului Geo Goidaci.

Inceputurile mele literare... hm!, pe la inceputul anilor 2000 incepusem sa public in revista „Cetatea culturala” din Cluj-Napoca, ingrijita de dl. Dan Brudascu, unul dintre primii oameni care mi-au intins o mana prieteneasca la sosirea mea in Cluj-Napoca. Pe atunci lucra la Primarie, iar din 2000 a devenit deputat PRM, partidul edilului din acea vreme, Gheorghe Funar. Da, o alta etapa interesanta din viata mea. Realmente, erau niste incercari, dar incurajarile si sugestiile pe care le primeam mi-au fost de folos. Apoi, Dumnezeu sa-l ierte!!!!, cel care avea sa-mi devina parinte in ale scrisului, Artur Silvestri, mi-a indrumat fila cu fila cuvantul scris. Treptat, am inceput sa colaborez cu Lucian Hetco de la revista „AGERO” din Stuttgart si cu multe alte reviste din tara. Dar, intr-o forma sau alta, am ramas fidela cuvantului religios. E adevarat, am abordat si alte limbaje. Prefer eseul. Fara a ma considera poeta - desi in ochii unui prieten de la Cluj-Napoca, Ion Cristofor, sunt o poeta - cand sunt foarte obosita sau indragostita, scriu versuri. Reminiscentele adolescentei traite in regimul comunist si intr-o familie care ma pazea ca pe sfintele moaste aduse din Israel.

George ROCA: Sunteti redactor sef al unei reviste de limba romana numita semnificativ „Destine literare”. Tocmai din Canada! Cum este posibil, mai ales ca dumneavoastra locuiti in Romania? Care sunt obiectivele si dezideratele acestei publicatii? Cu ce alte reviste ati colaborat si colaborati in prezent?

Daniela GIFU: Relatia mea cu „Destine-le literare” din Montréal (Canada) a inceput tot in Romania. Mai precis la Cluj-Napoca, atunci cand dl. Alex Cetateanu, impreuna cu dl. George Filip, fusesera invitatii de onoare ai unui eveniment literar organizat la sediul revistei „Orasul”, unde lucram in regim „part-time”. Atunci am aflat de revista „Destine literare” si am primit primul numar al ei, care abia vazuse lumina tiparului. Intentiile celor doi de a promova creatiile scriitorilor romani din Romania si diaspora se suprapuneau peste ideea unui proiect pe care-l aveam in gand de mai multa vreme. Pur si simplu, am inceput sa lucram impreuna. Imi place sa cred, asa cum chiar dumneavostra ati spus-o intr-unul dintre mesajele trimise, ca revista se imbunatateste de la numar la numar. Ce pot spune laudativ, avem semnatari dintre cei mai de seama, ceea ce inseamna o confirmare ca trebuie sa continuam. Si o facem. E adevarat, ne-am dori mai multe texte scrise in limbile engleza si franceza. Deocamdata, avem, gratie colegei Maria Muguras Petrescu, traduceri in limba engleza.

In afara de Destine literare... Hmm, daca timpul ar fi mai generos?! Scriu la „Candela” de Montreal (am o rubrica permanenta acolo, „Filosofia discursului politic”), condusa de un foarte bun prieten, Victor Rosca, care ma anunta din timp sa trimit material. Am o relatie minunata cu revista de cultura „AGERO” din Stuttgart, ingrijita de dl. Lucian Hetco, revista „Gand Romanesc” de la Alba-Iulia (redactor, dl. Virgil Serbu Cisteianu), Revista de „Recenzii” de la Craiova (redactor, dl. Dan Ionescu) etc... Sunt prezenta in reviste doar atunci cand am ceva de spus. Altfel, evit sa trimit articole doar de dragul de a trimite. Dar, imi lipseste foarte mult colaborarea cu un alt minunat prieten, dl. Corneliu Leu  (Dumnezeu sa-l odihneasca si pe dansul!) care ingrijea „Caietele periodice cu dezbateri, opinii si considerente referitorare la nevoile Romaniei”, unde impreuna si cu prof.dr. Mihai Berca si prof.dr. Adrian Severin eram moderatorii dezbaterilor „Grupului de Reflectie privind Democratia reala”. E un proiect in care am crezut si care ar trebui sa continue.

George ROCA: Cu toate ca nu ne-am intalnit niciodata fata-n fata, fizic, am devenit prieteni si colaboratori pe parcursul anilor. Ne-am impartasit deseori gandurile, ideile si preocuparile. Ce proiecte de viitor aveti? Ma refer la taina scrisului si ale celor din domeniul invatamantului universitar.

Daniela GIFU: Da, este unul dintre privilegiile pe care ni le ofera Internetul. Pentru mine prietenia e sacra si nu sunt vorbe de dragul de a fi scrise. Am simtit ca pot fi eu, sentiment care nu apare la orice pas. Multumesc pe calea asta de reciprocitate si la cat mai multe interactiuni pe drumul scrisului, fie el si virtual. Anul trecut am regretat ca nu ne-am putut intalni fata-n fata. Sper ca la urmatoarea dumneavoastra venire in Romania – sau, cine stie, poate voi veni eu la Sydney – sa putem sta de vorba in fata unei cafele foarte lungi. Multe se pot scrie pe Internet, dar eu sunt de moda veche. Prefer sa respir acelasi aer cu prietenii. Proiecte? Sa continui ce-am inceput. E foarte mult de munca si timpul nu e mereu aliatul meu.

George ROCA: De curand, pe data de 10 ianuarie 2016, ati implinit 42 de ani! O varsta frumoasa! Un secret pe care merita sa-l dezvaluim cititorilor nostri! In realitatea fotografica pareti mult mai tanara. Cum ati reusit sa va mentineti forma fizica si prospetimea juvenila? Faceti sport? Aveti o dieta speciala?

Daniela GIFU: De fapt 43! Hmmm, nu mai e o asa de frumoasa varsta, cand e vorba de o femeie. Da, probabil ca, fara exceptie, toti sunt uimiti de aceasta tinerete pe care am reusit sa o conserv. Cred ca se datoreaza modului in care imi traiesc viata. Nu fumez, nu beau, nu pierd noptile, am grija de pielea mea, fac sport, mananc cat mai crud. Si... iubesc!!!

George ROCA: Deoarece acest interviu este neconventional, mi-am permis sa va pun unele intrebari care nu apartin de domeniul stiintei sau literaturii. As mai avea o ultima intrebare. Deci: Ce va bucura si ce va supara cel mai mult!?

Daniela GIFU: Ma bucura prietenia, tineretea sufleteasca si activitatea cu studentii si ma supara minciuna, lasitatea si snobismul.

George ROCA: Wow! Aici la Sydney, imi frec mainile de bucurie ca am realizat acest interviu! Va multumesc mult pentru spumoasele raspunsuri si va doresc bucurii si sanatate!
--------------------------------------------
* Daniela GIFU (Dr.Drd.), nascuta la 10 ianuarie 1973, la Barlad. Doctor in filozofie (comunicare), specialist in comunicare si relatii publice, doctorand in informatica, cadru universitar, cercetator stiintific, redactor sef al revistei „Destine literare”, scriitor, eseist, poet, si de curand sef al departamentului de Jurnalism din cadrul Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania.

A consemnat,

George ROCA
Sydney, Australia – Iasi, Romania
15 martie 2016


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page