Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Traian Vuia, un pionier al aviatiei mondiale (1)

Prof. univ. dr. George G. Potra (+)   

„Nu ma voi opri pana nu voi izbandi!" (Traian Vuia)

Traian Vuia - date biografice

S-a nascut in 1872 in satul Surducu Mic (parte a fostei comune Bujoru, astazi, Traian Vuia, judetul Timis) din Caras-Severin, avand parinti pe preotul Simion Popescu si Ana Vuia. A urmat cursurile primare la Bujor si Faget, apoi, intre anii 1884-1892 urmeaza liceul la Lugoj unde petrece mult timp in mijlocul familiei lui Coriolan (Caius) Brediceanu, care-l va sfatui, ajuta si incuraja mai tarziu in cariera sa. Vuia dovedeste de timpuriu o atractie irezistibila si o predilectie pentru fizica, respective pentru mecanica aplicata. La zece ani asista la primele manifestari cu caracter aviatic, iar micul Vuia dezvolta o pasiune pentru zmeie. El urmareste atent detaliile lor si incearca sa construiasca altele mai perfectionate. Ajuns la liceu, Vuia isi insuseste notiuni de fizica si mecanica si nu se mai multumeste sa construiasca zmeie, ci incearca sa explice ce se petrece in jurul aparatului, fortele care actioneaza la lansarea si mentinerea lui in aer, conditiile de echilibru, etc. Voia sa inteleaga zborul si, mai ales, voia sa manuiasca zmeie, sa le faca a se misca in vazduh dupa propriul gand. Dupa absolvirea bacalaureatului in 1892, Vuia se inscrie la Politehnica, unde timp de un an urmeaza cursurile serale ale sectiei de mecanica. Pentru a-si asigura existenta, se inscrie la Facultatea de Drept si practica in birouri de avocatura din Banat. Astfel o buna parte din studentia lui Vuia este deviata de la adevaratele lui aspiratii si aptitudini. Tanarul Traian Vuia reuseste insa si in domeniul stiintelor juridice, iar la 6 mai 1901, sustine Teza de Doctorat in Stiinte Juridice: „Militarism si industrialism, regimul de Status si contractus".

Dupa terminarea facultatii Traian Vuia se intoarce la Lugoj, unde continua sa studieze problema zborului si incepe sa-si construiasca primul aparat de zbor, pe care-l numeste „Aeroplan automobil". Din cauza lipsurilor financiare, nu reuseste sa-si duca la capat proiectul si in luna iulie a anului 1902 pleaca la Paris, aducand in bagajele sale proiectul unui original „aeroplan-automobil", conceput in perioada studentiei, si macheta aferenta, realizata pe parcursul ultimelor douasprezece luni. Spera ca va gasi pe cineva interesat sa-i finanteze proiectul. S-a lovit insa de scepticismul asupra ideii ca o masina zburatoare cu o densitate mai mare decat cea a aerului ar putea zbura. Vuia se adreseaza cunoscutului teoretician Victor Tatin, care se arata initial interesat de proiect, dar, pe parcurs abandoneaza din lipsa unui motor adecvat. In iarna 1902-1903, Vuia incepe constructia aparatului, perfectionand pana la cele mai mici detalii planurile originale la care lucrase cu un an inainte la Lugoj. Se loveste din nou de probleme de natura financiara, dar reuseste sa le depaseasca, ajutat si de mentorul sau, Coriolan Brediceanu. La 16 februarie 1903, Vuia trimite proiectul sau Academiei de Stiinte de la Paris, prezentand posibilitatea realizarii zborului cu un aparat de zbor mai greu decat aerul, inclusiv si procedura de decolare. Academia ii respinge proiectul cu motivatia ca ar fi prea utopic, cu mentiunea ca: „Problema zborului cu un aparat care cantareste mai mult decat aerul nu poate fi rezolvata si nu este decat un vis". In ciuda acestor obstacole, Vuia se inscrie pentru un brevet, acordat pe 17 august 1903 si publicat pe 16 octombrie in acelasi an. Inventia brevetata poarta denumirea „Aeroplan automobil". In toamna lui 1904 incepe constructia unui motor, tot inventie personala pe care il breveteaza in acelasi an, in Marea Britanie. Intreaga parte mecanica a aparatului de zbor este finalizata in februarie 1905, iar in decembrie, dupa ce i se monteaza motorul, si este numit „Vuia I", supranumit „Liliacul", din cauza formei sale. Masina avea o greutate totala de 250 kg, o suprafata de sustinere de 14 mp si un motor de 20 CP. Primele experimente au inceput in anul 1905 in postura de automobil, cu aripile demontate, pentru a capata experienta in manevrarea lui.

La 18 martie 1906, pe campul de la Montesson, langa Paris, aparatul „Vuia I" s-a desprins de la sol cu propriile mijloace de bord si a zburat pentru prima data. Dupa o acceleratie pe o distanta de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o inaltime de aproape un metru, pe o distanta de 12 m, dupa care paletele elicei s-au oprit, iar avionul a aterizat. Presa scrisa din Franta, Statele Unite ale Americii si Marea Britanie a scris cu majuscule despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decat aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie si aterizare. De atunci a fost scoasa in evidenta si propagata ideea ca Vuia a reusit cu aparatul sau sa decoleze de pe o suprafata plata, folosind numai mijloace proprii, „la bord", fara „ajutor extern" (panta, cale ferata, catapulta, etc.). In continuare va mai breveta si construi o serie de inventii: un generator de abur, in 1925, sau doua elicoptere intre 1918 si 1922. Se stinge din viata la Bucuresti, la 3 septembrie 1950 si este inmormantat la Cimitirul Bellu[1].

Prin amabilitatea distinsei doamne Ana Potra - careia ii aducem multumiri -, sotia regretatului mare istoric, Profesorul univ. dr. George Potra am primit 12 scrisori inedite care fac parte din corespondenta lui Traian Vuia cu mentorul sau, Caius Brediceanu si pe care le supunem atentiei cititorilor.

„Contributiile romanesti la istoria aviatiei mondiale - si este suficient sa mentionam pe acelea ale lui Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coanda, Elie Carafoli - nu s-au bucurat totdeauna si peste tot de recunoasterea si pretuirea pe care le merita. La 18 martie 1906, la Montesson (Franta), pentru prima data un aparat mai greu decat aerul s-a desprins de la sol prin mijloace mecanice. In acea zi, Traian Vuia a scris o pagina memorabila de istorie. In afara unor calatorii in tara sau in strainatate, cu diverse companii aeriene, nu am avut nicio contingenta cu aviatia. Aceasta nu ma lasa insensibil, ca istoriograf, fata de personalitatea de medalie a lui Traian Vuia, care a fost nu doar un remarcabil om de stiinta, ci si un om politic important, un sustinator al cauzelor neamului nostru, atat dupa primul, cat si dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Pentru a evoca prezenta sa politica, ma rezum la a aminti ca, la 30 aprilie 1918, Traian Vuia a devenit presedinte al Comitetului National al Romanilor din Transilvania si apoi membru al Comitetului National al Romanilor, avand in frunte pe Take Ionescu. In 1944, Traian Vuia a fost ales presedinte al Frontului National Roman din Franta.

Sunt bucuros sa pot oferi cititorilor un set de 12 scrisori inedite adresate de Traian Vuia lui Caius Brediceanu, aflate de aproape cinci decenii in posesia parintelui meu, eruditul George Potra. tine de competenta si rostul biografilor lui Traian Vuia sa le analizeze mai profund, caci in ceea ce ma priveste ma marginesc sa aduc unele informatii complementare si sa fac doar cateva consideratii sumare. Destinatarul scrisorilor lui Traian Vuia este Caius Brediceanu, banatean, lugojean, mai tanar ca el cu sapte ani. Urmase studii universitare la Paris si Viena, unde a obtinut doctoratul in drept si stiinte politice. A avut, in timp, mai multe demnitati guvernamentale si diplomatice: subsecretar de stat in Ministerul Afacerilor Straine (1919); delegat al Romaniei la Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920), reprezentand interesele Banatului; ministru de stat in guvernul Take Ionescu (17 decembrie 1921–5 ianuarie 1922); trimis extraordinar si ministru plenipotentiar al Romaniei la Rio de Janeiro (1 februarie 1928-16 iunie 1929); Vatican (16 iunie 1929-1 martie 1930); Viena (1 martie 1930-1 noiembrie 1936); Helsingfors (1 noiembrie 1936–1 ianuarie 1939).

Cele 12 scrisori se inscriu in perioada 5 iulie 1920 - 22 decembrie 1925, dupa cum urmeaza: 4 din 1920; 6 din 1921; 2 din 1925. Exista toate temeiurile sa presupunem ca schimbul de scrisori dintre cei doi a fost la fel de sustinut si in anii 1922, 1923 si 1924 si sa presupunem fie ca ele se afla intr-un alt fond, fie ca s-au pierdut. In scrisorile din anii 1920-1925 Traian Vuia face interesante referiri, uneori cu amanunte, la problemele, financiare si juridice pe care le-a avut in cea de a doua perioada a activitatii sale de creatie: noile sale cercetari stiintifice si preocupari tehnice privind componentele si performantele fie ale ciclopterului, fie ale elicopterului; realizarea generatorului cu aburi, cu combustie interna si ardere catalictica; cautarea unor noi surse de finantare a cercetarilor, ca si a intreprinderilor si incercarilor sale tehnice; discutarea si perfectarea propriilor brevete pentru inventiile sale in Statele Unite ale Americii, Marea Britanie si Germania. In persoana lui Caius Brediceanu, Traian Vuia avea deopotriva un confesor, un sfatuitor, un sprijinitor financiar, un prieten. Scrisorile pe care Traian Vuia le trimitea din Franta au incarcatura morala a omului increzator in aspiratiile sale, in propriile sale forte intelectuale, in demersul sau stiintific, cu adevarat provocator.

In scrisorile pe care le publicam cu aceasta ocazie, Traian Vuia face si importante referiri la viata politica romaneasca. Ca ardelean, savantul si omul politic roman exprima o dezamagire fata de evolutia scenei politice interne, din propria-i tara, dupa primul razboi mondial, fata de pozitia Bucurestilor privind Transilvania. Traian Vuia nu se sfia - in consonanta deplina cu regionalismul transilvan, reductiv si intransigent, care a functionat un numar bun de ani - sa mentioneze si sa reproseze politica noilor guvernanti - „asupritorii actuali", „spiritul fanariot" si „ciocoismul" celor de la Bucuresti. Venirea la putere a guvernului condus de Ion I.C. Bratianu a nemultumit profund partidele de opozitie, care si-au manifestat virulent dezaprobarea fata de programul de guvernare al acestuia, in general, si fata de formula organizarii de alegeri pentru Adunarea Nationala Constituanta, considerata nelegala, in particular. Spatiul nu ne permite sa dezvoltam aici asupra acestei chestiuni. Aflati in strainatate, o serie de oponenti s-au angajat intr-o actiune organizata impotriva noii guvernari, apreciata cu prea mult subiectivism drept tiranica si nedemocratica. „Acum nu este momentul de a ne lamenta, ci de a lucra", scria Traian Vuia.

Alaturi de alti conationali aflati in Franta, Traian Vuia desfasoara in anii '22-'26 o actiune potrivnica guvernului Ion I.C. Bratianu - dar nu impotriva Romaniei - in cercurile politice franceze, folosind structurile Lojii Ernest Renan, din care faceau parte si relatiile cu figuri proeminente din alte loji francmasonice care aveau pozitii importante in Parlamentul si Guvernul de la Paris. In strainatate, romani de mare prestigiu au facut in timp lucruri remarcabile pentru cauza unitatii nationale, dar au adoptat uneori si atitudini discutabile, care impun, fara doar si poate, o cercetare mai profunda si o apreciere nuantata. Ilustrul nostru conational Traian Vuia se face in numeroase randuri ecoul tristetilor pe care i le provocau comportamentul unora dintre romani, care uitau ca indatoririle patriotice ar fi trebuit sa fie prioritare, lansandu-se in defaimari si atacuri subterane, unii impotriva altora, ceea ce a adus indiscutabil prejudicii autoritatii si credibilitatii celor de care tara avea nevoie sa le promoveze interesele in marile capitale occidentale".
Prof. univ. dr. George Potra

Scrisoarea1
Viry-Chatillon, 5 iulie 1920
28 Bd. Husson

Scumpe Caius,
Am sosit aici marti, 29 iunie, dimineata, unde am aflat lucrarea in curs si piesele mecanice a reductorului de viteza. Se lucreaza incontinuu, s-a lucrat si ieri, dumineca. Montajul motorului pe ciclopter inainteaza si cuget ca, in saptamana asta, motorul se va invarti deja pe masina si dupa aceea ne va ramane numai montajul accesoriilor. Sunt aproape complet restabilit. Deocamdata nu ma pot indeparta de aici pentru un ceas, regret ca nu va pot revedea cu ocaziunea plecarii dnei Brediceano[2]. Va rog pe ambii sa ma scuzati si sa prezentezi omagiile mele respectuoase dnei Marioara si dnei serban[3]. Dupa reintoarcerea ta din Spa[4], daca ai cel putin o jumatate de zi libera, vino aici, ca sa ne consfatuim in problema transmiterii brevetelor. Am scris un memoriu in chestie si este completat cu toate documentele necesare. Eu voi consulta dupa aceea cabinetul Casalonga, „ingénieur-conseil en matière de propriété industrielle"[5].
In speranta de a ne revedea in scurt timp, te imbratosez,
Al tau devotat,
Traian

Scrisoarea 2
Port-Aviation, 4 octombre 1920

Scumpe Caius,
Primii scrisoarea ta din Praga si ma grabesc sa-ti comunic, dupa cum iti telegrafiasem, ca afacerea brevetului din Statele Unite din America este regulata. Brevetul s-a depus in numele tau. Am semnat vineri la Consulatul american plenipotenta si cesiunea. Prezenta ta nu a fost necesara, dupa cum credea inginerul Dumont, cu care avusem intretinerea in biroul Casalonga. Este evident ca, desi nu esti silit sa precipitezi reintoarcerea in Franta, este de mare interes ca sa fii aici cat mai curand. Ai uitat sa aranjezi afacerea cu brevetul englez deja acordat, ti-am remis un document primit de la Casalonga? Nu am incercat inca masina. Abia vineri am terminat montajul si acum inlocuiesc multe sarme, care imi par slabe. Am nadejdea ca perseverand vei duce la bun sfarsit afacerile ce ai inceput. Deviza ce ai adoptat: „Quand même"[6] este cheia tuturor izbandelor. Prezenta felicitarile mele cele mai sincere dsoarei Cornelia cu ocaziunea casatoriei[7]. Astept cu dor momentul cand va putea boteza copilul nostru. Te rog scuza-ma la dl Dobrin[8] pentru intarzierea raspunsului la scrisoarea din urma. Nu ma indoiesc ca vei reusi sa-l convingi ca ar fi o greseala ireparabila de a ma reintoarce acum in tara. Intreaba-l cum stau cu subscriptiunea mea la 50 de actiuni la Creditul Banatean. Crisan[9] a sosit aici vineri, a descins la Hôtel Gallia. L-am pus ieri in curent cu starea afacerii si i-am spus ca ai luat sarcina intregii chestiuni financiare. A regretat ca nu te-a putut intalni, credea ca te va afla aici, il astept azi la Juvisy. Nu uita pe Filip Laurentiu, 3 Str. Hartanoaiei, in Bucuresti. Prezenta omagii respectuoase dnei Mame[10], dnei Marioara[11] si dsoarei Sempronia[12]. Salutari d-lui Dobrin si tinerilor si d-soarei Elenuta[13].
Te imbratoseaza,
Al tau,Traian
- Va urma -
---------------------------------
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_Vuia
[2] Marioara Brediceanu, sotia lui Caius Brediceanu.
[3] Marioara Blaga, sotia lui Mihai Serban.
[4] Statiune din Belgia, in voga in secolul al XIX-lea. In iulie 1920 a gazduit Conferinta de la Spa consacrata reparatiilor de razboi datorate de Germania si limitarii fortelor armate germane.
[5] Ingénieur-conseil en matière de propriété industrielle (fr.) – Inginer-consultant in probleme de proprietate industriala.
[6] Quand même (fr.) - Oricum, cu toate ca, chiar daca.
[7] Lucian Blaga s-a casatorit cu Cornelia Brediceanu la 16 decembrie 1920. Potrivit informatiilor date noua de doamna Dorli Blaga-Bugnariu, Lucian Blaga si Cornelia Brediceanu s-au casatorit in aceeasi zi cu Adrian Maniu si Ottilia Majuchi, fiindu-si reciproc martori.
[8] Gheorghe Dobrin (1875–m.?). Avocat si ziarist roman banatean. Doctor in drept al Universitatii din Budapesta. Fondator al ziarului „Drapelul" din Lugoj. Participant activ la luptele politice si nationale ale romanilor lugojeni. Fruntas al Partidului National Roman. Promotor al miscarii romanesti din Lugoj pentru constituirea Consiliului National Roman. Prefect al judetului Caras-Severin (1919–1920).
[9] Gheorghe Crisan (1887–1935). Avocat si om politic roman. Licentiat in drept al Universitatii din Budapesta. Doctor in drept. Participa la Adunarea Nationala de la Cernauti (28 noiembrie 1918) si la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia (1 decembrie 1918). A facut parte din delegatia romana la Conferinta de Pace de la Paris si la Conferinta Internationala de la Haga. Deputat (1919) in primul Parlament al Romaniei Mari. Comisar al guvernului pe langa Banca Nationala a Romaniei (12 noiembrie 1928). Subsecretar de stat la Finante (7-8 iunie 1930; 7 iunie-10 august 1932; 11 august-17 octombrie 1932); la Lucrarile Publice si Comunicatii (17 iunie-8 octombrie 1930). Ministru de stat (20 octombrie 1932–12 ianuarie 1933). Presedinte al Consiliului de Administratie al Societatii „Lonea" (11 mai 1933). Vicepresedinte al Camerei Deputatilor, deputat de Bihor (1931-1932). Membru al Partidului National Roman, iar dupa fuziunea din 1926, secretar general adjunct al Partidului National Taranesc. La 4 august 1919 a fost initiat in loja Ernest Renan (Paris) impreuna cu Al. Vaida-Voevod si ceilalti membri ai delegatiei de ardeleni la Conferinta de Pace de la Paris (Caius Brediceanu, Voicu Nitescu, Mihai Serban, Traian Vuia).
[10] Cornelia Brediceanu (nascuta Radulescu).
[11] Marioara Brediceanu.
[12] Sempronia Brediceanu, sora cu Caius si Cornelia Brediceanu.
[13] Elena Dobrin, sora cu Romulus, Casius si Ionel Dobrin.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page