Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Opincile electorale românesti fata în fata cu high heels-urile electorale americane

In Romania, in ultimii 27 de ani si mai cu seama de cand cu parteneriatul NATO, a aparut o noua manie socio-mediatica: aceea de a trasa o paralela sau o linie de egal intre ceea ce se intampla in SUA politic, economic, financiar, atitudinal, mediatic si de orice alt gen si nivel si ceea ce facem sau nu facem noi, romanii.
Ma uit si ma minunez de sargul si emfaza pretioase si ultraspecializate ale tuturor vocilor romanesti de pe la toate nivelele cu pretentii ale societatii, care nu mai contenesc in a se intrece sa isi etaleze “cunoasterea” si dibacia in analize si consideratii despre ce se intampla peste ocean in legatura cu orice aspect care tine de viata si traditiile unui continent (tara, dar, mai inainte de toate, continent!) la care Romania se poate raporta exact cum o furnica s-ar raporta la un elefant, punandu-se in oglinda cu el, disecandu-l, analizandu-I, paraanalizandu-i atitudinea, fiinta si trairile interioare sau exterioare si parafrazandu-l doar de pe principiul ca si furnica si elefantul sunt parte a regnului animal.
Romanul este (re)cunoscut si pentru inconfundabila capacitate de a mimetiza si a se identifica aproape instantaneu cu orice pare atractiv, nou, mai interesant si mai altfel decat tot ceea ce este romanesc.
In fond, exista si o scuza pentru aceasta versatilitate si acest amorfism care caracterizeaza neamul nostru de secole. Noi, romanii traim de sute de ani la confluenta a cel putin doua imperii. Timp in care am fost tavaliti si amalgamati cu o sumedenie de neamuri mai mult sau mai putin invadatoare ce au traversat teritoriile tarii si s-au mai si aciuat pe aici. Cu tot cu traditii, cultura, intentii si pretentii, care, de voie sau de nevoie, au fost absorbite de traitorii nativi ai acestor meleaguri in asa fel incat, dupa secole de osmoze si infuzari repetate, am ajuns sa nu ne mai dam seama aproape deloc ce este si ce a mai ramas cu adevarat romanesc si ce este de pripas si imprumut.
Sute de ani in teritoriile romanesti, s-au vorbit mai multa germana decat romana, mai multa maghiara si germana decat dialect si limba autohtona, mai multa rusa si mai multa franceza, mai mult altceva decat orice romanesc.
Si iata ca, acum, in secolul 21, dupa mai bine de o jumatate de veac de cand bunicii nostri aflati sub calcaiul de fier al sovietelor asteptau cu ochii in zare si cu gulagul in suflet si in viata venirea americanilor ca pe un ultim gest de mantuire mesianica a neamului, am ajuns in mult asteptata zona de influenta: cea a binecuvantatei si democraticei Americi.
Nu-i vorba, niciun neam al pamantului nu se mai poate lauda acum, dupa sute de ani de migratii, razboaie si metisari repetate, ca a ramas complet pur si nealterat cultural, lingvistic si cutumiar. Ca sa nu mai spun ca marele fenomen de globalizare care a cuprins intreaga planeta in ultimii 30 de ani face aproape imposibila pastrarea intacta si pura a unui patrimoniu originar de orice fel.
Poate or mai exista cazuri si locuri izolate pe Terra unde vreun trib nedescoperit inca de omul civilizat si dornic de a-si implementa si a-si impune prezenta si fiinta a reusit sa scape de efectul marelui malaxor universal al acestei globalizari.
Insa, ca sa ma intorc la oile noastre, atatea cate or mai fie ele ale noastre si nu or fi cumva altoite cu vreo rasa norvegiana, elvetiana sau te miri de pe ce alte meleaguri, partea care mi se pare cea mai caraghioasa si periculoasa din toata aceasta maimutareala neaosa cu pretentii de emancipare si acordare la standardele si emanatiile occidentale actuale este cea care tine de politica si efectele ei la nivel local.
Dupa cum bine se stie deja, in America, in acest an, sunt alegeri prezidentiale. Alegeri prezidentiale au fost si in Romania in 2014.
Insa, niciunui american nu i-a trecut nicio secunda prin cap sa isi aloce vreun minut din pretioasa-i existenta pentru a analiza si a diseca la microscop procesul electoral prezidential romanesc, sa faca consideratii stiintifice, statistice si evaluatorii asupra profilului candidatilor aflati in cursa prezidentiala, sa ia fraza cu fraza din discursul unui candidat sau al altuia si sa o intoarca pe toate fetele, incercand sa gaseasca schepsisul jocului politic care se afla dincolo de vorbe.
In Romania, este an electoral cu alegeri locale si parlamentare. Cele locale stau sa bata la usa, in timp ce toate elitele romanesti si intrega suflare cugetatoare a tarii stau si analizeaza ce se intampla in statul Texas sau in Oklahoma cu republicanii si cu democratii, ce a mai zis Donald Trump in show-ul televizat de la ora x si ce a mai facut Hillary Clinton la intalnirea cu femeile de culoare din orasul Z, care sunt cotatiile la bursa pariurilor politice de la Washington si in Congresul American etc.
Niciunui factor de opinie socio-mediatica din Romania nu pare sa ii pese prea mult ce urmeaza sa se intample cu alegerile locale si cu cele parlamentare, desi este mai mult decat evident ca ne aflam intr-un moment de rascruce politica cand nu numai ca habar nu avem cine sunt cei care se vor prezenta la vot in luna iunie, care mai sunt partidele politice viabile pe care vom pune sau nu vom pune stampila de vot in data de 5 iunie (intr-o prima etapa), cine mai conduce sau nu aceste partide si de ce mai ales si, nu in ultimul rand, catre ce ne indreptam cu totii din perspectiva politica via stare si statut sociale atat la nivel de tara, cat mai ales la nivel individual.
Insa, tot ceea ce le-a mai ramas de facut celor din presa si celor din zona de gandire si analiza politice pare sa fie o continua masurare si cantarire cu instrumente americane a situatiei si a ingredientelor din propria bucatarie interna.
Nimeni nu mai pare calificat sa spuna si sa stie ce se intampla in curtea partidelor autohtone decat prin prisma trendului de moment al campaniei pe care republicanii si democratii americani o desfasoara.
Cum putem sa mai analizam si sa mai concluzionam in legatura cu ceea ce se intampla in stanga politica romaneasca, daca nu tragem repede stanta de campanie americana peste corpul si linia politice ale PSD-ului pentru a concluziona ca aici exista o similitudine izbitoare intre modul in care stafurile de campanie americani isi folosesc abilitatile organizatorice teritoriale si implementarile de target electoral si felul in care PSD-ul a reusit sa isi mentina bazinul electoral in ultimii 26 de ani si strategia de target la categoriile de vot?
Cum mai putem sa intelegem dinamica interna a cvasipartidelor ramase pe piata politica si electorala nationala a momentului fara sa aruncam rapid navodul peste ocean, in apele stralucitoare ale showului politico-electoral american?
Cum mai putem sa stim cu cine sa votam intre o stanga complet anarhizata si o dreapta complet lovita de nulitate si disolutie, daca nu ne cocotam rapid pe masinaria electorala americana de unde sa putem scruta prin ochelarii de balci albastri cu liniute alb-rosii si stelute drumul spre abisul absurdului politic romanesc?
Ce conteaza, sau ce mai conteaza ca Romania a ajuns asemenea unui maidan plin de gunoaie politice si de ruine ale unei tari care se clatina amenintator sub furtunile care strabat Europa cu valurile ei de migranti si cu criza ei comunitara si sub vijelii in marele butoi cu pulbere autohton in care coace si fermenteaza continuu samanta scandalurilor politice de coruptie, abuz, neconstitutionalitati de tot felul, plagi si buboaie care ne decimeaza pruncii si batranii, saracie, somaj, harababura administrativa, ciocniri frontale si reculuri letale intre diverse structuri ale statului, toate acestea riscand sa ni se prabuseasca in cap si sa ne trimita direct si mai departe de marginile oricarei lumi civilizate, fie ea europeana sau aborigena?
Ceea ce conteaza este faptul ca ne aliniem si ne pliem cu o placere aproape orgiaca pe mainstream-ul occidental al momentului, ca suntem in ton cu must have-ul oamenilor destepti, elitisti si pusi in curentul pretentios al civilizatiei democratice vestice, ca macar lasam impresia ca stim si ne intereseaza ce face si mai ales cum face marele partener american si, pe deasupra, ca nu ne lasam coplesiti de sintagme si rautacisme tipice plebeului balcanic de genul “colonie” sau “plantatie” a Vestului.
Conteaza ca ne putem cladi o coloana vertebrala macar din vorbe de duh si impresii de sacagiu aflat in curtea mosiei, chiar daca de dupa acest paravan lingvistico-ideatic ni se itesc izmenele zdrentaroase si opincile pline de gauri.
In fond, daca nimic din ceea ce este constitutional nu mai poate fi cert in viata noastra de romani traitori, truditori si ganditori pe glia stramoseasca  (nici macar acele momente in care pana si imparatul are dreptul si legitimitatea intimitatii personale!), putem ramane cu impresia ca ceea ce gandim si emanam pe gura si prin degete reprezinta o libertate si un drept nealterate si indubitabil castigate cu pretul eternelor osanale si temenele facute catre apusul dinspre care emana stralucitorul si hollywoodian-ul miraj al  democratiei.

Marina Ene
Consultant politic


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page