Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Inamicii independentei Justitiei

General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
 
„Fiat justitia, pereat mundus!"

Recentele declaratii, provocate printr-un „interviu", ale fostului agent si sef a Biroului U.S. Secret Service pentru Europa de Est, atasat Ambasadei S.U.A. la Bucuresti, Darren White Terrel, potrivit carora procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie, doamna L.C. Kovesi nu ar avea „abilitatea de a fi neutra, corecta si obiectiva", iar legalitatea anchetelor D.N.A. sau D.I.I.C.O.T. ar fi serios indoielnica, a pus in teribila dilema „factiunea proamericana" din media romaneasca si nu numai. Energiile propagandistilor, „pro" si „contra", din campurile de bataie ale razboiului politic s-au dezlantuit intr-un potop de acuzatii, speculatii si intoxicari. Fostul (?!) agent al U.S. Secret Service, ale carui declaratii Ambasada S.U.A. la Bucuresti le califica, in mod corect, ca fiind un punct de vedere personal (format cumva inafara indatoririlor incumbate de fosta calitate oficiala ?! - n.n.) a fost etichetat, de catre deontologii cu cap mare si incetineala in gandire, in fel si chip. Neaparat si cartita ruseasca in U.S. Secret Service !

Intr-o lume nebuna a serviciilor secrete este posibil orice! Exista, insa, si o lume rationala a serviciilor secrete. Si daca tot s-a vehiculat o asemenea ipoteza, a cartitei rusesti, de ce nu s-a dus rationamentul pana la capat? Cel mai bogat agent al rusilor din Romania, care a facut miliardul de bani negri din toate combinatiile de afaceri posibile, de la la gainariile din gospodaria judetenei de partid, pana la traficul de arme si munitii, este „hartuit politic" intr-o cauza „contagioasa", din categoria retrocedarilor, iar la avere nu este dibuit decat cu un surplus de cateva zeci de mii, peste veniturile legal dobandite ca lefegiu la stat! Cand domnul D.W.T. a spus a spus ca are indoileli serioase asupra legitimitatii investigatiilor, sa nu fi avut in vedere cat de independenta este Justitia Romana, cand ar trebui sa investigheze subminarea economica si politica a statului roman orchestrata de retelele internationale de crima organizata patronate de serviciile secrete ale entitatilor statale inamice? U.S. Secret Service nu este S.P.P.-ul american, ci strajerul sanatatii fnanciare a Statelor Unite, iar domnul D.W.T. a reprezentat aici interesele Departamentului Trezoreriei, nu ale Serviciului de Securitate a Presedintelui S.U.A., care tot nu avea de gand sa respire cu noi aerul curat din Carpati. Asadar, negresit, trebuie sa facem efortul de a vedea si dincolo de aparentele declaratiilor, mai ales ca domnul D.W.T. este complinit, chiar intampator (?!), cu exemple concrete de mare notorietate, care pun sub semnul intrebarii impartialitatea investigatiilor penale in cauze de anvergura intenationala , iar, in fata lor, independenta justitei scartie din toate imbinarile fragilului ei soclu. „Cotidianul.ro" a publicat analizele de buna credinta care coboara afirmatiile domnului D.W.T. din sfera abstracta a confidentialitatii in realitatea dura, dar parca inexistenta pentru D.N.A.[1], doamnei L.C. Kövesi fiindu-i facute, cu deferenta, reprosuri fata de care demnitarul din fruntea D.N.A.[2] ar fi trebuit, din respect fata de contribuabili si grija pentru imaginea justitiei, sa reactioneze deindata.

Suntem intoxicati, zi de zi, cu grija neprecupetita a tot felul de propagandisti pentru independenta justitiei. Dar cine sunt, cu adevarat, inamicii Zeitei? Stravechiul adagio roman „Fiat iustitia, ruat coelum!" (Prabuseasca-se cerul, dar sa se faca dreptate!) este foarte sugestiv despre cat de arzatoare este nevoia de justitie, fara de care nu poate exista o societate autentic democrata. Cum lumea noastra de acasa este una a coruptiei sistemice, „Prabuseasca-se cerul" inseamna sa piara sistemul de putere al corupatorilor si coruptilor. Intr-un sistem de putere acaparat de coruptie, Justitia este si ea parte a intregului. Politicieni, unii de buna credinta, dar si multi demagogi clameaza nevoia de independenta a Justitiei. De cine trebuie realizata si aparata independenta Justitiei, daca nu de judecatorii insasi?! A crea si dezvolta institutii garante ale independentei Justitiei nu ineasmna, cumva, chiar reversul, adica a oficializa instrumente prin care celelalte puteri ale statului, ori oculte, sa poata controla Jusitia, tocmai in numele independentei ei?! Asemenea intrebari au devenit necesare, ele fiind consecinta unui nefericit sir de intamplari in care Consiliul Superior al Magistraturii a colizionat, uneori frontal, cu organizatiile profesionale ale magistratilor.

Natura, caracteristicile si dimensiunile situatiilor conflictuale dintre magistrati si autoritatea garanta a independentei Justitiei au definit, fara echivoc, pozitiile partilor si au demonstrat cata independenta isi poate permite Consiliul Superior al Magistraturii in exercitarea rolului sau constitutional. Mai nou, in fiecare an se gaseste un membru al Consiliului, de fiecare data acelasi, sa someze Consiliul Suprem de Aparare a Tarii sa dea cerificatul de independenta al Justitiei fata de serviciile secrete. Ex-presedintele Traian Basescu, ca unul care stie „inside" cum sta treaba, cat a fost in functie nu a auzit strigatul de disperare al Consiliului Superior al Magistraturii. Acum, in calitate de „fost" , fara sa fie intrebat, l-a confirmat pe seful actualei Administratii Prezidentiale, precizand „Consiliul Suprem de Aparae a Tarii nu poate controla serviciile. Puterea, structurile de securitate si forta o au tot timpul. Depinde ce le cere sa faca cel din frunte"[3]. Problema in discutie are si o alta fateta. Cine are nevoia reala de aparare a independetei, Justitia ca entitate-putere a statului, sau magistratii corupti, vulnerabili, care, intr-o catime neglijabila, sfarsesc prin a fi exemple de mai mare rusinea a Justitiei? Ingerintele in actul de justitie nu se pot realiza decat prin intermediul magistratilor receptivi la comenzi. Magistratii pot deveni receptivi din varii motive. Magistratii competenti, incoruptibili, fara vulnerabilitati la presiuni nu se vor abate de la indatorirea lor de a face justitie, convinsi fiind ca Justitia este etalonul suprem al calitatii democratiei. Institutiile de putere ale Justitiei sunt populate cu oameni divers motivati. Unii care afirma ca practica o profesie in slujba Adevarului, Binelui si Echitatii, dupa cum spunea Celsus: „Jus est ars boni et aequi". Dar, inaintea ori subsecvent scopului de a-si asigura existenta de zi cu zi, in tot ceea ce presupune ea? Altii sunt motivati de porniri launtrice pe care nu le pot recunoaste public. Nu trebuie sa omitem nici faptul ca magistratii, ca oameni, nu fac nici ei exceptie de la nevoia de a simti ca au pe cineva in spate. Aceasta nevoie putand deveni presanta in fata realitatilor cutremuratoare dezvaluite de conexiunile unor cauze.

Am avut parte de o confesiune speciala din partea unui om unic. O personaliate de inalt nivel, greu incercata de confruntarea cu justitia perioadei de tranzitie inversa a lumii postcomuniste. Pana a deveni justitiabil, interlocutorul meu considera ca procurorii indeplinesc atributii complementare, de finalizare a unei parti din munca serviciilor secrete si, in acelasi timp, vegheaza asupra legalitatii activitatii organelor de cercetare penala. Pentru judecatori avea un respect deosebit, vazand in ei elita oamenilor legii. Despre avocati nu avea o parere prea buna, credea ca sunt niste mercenari la serviciile carora apelezi de nevoie. Dupa cateva procese, pe parcursul mai multor ani, interlocurorul meu si-a schimbat parerile, operand cu alte judecati de valoare. Despre procurori a concluzionat ca nu i-a fost dar sa vada altundeva mai mult dispret fata de demnitatea omului, iar in fata judecatorului plictisit, pe care apropape ca-l fura somnul din jiltul dreptatii, cel mai uman si demn s-a comportat avocatul. Justitia statului socialist roman, pe care interlocutorul meu o cunostea pana in resorturile sale intime, era macinata de coruptie, dar intangibila. Reflexele conditionate dobandite in acea epoca au lasat urme adinci, pe care nu putini pot fi tentati sa calce, cu modelul inaintasilor in suflet.

S-a pus vreodata problema epurarii Justitiei? S-a gandit cineva sa evalueze abuzurile procurorilor si ale judecatorilor? Gasind sau negasind raspunsurile la astfel de intrebari, dar mai sunt si altele, vom afla, ori nu vom afla cat de reale sunt resursele independentei Justitiei. Cine a luat cateva exemplare de fosti procurori, „nestemate" prin mocirla legalitatii totalitariste, pentru a le recicla, fie ministru la Justitie, fie judecator de Inalta Curte, a reformat, ori a subordonat Justitia?! Sunt suficiente doar doua-trei astfel de specimene, plasate la varf si adio independenta a Justitiei. Cata incredere, cat respect poti avea fata de acele institutii ale statului de drept, in fruntea carora au fost pusi oameni bine instruiti sa stea „in pozitie de drepti?!" Oare ce gandesc si ce or zice, in sinea lor, militienii care au carat in carca, de la carciuma din mahala, procurorii („tovarasi" si „tovarase", deopotriva ) pe care azi le este dat sa-i vada ministru, inalt magistrat, parlamentar... Si dupa un sfert de secol? Si!

Justitia este o putere privilegiata a statului. Privilegiile Justitiei nu sunt o garantie a independentei sale si nici a echilibrului raporturilor cu celelalte puteri. Marja erorilor justitiei nu este mai nesemnnificativa decat marjja erorilor din oricare alt domeniu de activitate si unde greselile se mai intampla sa fie si platite. Dimpotriva, in conditiile in care criteriile de stablire a adevarului si de impartire a dreptatii sunt determinate, nu prin instrumente ale stiintei, ci potrivit constiitei si propriilor convingeri a majoritatii completului de judecata, cea mai importanta premisa a independentei justitiei - adevarul obiectiv - este eliminata. Adevarul juridic nu este un adevar obiectiv. Adevarul juridic este intotdeauna o masura politica a adevarului obiectiv, cuantificat cu instrumentele puterii politice, a carei vointa a fost investita cu forta juridica. Din astfel de considerente, dar si din altele, in Romania mai exista cazuri in care pe baza de inscenari judiciare se dau sentinte impuse politic, din asa-zise ratiuni de relatii externe, pentru ca dau bine ca exemple de combatere a coruptiei sau, pur si simplu, din adversitate politica si razbunare personala („Am sa pun sa fii arestat!"). Domnul D.W.T. stie inside despre interventii directe, facute personal in astfel de cazuri, chiar de fostul ambasador Mark Gitenstein. In numele independentei justitiei, in numele Departamentului de Stat, pentru succesul afacerilor initiate in Romania? Asadar, ce mare si extraordinara noutate ne-a spus domnul D.W.T?! Nici una si nici alta. Le stiam si noi pe toate. Dar in tara ta, ca cetatean al ei, nu ai voie sa fii profet. Nimeni nu te crede. Mai mult, devii suspect. Trebuie ca americanii sa ne trezeasca, sa ne deschida ochii si sa ne urecheze.
God bless America! God bless Romania!
------------------------------------------
[1] http://www.cotidianul.ro/cotidianul-277406; http://www.cotidianul.ro/cotidianul-277450
[2] Ibidem
[3]http://www.nasul.tv/traian-basescu-despre-rolul-si-jocurile-serviciilor-secrete-csat-nu-poate-controla-serviciile/#sthash.Ewx9wpW5.dpuf

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page