Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"Mama lui Whistler", o sarada?

James Abbott McNeill Whistler si-a pictat mama. Celebra panza a fost intitulata simplu, "Mama lui Whistler". Ceea ce se stie mai putin despre aceasta panza este ca a aparut din intamplare, intrucat artistul nu isi propusese sa isi imortalizeze mama. Insa, pentru ca manechinul pe care il astepta sa ii pozeze nu a putut sa il onoreze cu prezenta, pictorul a ales sa nu renunte la tablou, ci sa foloseasca alt model. De aceea, a rugat-o pe pe Anna Whistler, cea care il adusese pe lume, sa ii ia locul femeii absente.
In aceasta pictura, Anna, o persoana in varsta, sobra, imbracata in negru, a fost infatisata din profil, intr-un decor auster, parca de doliu. Totul in jurul ei arata  cernit. Singurele lucruri ce dau stralucire imaginii sunt dantelele sumare cu care si-a impodobit capul si rochia, batista de dantela pe care o tine in maini si aurul verighetei din deget. Pe scurt, mama lui Whistler pare o femeie  resemnata, avand un fiu celebru, si care, in timp ce el intinde cu pensula culoarea pe sevalet, se gandeste intens la ceva sau la cineva. Iata de ce, "Mama lui Whistler" lasa impresia ca ascunde, la fel ca si Gioconda, un mister. Sa fie tabloul acesta o sarada greu de dezlegat? Sa avem oare, de-a face cu o a doua Mona Lisa?
Asa s-ar parea la prima vedere. In realitate insa, Anna Whistler nu duce cu sine vreo taina. Ca arata ca si acum ar pastra pentru totdeauna un secret, este meritul faimosul ei fiu, al carui talent se vede pe deplin in realizarea acestui portret. Insa ea nu este o Mona Lisa, ci o femeie obisnuita, care, pe cand baiatul ei o picteaza, se gandeste, intr-adevar la ceva anume. Dar nu la ceva de nemarturisit, ci la ceea ce se gandesc clipa de clipa, toate femeile si mamele dintotdeauna: cum sa isi imparta mai bine timpul intre casa si piata, ce sa pregateasca pentru pranz si cina, ca sa le placa sotului si copiilor, cum sa isi planifice banii, astfel incat sa ii ajunga sa mai cumpere si ceva util in gospodarie, ce reteta noua de desert sa incerce, unde se gasesc cele mai bune si mai ieftine zarzavaturi, ce provizii sa faca pentru iarna, cand sa puna muraturile si sa se apuce de preparat zacusca  ori cum s-ar putea sa ii ramana si ei macar zece minute libere, ca sa apuce macar sa puna ochiurile pe andrele la un model nou de tricotaj.
In plus, ca orice mama adevarata, mama lui Whistler nu s-a suparat si nici nu s-a simtit deranjata pentru ca fiul ei nu a ales-o de la inceput ca model. Nu i-a reprosat niciodata ca a chemat-o in pripa, sa o picteze, pentru ca o gioconda a lipsit de la intalinirea planificata. Mamele isi iubesc odraslele si le vad intotdeauna ca pe niste copii neajutorati, chiar daca fiul si fiica au devenit de mult, adulti si chiar daca, din cand in cand, isi mai lasa mama, pe locul al doilea. Ele inteleg mai bine ca oricine, mersul lucrurilor.
Pentru aceasta, Anna Whistler a fost si va ramane mai mult decat o Mona Lisa, caci ea reprezinta spiritul maternitatii, care exista nu doar in mamele biologice, ci si in cele adoptive. Pe 8 Martie, Anna Whistler si toate femeile-mame pe care ea le intrupeaza isi sarbatoresc ziua.  
La multi ani, mama lui Whistler!
Corina Lupu
Bucuresti
04 martie 2016


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page