Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Scrisori catre Caragiale: Nene Iancule, nu râde! Fie-ti mila de noi…

Iertare, nene Iancule, iertare. O spun in numele meu si al generatiei mele, generatie care si-a luat BAC-ul la vremea ei, atunci cand matale devenisesi tema obligatorie de studiu. Noi, cei care te-am citit, te-am iubit (noi te iubim si acum chiar daca ne-ai dat multe frisoane si nopti nedormite) si te-am admirat. La vremea aceea, cand tineri fiind te citeam, credeam cu totii – cei din generatia mea -, ca timpurile pe care le-ai trait si zugravit atat de realist, au murit. Azi ne dam seama ca esti mai actual ca oricand.

De aceea te iubim, nene Iancule. Te iubim pentru viziunea si geniul matale, dar mai ales pentru verbul muscator. Cu inteligenta matale nativa ai crezut probabil ca satirizand cu atata har naravurile societatii in care traiai, societatea se va indrepta. Cu respect o spun, ai crezut degeaba, nene Iancule! ?i tare mi-e ca si talica – chiar daca nu ne-ai spus-o vreodata – ai inteles de fapt acest lucru. Ca traiai intr-o societate care n-avea scapare. Care era iremediabil pierduta. Ca anumite tare de caracter se transmit peste generatii si ajung in timp sa ne marcheze definitiv. Ca un blestem. Adica atat de mult incat ne-au alterat iremediabil matricea noastra spirituala. Altfel de ce ai fi plecat la Berlin, cand aveai deja 52 de ani batuti pe muchie? Tare mi-e, ca mucalit cum te stiam, de acolo de sus, printre ingeri, azi razi de noi. Un ras manzesc, usor amar si de imprumut, un ras care nu e al matale. Talica, de fapt ne-ai iubit, chiar asa cum eram noi, ”copii pierduti” ai unei mame mereu inselate.

Ai sperat ca vom creste mari si vom schimba ceva. Mari am crescut, am mai si imbatranit, dar schimbarea n-am facut-o. Fie ne-a fost frica de o ”schimbare” adevarata, fie n-am inteles ce inseamna de fapt ”schimbarea”, fie am luat tot ce a fost mai rau din naravurile altora, asa intelegand noi ca trebuie sa facem ”schimbarea”. De fapt, i-am schimbat pe comunisti cu copiii lor din flori. Asa ca, sa stii nene Iancule, societatea in care ai trait matale s-a intrupat din nou. De fapt, ea n-a murit niciodata. Comunistii nu i-au dat lovitura de gratie, ci au pus-o doar la ”naftalina”. Au conservat-o. A fost blestemul lor pentru noi, cei care am urmat. Acum a venit iar timpul acelei lumi pe care o consideram disparuta. Ea a inviat din morti, iar Miticii matale sunt astazi mai multi, mai prezenti, mai potenti politic si mai agramati. Sunt peste tot.

Multi oameni politici de azi, care mai ieri se porcaiau, se suduiau si se amenintau, azi se strang in brate, se pupa, umbla la brat, se uita gales unii la altii, isi dau tepe pe unde se prind, se toarna pe la spate si… se imbogatesc. Uneori se si promoveaza intre ei. Fostii lor soferi si-au luat diplome de licenta pe la cine stie ce facultati obscure si azi sunt intelectuali sadea, altii mai pretentiosi si-au tras grade de colonei sau doctorate cu steif, poate si un pic plagiate, iar fostele amante au devenit intre timp ministrese. Ei numesc asta ”politically correct”. Azi?…. Azi ei ne rad frumos din afisele electorale. De fapt, ei rad de noi. Rad de 25 de ani, nene Iancule, si nu se mai opresc, sta-le-ar rasu-n gat sa le stea. La noi, sa stii matale ca e un circ politic perpetuu. Dimineata vizionam pe toate posturile TV piese de teatru ieftin, la pranz vedem cate o comedie politica la Parlament, iar seara, la 18,30, trecute fix, in loc sa ascultam basme de adormit Mitzura alaturi de nepoti, audiem tragicomedia nationala intitulata ”Noapte buna, copii!”, de fapt o versiune adaptata pentru televiziune a ”Vocii patriotului nationale”. Aceiasi actori imbatraniti in rele, fara talent si mult prea ipocriti. E frumos si interesant la noi, sa stii, nene Iancule! Ne mint mereu si ne promit cate-n luna si-n stele.

Nu-i mai credem, ca ne-am fript de prea multe ori. Ne e lehamite de ei si ei stiu asta, caci au vazut ca in ultimul timp nici pe la vot n-am prea mai dat. Ne facem doar ca-i votam. Le luam galetile, ghetele, faina, uleiul si ce ne mai dau, si… valea. Apoi tot ce vrem noi, aia facem. Deee, ne-am mai smecherit ca destul timp am fost fraieriti. Treaba e, nene Iancule, ca usor, usor, schitele si nuvelele matale au inceput sa nu ne mai placa. Noi, personajul colectiv, prea semanam cu cetateanul turmentat din schitele matale. Am inceput sa avem alte gusturi. Acum ii citim, usor scrasnind din dinti si cate-o sudalma, pe Cosbuc si chiar pe Radu Gyr…

Nicolae Balint

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page