Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

In “istorica” Mitropolie a Blagradului, Credinta Strabuna a fost cea “Calvina”

 

La Alba-Iulia, fost Balgrad, Arhiepiscopia ortodoxa editeaza o revista, "Credinta Strabuna”, care, pretinde ca ar fi continuatoarea unei credinte ortodoxe, lucru total fals, neavand nicio urma documentara in acest sens!

Marele istoric Nicolae Iorga, in Istoria Bisericii romanesti, dupa ce trateaza evenimentele religioase din Muntenia si Moldova, ajungand sa trateze despre Biserica din Ardeal, isi intituleaza primul capitol: Biserica Reformata a Romanilor de peste munti, iar prima fraza este; "In toamna anului 1560 Vladica romanesc al Ardealului venia in acest Brasov, unde nu se temea de erezie, ci, din potriva, avea bucurie pentru introducerea ei intre Romanii Scheiului. Acest episcop trebuie sa fie un Vladica trecut la calvinism. (vol.1. pag. 175).

Descrie apoi felul in care credinta calvina s-a intins mai intai in Tinutul Inidorii, Hateg, Caransebes si in Banat, spunand: Bisericile calvinesti din acest unghi ardelean si banatean se pastrara bine pana destul de tarziu; intre traducatorii “Paliei”, Vechiul Testament din 1582, se intalnesc “predicatorul propodeduitorul” din Caransebes, Stefan Herce, si dascalul de scoala, “de dascalie din acelasi oras al Sebesului, Efrem Zacan, pe langa predicatorul din Lugoj, Moise Pestisel”.

Urmeaza imediat: Diaconul Coresi ot Targoviste incepu tiparirea dupa un vechi manuascris h u s i t, aflat fara indoiala in Ardeal, unei Evanghelii romanesti”, continuand: “Aceasta carte este menita Romanilor din Ardeal si Ungaria, care, ajunsesera a fi adevarati “crestini” dupa cererile luteranismului si “popilor” lor, nu mai aveau asupra lor “vladici de moda veche, ci numai “episcopi” alesi dupa randuiala cea noua”.

“Cartea” “Talcul Evangheliilor” a fost tiparita de Coresi pe la 1564 cu “Chelciugul si banii” unui nobil ungur Nicolae Foro, care era cuprins de ravna de a mantui de vechile eresuri traditionale si pe taranii romani din partile ardelene si unguresti”. “Tot atunci s-a tiparit Molitvelnicul cu ajutorul Guvernului calvinesc al Ardealului”.

La pag.179 din vol.1.cap.IV este intitulat” Urmarea desvoltarii Bisericii reformate a Romanilor de peste munti si spune: “Inca din 1565 se afla la Brasov un “propovaduitoriu” ca acela din Lugoj, care avea grija intoarcerii Romanilor de la “ratacirile”lor. Peste un an, in Dec.1566, era, “episcop si superintendent al bisericii romanesti” episcop calvinesc numit si ocrotit de armuire, Gheorghe din Sangiorzul Bistritei, fost episcop ortodox de Vad, care va fi stat chiar in acest mare sat locuit de Romani.

Sa citim in continuare, despre “credinta strabuna” la pag.181: "La 16 Oct. (1569). Pavel Tordasy sau Turdasanul, care-si zicea “episcop pentru limba romaneasca” isi tinea si el, la Aiud soborul. In acesta s-a discutat, indrumandu-se astfel tot mai mult Biserica romaneasca spre calvinismul deplin, chestia liturghiei”, “La 9 Dec. 1670” Popa Pavel din Turdas episcop romanesc, chema preotimea sa la un al treilea sinod de unire cu calvinismul, in Cluj. Data aceasta era sa combata propaganda unor “ proroci falsi” si sa se arate cele ce trebuie crezute si facute cu privire la cuminicatura”. "Preotii, care erau indatorati sa vie neaparat supt pedeapsa de confiscare a vitelor, de izgonire si de inchisoare, vor trebui sa aduca bani pentru doua carti noua: Liturghia si Psaltirea din 1568… Psaltirea lui Coresi e reproducerea unui vechiu manuscript h u s i s t, pe care Coresi nu l-a inteles totdeauna, necum sa-si ingaduie a-l schimba … . Psaltirea din Brasov o publicatie oficiala a noii Biserici romanesti oranduite de carmuire.

Dupa ce Iorga se ocupa de situatia Bisericii pe vremea lui Mihai Viteazul, la pag. 231 scrie: “oricum inca din 1614 se numia ca episcop Predicatorul calvin a romanilor in Balgrad, Teofil din Prislop”. La pagina urmatoare il pomeneste pe Eftimie superintendent pentru tot Ardealul”, care vine dupa disparitia lui Teofil. Este urmat de “arhiepiscopul Chir Dosoftei al Balgradului si a toata tara Ardealului si Ungureasca si toate celelalte”, venit din Moldova, si fost si, episcop de Vad, care, “ajunsese un sprijinitor fatisi al calvinismului, pe care principele voia chiar sa-l introduca formal, cerand si un fel de blagoslovenie de la Constantinopol, de la Chiril Lukaris, prietenul calvinismului” (pag.235,vol.I.).

Dupa cateva fraze, ajunge la Vladica Ghenadie Brad din Balgrad, "care recunoscand asezamantul calvinesc al protopopilor il vedem pe Ianas din Inidora … astfel ajunsera in stapanirea lui si bisericile romanesti calvine din acest orasi de buna seama, din Lugoj si Caransebes” In capitolul: Tiparituri ardelene se spune la pag.301: "Aceasta tiparnita
ardeleneasca era sa fie insa in serviciul altei cause decat a vechii ortodoxii puse la indemana poporului, in limba romaneasca”, apoi, ”Supraintendentul ungur Stefan Geley a hotarat sa tipareasca in romaneste Psaltirea si Catechismul …. Talmacirea lor se datoreste aceluiasi om, Fagarasanului boier Stefan, care-si zicea, dupa datina nobililor: Fogorasi, si ajunse predicator in Lugoj si Caransebes, orase in cea mai mare parte romanesti, care
-si pastrasera cultul calvin din vremea lui Moise Pestisel si Stefan Herce ……… "Catechismul lui Alstedius, profesor de scoala calvina din Alba Iulia in traducerea lui Fogorasi, vazu lumina tiparului in 1648, pe cheltuiala unui roman nobil ungurit Acatiu Barcasi, care ajunsese si print al Ardealului”.
La pag. 302 scrie: “Geley lua pe popoa Dobre si-l sili a lucra in 20 de zile un alt catechism calvinesc, care fu raspandit apoi, de carmuire, in toata tara si chiar dincolo de hotare, printre Romanii supusi Domnilor. Predicatorul
Craiului insusi, Gheorghe Csulay, luase asupra-si cheltuiala”. La pag. 322 fiind vorba despre tipariturile ce se facura la Govora se mai aminteste: “La 1640 inca, se tiparise la Balgrad Cazania ardeleneasca, care a fost un mijloc de a face sa patrunda unele idei calvine”.

La pag. 326 se ajunge la mitropolitul Ilie Jorest, numit in 1640, care, luase asupra-si sarcina de a aduce la indeplinire programul lui Geley, jurand chiar, la numirea sa, “unele puncte” primind anume “conditii” si indatorindu-se a face cutare lucruri ce i-au fost prescrise”. Acesta a fost scos din vladicie si “fu dat in judecata unui “sobor obstesc al tuturor protopopilor calvini si pastorilor”……”Acesti cucernici parinti gasira ca Vladica lor e un stricat”… ”Lui Jorest i se dadea un urmasi inca de la 10 Oct.1643, atunci cand el zacea in temnita. Il chema Simion sau Simion Stefan si fusese preot in Balgrad, preot calvin fireste, in manastirea ortodoxa de odinioara, din care vor fi izgoniti calugarii si acesta trebui sa primeasca un program de la Geley: va predica pretutindeni, pina si la ingropaciuni“. Cuvantul lui Dumnezeu dupa Biblie "va introduce Catechismul din 1640, va impartasi numai pe oamenii de varsta” etc. La pag.338 il numeste pe Simion StefanVladica romanesc de lege calvina, sau inainte cu o pagina: “ereticul si rasvratitul ardelean”, iar la pagina urmatoare: eresia bine rasplatitoare, a Vladicai din Belgrad”. El este cel care a tiparit Psaltirea si Noul Testament.

Urmasul lui Simion Stefan a fost Daniil,” de care Csulay, acum superintendent, se ingriji ca el sa primeasca, jurand aceleasi conditii de care inaintasul sau, fusese silit a se tinea in tot timpul pastoririi lui”.” Acesta e izgonit si trece in Tara Romaneasca, fiind urmat de Sava Brancovici”. Noul mitropolit este numit de Nicolae Iorga la pag.348: “Sava, superintendent si urmas al superintendentilor care au fost”, de la inceput, n-a fost prea zelos pentru respectarea perceptelor calvine, dar pana la urma: “Totusi, la 1675 tinu cel dintaiul sobor al sau pentru indreptarea clerului in sens calvin”. Acest sobor a avut intentii bune, cerand: ”Sa se inlature multe sarbatori, slujba zilnica la orase de 3 ori pe saptamana la sate, se opera cununia intre rude, ca si tipatul pe uliti al femeilor, darea de oi, vaci sau gaini, de colaci peste mort ori peste groapa, aruncrea de bani in groapa, hranirea mortului si racorirea lui cu ”apa pre pajiste” si alte superstitii.

Din pacate, parte din aceastea au ramas la fel in unele regiuni ale tarii si astazi!. In 1680, Sava Brancovici a fost judecat de un sobor al preotilor sai, si inchis in temnita din Vint, unde a murit. Sinodul a ales pe Iosif Budai din Piskints ca mitropolit. Acesta a fost doar “trecator”, murind dupa scurt timp, fiind urmat de Ioasef, un grec, fost episcop in Lacedemona, care dupa vreun an a plecat la manastire de odihna.

Cativa ani, n-a existat mitropolit, iar Iorga scria: Ioan din Vint, avu in acest rastimp conducerea, in cel mai raspicat sens calvin si in cel mai josnic servilism guvernamental, a mitropoliei neocupate”. El incepu si lucrul de tipar pe care-l doreau stapanii sai: o culegere de predici la mort, culeasa din carti unguresti, Sicriul de Aur (1683) si o carticica de morala calvina, un fel de catechism poporal, ”Cararea pe scurt, au fost traduse de el in romaneste”. La 1685, veni de la Bucuresti un calugar Varlaam, ca sa fie numit mitropolit. E drept ca la intarire in Aprilie 1686, i se impusera conditiile stiute, dar nu si pe acelea care se adaugasera pe vremea lui Sava Brancovici. Si Varlaam tinu apoi soboare binecuvantate de noul superintendent, Stefan Horty. Primia sa fie numai “vladica” a Romanilor, al caror “pispec” (adica episcop) se intitula Horty ,,ca si dupa dansul, Stefan Vespremy.” El lasa pe Ioan din Vint si pe Gheorhe din Daia indiscutabili calvini, sa lucreze cele D’ntaiul carti de slujbe romanesti, cu dogma “curata”. Un ceaslovet din 1687, o randuiala a diaconstvelor si un Molitvelnic, pe langa opusculul Povestea la 40 de Mucenici”, Pag. 390, vol.I.
Din Dec. 1692, ajunge mitropolit Teofil Szeremy, un nemes (nobil din Tius), care primise din partea guvernatorului calvin al Ardealului, prin guvernatorul Gh. Banffy, conditiile obisnuite si subliniaza Nic. Iorga: “a fost aplicat catre datinile, ca si catre limba colegilor sai nobili, dintre unguri, biata unealta a calvinilor care-i intariau in scris numirile de protopopi”. A studiat la calvini, la fel ca si urmasul sau Atanasie Anghel.
Tot ce am relatat este extras din cartea: Istoria Bisericii Romanesti de Nic. Iorga, Buc. 1928. Date obiective, consemnate stiintific de catre o somitate in materie de stiinta istoriei, fapte ce sunt departe de “basmele”, ce se vehiculeaza in presa, sau in diverse “studii ortodoxe“, cu nimic inferioare istoriei PCR, in care, membri de partid au facut toate in Romania, negand totodata adevarata istorie, pretentii care, timpul le-a dovedit falsitatea”.

Adevarul este ca Romanii ardeleni, prin episcopul lor, pe care Iorga nici nu stie cine a fost, acesta impreuna cu protopopii si preotii lor, au adoptat calvinismul odata cu ungurii si sasii. In toata perioada 1560-1697, episcopii de la Balgrad s-au intitulat “episcopi romani-calvini”. Au acceptat si au jurat pe cele 17 sau 19 “puncte calvine”. “Doi din mitropoliti”, Ilie Jorest si Sava Brancovici, care trecusera prin Moldova inainte, au incercat sa mai introduca unele reguli ortodoxe, amandoi acestia, au fost “izgoniti” de catre “Insasi soborul popilor lor”, ajungand in temnita, primul stand 9 luni, iar Sava murind chiar inchis. Oficial, Biserica romana ardeleana a fost calvina si a ramas tot timpul, totate, absolut toate cartile ce s-au tiparit in tipografiile ardelene au fost carti calvine. Chiar si dupa ce s-a facut Unirea cu Biserica Romei, “Atanasie Anghel a mai tiparit la Balgrad o noua editie a Cazaniei calvine, careia-i zice acum, dupa moda greceasca a timpului: Chiriacodromion, si o Bucoava, cea d’intaiu in romaneste, tot in anul 1699 (N. Iorga, pag. 25,vol.2.). Istoricul academician David Prodan a spus: “Unirea cu Biserica Romei, s-a facut de la o biserica cuasi-calvina”. Eugen Ionescu l-a intrebat pe laureatul Nobel pentru pace Elie Wiesel: “ De ce sustii ca Romanii te-au deportat la Auschvitz si nu ungurii? Acesta a Raspuns: "N-are nici o importanta. Prostimea tot nu stie”!

Romanii nu stiu ca in Ardeal n-au existat episcopi ortodocsi, ci numai calvini. Ei nu stiu ca, dupa rascoala lui Sofronie cand s-a infiintat in Ardeal ortodoxia, in anul 1761, timp de 60 de ani toti episcopii au fost sarbi, sau ca urmatorii episcopi: Saguna, Miron Romanul, Mangra, Papp, Miron Cristea, Nicolae Bslan, au fost tradatori ai intereselor nationale romanesti si slugi plecate ungurilor. Nu stiu ca, inaintea luptelor de la Marasesti, cu Muntenia ocupata de trupele germane, Mitropolitul–Primat de la Bucuresti, Conon, a cerut trupelor romane sa depuna armele !

Stiind toate acestea, Revista Credinta strabuna din Alba-Iulia, urmand directiva de blamare si scoaterea din istorie a rolului Bisericii Romane Unite si-a permis o fotografie trucata in care decupeaza pe episcopul de Reghin, greco-catolic Iuliu Hossu, care a citit Proclamatia Unirii de la 1 Dec. 1918, ramanand vreo 6 persoane, alaturi de 5 militari, in uniforme unguresti si mitropolitul Miron Cristea, acoperit cu o patura, incruntat, parand total nemultumit de cele ce se intampla, fara sa aibe “carja” cu care, inainte de 2 ani amenintase ca “va zdrobi teasta primului soldat regatean care va indrazni sa paseasca pe pamantul Transilvaniei cu numele Erdely”. Incruntat si catranit, intuid ca in Erdely-ul sau vor veni cei pe care cu 2 ani ii numise: “Romani ucigatori de frati, care va intindeti hotarele voaste in hotarele vecinilor, dezbracand si alte natiuni, cu dor de jaf …. care prin faptele lor pacatoase si neligiuite, sunt pentru noi cei mai urgisiti dusmani, asupra carora glasul sangelui si legea firii porunceste sa-ti ridici bratul fara mila.

Miron Cristea era de parere ca se intampla o “tradare” la 1 Decembrie 1918, asa cum Tradare o considera “Duhovnicul neamului” parintele Iustin Parvu de la Manastirea Petru Voda si nu mai putin Revista Credinta strabuna din Alba-Iulia care forteaza o istorie de mahala.

August 5/ 2010

Virgil Trufasiu - California

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page