Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Prestigioasa Universitate din Hartford - Bucurii si emotii la acordarea diplomelor

16 mai 2010. Zi frumoasa de primavara, insorita. De dimineata plecam spre orasul Hartford, Connecticut, sa ajungem la ora 10 la festivitatea de absolvire a facultatii nepoatei mele. Ajungem in dreptul Universitatii, ne indreptam pasii spre aleile din jurul cladirilor. Multi au ajuns inainte, altii vin in urma noastra. Pe o pajiste intinsa sunt amenajate scenele cu aparatura necesara difuzarii discursurilor care urmeaza sa fie tinute de catre Rectorul Universitati si alti profesori ai acestui institut de invatamant. Ne ocupam locurile pe scaunele frumos randuite. Imi arunc o privire peste multimea acestei intinderi, undeva in dreapta acestei multimi este un spatiu liber, dupa care apar scaunele rezervate tinerilor absolventi, inca neocupate.

Incep sa-si faca aparitia sirurile de absolventi ai diferitelor facultati, cu pancarte pe care sunt inscriptionate denumirile facultatilor. Tinerii sunt imbracati in vestimentatia traditionala de culoare neagra, sobra – roba si toca. Utilizarea acestei vestimentatii, specifica ceremoniei de absolvire, are o traditie de aproape 800 de ani, provenind din Europa Medievala, aparuta in secolul al XII-lea la universitatile Bologna, Oxford, Cambridge si Paris, ca semn al sobrietatii momentelor importante ale vietii. Actualul design al robelor are la baza modelele Oxford si Cambridge, din secolul al XIV-lea. Alte simboluri specifice festivitatilor de absolvire sunt sceptrul cu care este condusa ceremonia si drapelul institutiei de invatamant - un steag in stilul celor medievale. Din secolul al XIX-lea in America sunt reglementate culorile robelor in functie de profilul facultatilor.

Lumea se ridica in picioare, in semn de respect fata de efortul acestor tineri depus pe parcursul anilor de studiu. Culorile reprezentative ale facultatii sunt: negru si rosu. Costumul intreg este format din roba de culoare neagra pe care este atasata gluga avand marginea de culoare rosie cu esarfa galbena, rosul apartinand culorilor Universitatii, galbenul – masteratului stiintei, si toca care va fi pastrata de absolvent, ca amintire.

Isi fac aparitia cei de la "Arte si Stiinte", dupa care urmeaza cei de la alte facultati: Afaceri, Educatie, Asistenta medicala si Sanatate, Inginerie, Tehnologie si Arhitectura, Arta, Muzica, in total opt facultati.

Tineri, foarte tineri si mai putin tineri, albi si negri, dar toti frumosi si plini de speranta, isi ocupa locurile rezervate. Imi arunc privirea deasupra oamenilor adunati aici. Desi nu ne cunoastem, in aceste momente formam cu totii o familie mare, familia Universitatii din Hartford.

Discursul Rectorului Walter Harrison incepe cu multumiri pentru cei veniti la aceasta festivitate: membri familiilor si prieteni ai absolventilor, subliniind ca fara ajutorul lor (se intelege cel material si spiritual), nu ar fi putut sa ajunga sa se bucure de acest moment: "Aceste diplome reprezinta inceperea aplicarii cunostintelor in domeniile respective; cea oferita pentru masterat reprezinta aprofundarea cunostintelor dobandite intr-un domeniu, cea pentru doctorat reprezinta cea mai mare consacrare, atesta gradul cel mai inalt de pregatire dobandit. O data cu inmanarea acestor diplome, dobanditi drepturile respective".

Preotul catolic Reverendul Michael J. Dolan rosteste o rugaciune, lumea se inchina; se aude "Amin" rostit de toata adunarea.

Trei grupe de absolventi, de colegiu, de masterate si doctorate se ridica de pe scaune si toata adunarea canta Imnul national. Apoi se aude Alma Mater:

"Oh, University of Hartford, a legacy that will not end, your banners high and colors brilliant, give strength as we this world a mend. Red to fire our soul’s passion, as we proudly sing your praise. White to guide our every action, now tomorrow, all our days."

Se ofera premii, medalii, felicitari, profesorilor si studentilor exceptionali, premiul pentru activitate intensa de la absolvire pana in prezent unui absolvent de la Universitatea Hartford, de asemeni premii de Excelenta profesorilor - doctori din invatamantul universitar. Se aud cuvintele de multumire si urarile adresate tinerilor absolventi. Sportul a fost privilegiat, discursul antrenoarei de baschet incurajand absolventii in activitatile lor viitoare.

S-a facut amiaza. Soarele dogoreste, ne mutam scaunele pliante la umbra unor copaci si stam pana la terminarea discursurilor.

Apoi, absolventii diferitelor facultati se directioneaza catre salile pregatite pentru decernarea diplomelor. Dupa ei - rudele, parintii, prietenii. Ajungem intr-o sala de sport unde absolventii Facultatii de Arte si stiinte ocupa locurile din fata, iar noi, cei care asistam la eveniment, ocupam locurile din tribuna. La inceput se decerneaza diplomele pentru absolventii de doctorate in Psihologie, in numar de 29, apoi diplomele masteratului in Arta – 55, urmeaza diplomele pentru masteratul in stiinta – 39, dintre care patru sunt diplomele pentru absolventii in Neuro - stiinta. Intre cei patru absolventi este strigat si numele nepoatei mele - Stoica Teodora.

In anii ei de studiu am rugat-o de multe ori sa-mi explice ce inseamna Neuro - stiinta (in engleza: Neuroscience). Mi-a explicat ca se ocupa cu studiul sistemului nervos, denumirea fiind relativ noua, intrucat prima societate de Neuro - stiinta a fost infiintata in 1970. Se ocupa cu structura, functia, neuro - evolutionismul, dezvoltarea, genetica, biochimia, fiziologia, farmacologia, informatica sistemului nervos (materii care au fost predate in cursul anilor), iar interesul recent aratat de mai multe discipline cum ar fi psihologia cognitiva, informatica, statistica, fizica si medicina au dus la o abordare interdisciplinara a domeniului. Mi s-a parut foarte interesant si am fost incantata de alegerea ei.

Moment emotionant! Inchid ochii pentru cateva clipe si zambesc fericita. Emotionata dar mandra, am multumit in sinea mea Domnului Dumnezeu ca mi-a dat zile pentru a vedea aceasta decernare, de a fi alaturi de familia mea, in acest moment al trecerii unui important prag din viata nepoatei. O bunicuta fericita!

Ii ofer un buchet de flori de culoare roz, o imbratisez si in acest moment, intre noi doua si in jurul nostru mi se pare ca nu mai este nimeni, desi se afla si altii care asteapta sa-i ofere flori, felicitari si dragoste. Am ales culoarea roz a florilor, fiindca asa am simtit in momentul alegerii buchetului cu garoafe mici, delicate… Fiindca rozul este culoarea care il face pe om sa iubeasca lumea, fiindca este culoarea dragostei, fiindca este culoarea cea mai romantica si afectiva; fiindca rozul este simbolul iubirii tainice. Va simti cat de mare este dragostea bunicutei pentru ea?

Ne fotografiem si pornim spre casa, pentru a sarbatori in alt mod evenimentul. Nepotica glumeata, ne arata diploma si ne spune: "Aceasta diploma pentru mine costa peste 40000 de dolari". Cu adevarat, este imprumutul ei facut pentru studii. Sa-i foloseasca si sa-i fie cu noroc!

Pe felicitarea daruita de mine scrie: „…Cei ce cauta zborul, intr-o zi il vor gasi!"

Pe alta felicitare este scris: " Un spirit liber…, un cap…, o rebela…" "A free spirit - one who proves amazing things really can be done. A rocker - one who was born to make some noise. A rebel – one who doesn’t take "no" for an answer…" I se potrivesc cuvintele, de minune!

Vavila Popovici

Raleigh, North Carolina

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page