Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Carente sau omisiuni interesate?!?

Dr. Dan BRUDASCU

Analiza minutioasa a evolutiei literaturii romane in sec. al XIX-lea si XX va scoate in evidenta existenta unor asa-zise „pete gri", ceea ce inseamna ca, din pacate, cei interesati sunt pusi in situatia de a nu gasi informatia completa, competenta si credibila, nici macar in ceea ce priveste marile nume ale culturii si literaturii romane.

Pana de curand, pe de o parte datorita interdictiilor impuse de comisarii ideologici si politici ai vechiului regim, de inspiratie sovietica, dar si datorita unor vehemente proteste venite de peste hotare, romanii nu au avut posibilitatea si dreptul de a se bucura de tiparirea integrala a operei eminesciene, dar nici de clarificarile ce se impuneau cu privire la biografia poetului. In absenta unor texte credibile, a fost posibila aparitia si raspandirea unor teze fanteziste sau deformante, nu numai legate de data reala a nasterii poetului nostru national, ci si in legatura cu motivele reale ale mortii acestuia. In legatura cu acest ultim aspect, in ultima perioada s-a ajuns ca si o serie de pescuitori in ape tulburi, de recunoscuta orientare politica si politicianista, aflati in vadita criza de idei pentru solutionarea situatiei mai mult decat dramatice in care au adus tara, se simt indreptatiti sa se pronunte in aceasta materie si sa dea verdicte in legatura cu asasinarea poetului nostru national, desi nu au nici un fel de pregatire sau chemare in aceasta materie. Este foarte adevarat ca exista si o serie de opinii care leaga disparitia poetului roman de actiunea unor cercuri politice si diplomatice externe deranjate in interesele lor politice din aceasta parte central si sud-est europeana de pozitia extrem de critica exprimata in presa vremii de articolele dure publicate sub semnatura lui Eminescu. Se face, in acest sens, frecventa trimitere la urmatorul citat: „Francmasonul si junimistul P.P. Carp ii trimitea de la Viena mentorului Junimii apelul „Mai potoliti-l pe Eminescu!"

Trebuie avut, insa, in vedere si faptul ca 28 iunie 1883 este o zi foarte importanta pentru istoria si politica Romaniei, nu doar datorita arestarii lui Eminescu. In 28 iunie 1883 se strange latul. Este luat pe sus de politie si bagat cu forta la ospiciu. Sunt incalcate, desigur, toate normele legale si i se insceneaza unul dintre cele mai murdare procese de defaimare si lichidare. Exact in aceasta zi, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu statul roman, timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegrama lui Carol I, prin care Germania ameninta cu razboiul. In cursul verii Imperiul Austro-Ungar a executat manevre militare in Ardeal, pentru intimidarea Regatului Romaniei, iar presa maghiara perorase pe tema necesitatii anexarii Valahiei. Imparatul Wilhelm I al Germaniei a transmis, de asemenea, o scrisoare de amenintari, in care soma Romania sa intre in alianta militara, iar Rusia cerea, de asemenea, satisfactii.

In opinia autorilor acestei idei, trimiterea de catre P.P.Carp a acestui mesaj era motivata de afectarea intereselor internationale ale Romaniei ca urmare a semnarii de catre aceasta a unor acorduri internationale, acorduri care ii limitau drastic posibilitatea de sprijinire a cauzei romanilor transilvaneni, obligand-o intr-un fel la completa abandonare a acestei lupte prin anularea oricarui sprijin diplomatic, material sau financiar. Exista o coincidenta destul de interesanta in sensul ca acest mesaj a fost transmis in anul 1883, el coincizand cu momentul declansarii bolii ce va duce la moartea, 6 ani mai tarziu, a poetului roman, perioada denumita de unii istorici literari a „marei intunecimi".

Un avizat cercetator si specialist, in calitatea sa profesionala de medic neuropatolog, Ovidiu Vuia, poet si om de cultura, din pacate destul de putin cunoscut generatiilor de azi, care si-a trait o parte din viata in Germania, intr-un studiu patografic intitulat „Despre boala si moartea lui Mihai Eminescu", face o serie de precizari extrem de interesante, dar si utile si anume ca: „in legatura cu afectiunile poetului inainte de 1883 sunt cateva aspecte demne de amintit. Pana in prezilele imbolnavirii sale, poetul a fost psihic normal, nu prezenta semne de lues ereditar, corect congenital, bolile din 1872, ca galbanare (hepatita), aprindere de mate (enterocolita) si ceva mai tarziu, artrita cotului, confundata cu o paralizie a bratului, nu au nici o legatura cu infectia luetica. Din practica medicala se cunoaste, adesea bolnavii suferind de artrita acuta, fiindca nu-si pot misca de dureri unul din membre, spun ca sunt paralizati, fara sa stie ca, pentru specialist, paralizia e intotdeauna de natura nervoasa. Diferentierea, cum se poate face si in cazul poetului, se restabileste retroactiv pe baza evolutiei, artrita trece in cateva zile, pe cand o paralizie tine cateva luni, ceea ce nu a fost asa la Eminescu. La fel nu exista nici o proba ca poetul ar fi suferit de infectia primara luetica".

Tot doctorul Ovidiu Vuia este de parere ca oboseala si depresia, precum si criza poetului au fost „provocate de munca sustinuta si grea de ziarist la „Timpul", deci nu pot fi calificate drept patologice". Pe de alta parte, referitor la simptomele bolii, Ovidiu Vuia apreciaza ca „toate insa de natura afectiva si fara stigmate paralitice". Mai mult, intrand in detalii de stricta specialitate medicala, pornind de la referintele lui Ion Rusu Sirianu, unul dintre apropiatii lui Eminescu, care a consemnat durerile de cap ale acestuia, el crede ca „erau de origine psihogena si nu paralitica (luetica), iar starea lui mentala nu se arata deloc dezorganizata, daca se tine cont de cele afirmate de Iosif VULCAN in articolul „Suveniri Bucurestene", aparut in 1884, in „Familia", in care Iosif VULCAN isi arata incantarea traita in cadrul Cenaclului Junimii, in urma lecturii facute personal de catre Eminescu a unora dintre poeziile sale pe care urma sa le publice in paginile revistei debutului sau in literatura romana. Pentru a face si mai credibila afirmatia sa, Ovidiu VUIA citeaza si afirmatiile lui Duiliu ZAMFIRESCU, „nu chiar prieten cu poetul nostru", care, in iarna anului 1882, si-a incantat auditoriul in cadrul aceluiasi cenaclu citindu-si singur poeziile, una mai frumoasa decat alta. Din aceasta cauza Duiliu ZAMFIRESCU trage concluzia ca „poetul era sanatos si cu sfiala sa obisnuita asculta cum discuta altii".

Abia pe la sfarsitul lui iunie 1883, mai exact in perioada 25 – 28 iunie apar primele tulburari psihice ale poetului, fapt ce va conduce la internarea sa in sanatoriul doctorului SUTU, unde i s-a pus diagnosticul de „manie acuta", potrivit unui buletin medical semnat de doctorul respectiv. In perioada urmatoare, in pofida tratamentului, starea poetului se inrautateste, fapt care il determina pe Titu MAIORESCU sa-l trimita, la sfarsitul lui octombrie 1883, pe poet, insotit de Chibici RAVNEANU si un pazitor, la Viena, pentru a fi internat, fie la Institutul de Stat Schager, fie la Ober-Doebling, unde si-a petrecut dealtfel o parte insemnata a internarii sale. El a fost investigat de dr. Obersteiner, una din somitatile vieneze in bolile nervoase. Doctorul vienez a confirmat diagnosticul de manie acuta, facand diferentierea de o forma maniacala a pgp-ului.

Dr. Ovidiu VUIA trage astfel concluzia ca la Viena, EMINESCU prezentase un tablou maniacal tipic, asa-zisul atac de paralizie semnalat de dr. POPAZU, insotit de crampe musculare si conchide "n-a fost decat un simptom maniacal, nu epilepsie, dovada ca nu s-a mai repetat, a trecut fara urme si asta fiindca nu a avut o cauza organica".

Tot Ovidiu VUIA mai precizeaza ca „Oricum, EMINESCU la Viena a avut o revenire impresionanta, stare dezvaluita de scrisorile adresate de el cunoscutilor si prietenilor … limpede la creier, desi in scrisul sau dealtfel niciodata schimbat, fenomen subliniat de specialistii grafologi".

Asa cum aratasem, trimiterea poetului la sanatoriul vienez, internarea si tratarea lui s-a facut pe spezele lui Titu MAIORESCU. Nu vrem sa formulam acuzatii neintemeiate la adresa mentorului Junimii, in acelasi timp destinatar al mesajului trimis tot de la Viena de francmasonul P.P.Carp. Consideram ca demersul lui Titu MAIORESCU a fost de buna credinta si ca nu a facut o actiune de ochii lumii, poetul fiind readus in tara la primele semne de revenire la o stare de sanatate mai buna. Si nici nu vrem sa facem vreo necuvenita aluzie la o criminala asociere a francmasonului Maiorescu, cu dusmanii poetului si ai poporului roman, in vederea suprimarii fizice a acestuia prin readucerea sa in tara si internarea in unitati de tratament cu personal si dotari inferioare celor austriece.

Dupa revenirea lui in tara, intr-o forma ameliorata a starii de sanatate, poetul recidiveaza obligandu-i pe medici sa-l supuna la noi controale medicale. Astfel, in 1886, un pseudo-specialist, Iulian BOGDAN, a pus un diagnostic foarte mult discutat si disputat de posteritate: „alienatie mintala produsa de gome sifilitice pe creier si exacerbate de consumul de alcool".

Dr. Ion NICA, unul dintre specialistii, care a contestat justetea unor astfel de diagnostice, considerate aberante, pompoase, goale, bazate pe nici o proba concreta, preconizand, totodata, grabnica inchidere a poetului la bolnita de la Manastirea Neamtului, afirma: „Evolutia periodic alternanta a psihozei maniaco-depresive cu alternanta crizelor de manie si melancolie, dupa revenirea la normal este acum tipica si corespunzatoare starii mixte a lui Kraeplin".

Analizand atent buletinul medical al lui Ion NICA, Ovidiu VUIA a tras concluzia: „Personal sustin ca Eminescu, neavand paralizie generala progresiva (pgp), ci o psihoza maniaco-depresiva fara substrat anatomic, nu a avut nici un motiv sa se departeze de poezia sa. Imbolnavirea lui nu duce sub nici o forma la o mare intunecime … din contra, psihoza produce tulburari afective, dar mentine nealterata capacitatea creatoare a unui poet sau cercetator stiintific …"

Momentul grav este demarat atunci cand, internat fiind din nou la sanatoriul dr. SUTU, medicul sau curant, un anume dr. ISZAK, incepe un tratament eronat, facandu-i injectii cu mercur, injectii care, desi preconizate sa-l vindece, au dus in cele din urma la moartea lui. Tratamentul era complet inadecvat si nu tinea cont de cele confirmate de ultimul consult vienez. Eminescu nu avea paralizie generala, nici o alta forma de sifilis cerebral, ci o psihoza maniaco-depresiva, iar tratamentul cu mercur trebuia evitat cu orice pret. Desigur ca foarte multe dintre afirmatiile aberante proferate la adresa poetului si preluate superficial de o serie de exegeti si istorici literari sunt dovedite si de activitatea creatoare continuata de Eminescu intre 1883 – 1889, iar un exemplu, in general, evitat de a fi mentionat de istoricii literari este realizarea de catre poet a magistralei traduceri a piesei „Lais", „un adevarat monument al literaturii romane, asa cum il apreciaza unii istorici literari".

La inceputul anului 1889, poetul este internat din nou la Institutul dr. SUTU. Dr. SUTU si dr. PETRESCU au redactat, la 23 martie 1889, un raport medico-legal despre boala poetului in vederea stabilirii situatiei sale mentale si a gradului de responsabilitate. Potrivit acestui document sunt consemnate doar „tulburari psihice, fiindca, asa cum a subliniat dr. VINES, nu au existat alte simptome … bolnavul, la intrebarile puse, raspunde cu o voce cantatoare si monotona, nu are fenomene dizartrice de vorbire, altadata repeta vorbele pronuntate de altii si cand e singur exprima monologuri fara sens, cel putin pentru ei, atentia este absenta (nu se poate concentra), da raspunsuri masinale, automate…".

(Va urma)

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page