Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Istoria adevarata si istoria scrisa

    Traim si ne iluzionam intr-o lume contrafacuta: oameni, relatii interumane, alimente, cultura, civilizatie etc. Si atunci, daca totul (sau, ma rog, aproape totul) este deja distorsionat ori pe cale de-a se distorsiona in noi si in jurul nostru, mai putem avea pretentia ca istoria sa se abata de la regula? Nici nu-i cu putinta, deoarece ea este scrisa de catre invingatori potrivit intereselor lor prezente si de viitor!
    Asa a fost din totdeauna, indeosebi in acele vremuri (Antichitate si Evul Mediu) cand istoriografii oficiali erau la propriu slugile atotputernicilor zilei (regi, imparati, tirani, comandanti de osti) si asa va fi si pe viitor, desigur mai subtil...
    Prin urmare, una este istoria sau adevarul gol-golut despre fiorul launtric al evenimentelor prezente si subtila lor inlantuire in ceea ce se numeste viata comunitatilor si popoarelor, adevar ce nu poate fi deslusit de cercetator prin punerea cap la cap a unor dovezi masluite de la facerea lor, ci numai si numai prin revelatie, si cu totul altceva este istoria ce se preda in scoli si universitati, respectiv surogatul pus la dispozitia omului de rand.
    Din aceasta trista realitate in legatura cu statutul incert al istoriei se desprind urmatoarele doua certitudini:
    a)Istoria este taina prelungita in trecut a vietii sociale, si ca orice taina, ea se afla in mana lui Dumnezeu. Vasazica istoria nici vorba sa fie cunoscuta la modul integral si incontestabil, ci numai prin revelatia divina asupra unor parti din intreg (intregul este apanajul divinitatii), caci este peste puterea unui om, oricate informatii ar detine el, sa stapaneasca fluxul evenimentelor in derulare, respectiv adevarul asupra evenimentelor intrate in trecut.
    Cea mai elocventa dovada in acest sens ne este oferita de asa-zisa revolutie din Decembrie 1989. Desi evenimentele s-au consumat sub ochii nostri, ba chiar au fost televizate, cine poate pretinde ca stie totul despre ele? Nici macar papusarii care au tras sforile din afara, mai exact la Malta, sau papusile din interior, care se foiau pe la televiziune si incitau la omor deosebit de grav. Iar masele manevrate cu atat mai putin...
    Caci fenomenele ample (miscari de strada, rascoale, greve, razboaie) pot fi planificate si pornite, dar nu mai pot fi stapanite, deoarece multimile sunt sentimental-irationale, iar evenimentele isi au logica lor ascunsa pentru ochii logicii umane.
    b)Istoria este cea mai fragila si nefericita dintre stiinte (dar e cu adevarat stiinta?), intrucat ea este privita si tratata de invingatori ca o femeie de companie...
    Iata doua mostre consistente despre felul in care invingatori inteleg sa faca si sa scrie istoria (a se citi sa-si urmareasca interesele si sa-si protejeze aliantele):
    1)Procesul de la Nürnberg se rafuia in vazul lumii cu cei pe care presa oficiala si aservita i-a declarat criminali, adica vinovati de declansarea celui de-al doilea razboi mondial si a atrocitatilor insotitoare – regimul nazist si liderii hitleristi capturati. Insa i-a facut scapati pe adevaratii planuitori si finantatori ai ascensiunii lui Hitler si pe urma a campaniilor militare – patronii si actionarii imperiului chimico-farmaceutic I.G. Farben. Toti acestia au fost doar mustrati (sic!), dupa care au fost luati in primire de anglo-americani si trimisi in tarile lor (desigur, cu stirea si la comanda politicului) pentru ca aici sa intemeieze alte imperii chimico-farmaceutice.
    La fel au procedat americanii (rusii nu s-au lasat mai prejos) cu unii dintre nazistii de frunte, dar mai ales cu valorosii ingineri ai lui Hitler, care trudeau din greu la fabricarea rachetelor: Toti pe care i-au prins au fost de indata imbarcati si trimisi sa lucreze in laboratoarele americane pentru fabricarea armelor de distrugere in masa (cele doua bombe atomice azvarlite asupra Japoniei deja in corzi), iar dupa incheierea conflagratiei pentru construirea si lansarea satelitilor artificiali si a rachetelor...
    2)A doua mostra este extrasa din istoria noastra. Dupa intrarea Romaniei in primul razboi mondial alaturi de Antanta (Anglia, Franta, Rusia), armata noastra prost echipata si neajutata de aliati a suferit o serie de infrangeri, in urma carora guvernul s-a refugiat la Iasi si Bucurestiul a fost ocupat de nemti. Pentru a-si pune tezaurul la adapost (nu cumva sa fie inhatat de cotropitori!), s-a luat hotararea ca el sa fie dus la Moscova, la vremea respectiva (decembrie 1916) rusii fiind de aceeasi parte a baricadei (frontul din Estul Europei) cu romanii. Zis si facut. Tezaurul format din lingouri, monede si bijuterii – un total de 93570 kilograme (peste trei miliarde euro) – este incarcat in 12-14 decembrie la Iasi in vagoane si ia drumul (fara intoarcere) spre Moscova.
    In anul 1917, venind din Elvetia, intra in Rusia V.I.Lenin, omul pregatit de nemti in strainatate, iar acesta – conform intelegerii si cu banii nemtilor – da la cap tarismului si creeaza haos pe frontul de est, dupa care incheie cu Puterile Centrale pacea de la Brest-Litovsk. Rusia isterizata de bolsevism nu doar ca iese din razboi, dar Lenin intelege sa-si achite datoria de razboi fata de nemti, inclusiv datoria personala, cu tezaurul romanilor. Asa ca cele aproape 94 tone de aur pleaca pentru totdeauna la Berlin.
    De-abia in anul 1956, in dorinta de-a strange relatiile cu Romania, Nikita Hrusciov le inapoiaza romanilor...33 kilograme de aur si Closca cu puii de aur!
    Si asa Germania s-a refacut dupa primul razboi mondial cu banii (aurul) romanilor, din care acestia nu vor primi inapoi nici macar o para, deoarece la 2 octombrie 2012, Adunarea Parlamentara a Uniunii Europene a hotarat: Romania nu va primi inapoi tezaurul de la rusi! Pai cum sa-l primeasca de la rusi cand acesta a fost papat de nemti?! Unde mai punem miliardele cu care, conform contractelor incheiate si livrarilor efectuate, nemtii le-au ramas datori romanilor dupa al doilea razboi mondial...

    Sighetu Marmatiei,                                                   
George PETROVAI
         27 feb. 2016


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page