Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PREZENTARE DE CARTE LA I.C.R. TEL-AVIV: BIANCA MARCOVICI „MUNTELE MEU CARMEL”

Zoltan TERNER

„Muntele meu Carmel” o carte buna, chiar foarte buna. Poate pentru ca e o culegere antologica. Este Bianca Marcovici be meitava*? Ma refer aici la poezie. Poeta e cum o stim cu totii, un puternic, viguros si neastamparat temperament liric. O egocentrica dezmarginita totusi din eul ei puternic, deschisa catre lume cu o anumita generozitate dominatoare si capricioasa. Stie ca este dotata si isi expune harul in vazul lumii, sa se stie despre ea ca este Poeta. Sa stie o lume ca ea exista. Si ca e muziciana, inginera la hevrat hahasmal**, si bunica, si are kviut***, si ca este „Ana Blandiana a Israelului”!

Iat-o definindu-se intr-un Autoportret-monolog: „?n zodia mea: /racul e un mediocru, autodidact,/ mama perfecta, sotie ideala, prietena sincera,/ uraste din suflet cand e cazul si definitiv, se razbuna!/ Reuseste in viata foarte greu dar, ajunge sus in piramida,/ prin munca!/ Daruieste nimicuri, talentele apar tarziu si le pune in valoare/ Paraseste tot la un simplu gest cand se simte nedorit./ Prefera apele tulburi!”

Si inca un autoportret liric, completandu-l parca pe primul: „Pastrandu-mi apartenenta/ la izvorul inimosilor/ la filonul starii de a fi cuvant/ rascolind in omul pamant/ in lutul care se muleaza pe mine/ imi ia forma/ neinghitindu-ma totusi/ revelatia cuvantului, vederea.../ .../ radiaza starea de asteptare/ acordul, armonia, visul/ clipoceala simtita a apei/ resemnarea poemului,/ de a ma cunoaste vocea a secat/ renuntarea sofisticata a poetului fara punct”.

Poate tot un autoportret, reprezinta si aceste versuri, cu adresare spre sine: „Esti ca un paratraznet/ Culegi fulgerul/ Si mi-l transformi/ ?n artificii-curcubeu/ Peste podul meu de vise/ ?nger din jumatate de Zeu” Iar despre lirica sa, citez: „Scarile mele poetice/ care urca pe faianta peretelui/ mereu din fata mea/ ca din pamant/ odata am sa ajung acolo/ unde zapada mi se va lipi de pleoape/ iar tu mi-ai vazut visul din somn!” De sub sterilul cotidianului, din zgura vietii monotone, extrage minereul pretios si cizeleaza bijuterii din cuvinte simple, naive, candide, bataioase. Luptatoare insa cu garda mereu deschisa, isi asuma riscul ranilor.

Iat-o aproape de pamflet: „Unii te folosesc ca un fel de paravan/ pentru lipsa lor de discernamant, pentru rafuielile lor personale,/ santajul, ii esti dator.../ Amesteca zece nume celebre in sapte randuri,/ insinuari de pe Dunare, apoi uita, uita.../ iti intra pe fereastra, in blog pentru nu stiu ce semnal de carte apatic/ expediat la alte zeci de reviste.../ urcandu-se pe umerii tai!/ Tu ramai „tap ispasitor”, nu poti sa-i eviti,/ iti pierzi personalitatea/ libertatea, te sufoca/ pe toate undele, te sterilizeaza.” Cu cine se rafuieste? Sunt „bastarzii cuvintelor inchisi in colivie”.
 
Scrie despre ei, in continuare: „Sunt masochistii virtualului/ care-si pun poze cat mai mari,/ „tineri batrani” de 70 de ani, care se autoflageleaza,/ isi pipaie cuvintele prin oglinda sparta./ Sinceritatea lor vulgara... de insomnie previzibila./ Pentru ca nu-si iau medicamentele,/ tratamentul... drogul fufelor!” „cartite, cartite.”

E o patimasa dar prin contrast, e in stare de sensibilitati de mare finete. ?si dovedeste rafinamentul poetic si subtilitatea sofisticata a imbinarii sensului cu emotia in „Lumina lui Nichita Stanescu”: „Dupa Nichita/ a ramas un mormant alb/ si-n el a fost ingropat un singur cuvant,/ poate o litera, poate o silaba./... /Doar un glas rascolitor pe un mars funebru/ si ritmul, pasii... care se pierd undeva intr-o vagauna/ neumblata, doar o fanta.../ dar cum v-am spus/doar un singur cuvant a fost ingropat:/ „PUNCTUL”

Iata un splendid distih, ca un micro-poem in sine: „Am strans muntele Carmel in brate/ pana s-au facut scrum amintirile”. Iata si aceasta sugestiva declaratie lirica a varstei: „Neconstrans legamant de toamna./ Flori cazande./ Uscaturi plimbate pe caldaramuri./ Varsta mea alerga inapoi/ sa prinda marul neputred./ Nici o competitie./ intoarcerea se intrerupe semeata.”

Bianca Marcovici e o prezenta nu foarte comoda, dar, foarte interesanta, incitanta, pasionanta chiar, si prin toate acestea, necesara si valoaroasa. Inconfundabila ca orice poet adevarat.
-------------------------------------
*be meitava - intr-o forma buna (ebraica)
**hevrat hasmal – compania de electricitate (ebr)
 ***kviut – permanent (in ebraica)
----------------------------------------------
Sursa: „RevIsta Mea” (Israel)

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page