Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

GÂNDURI DESPRE MERSUL LUMII

Elena BUICA

Am stat in cumpana, sa abordez sau nu acest subiect, fiindca nu e usor sa gasesti un algoritm inedit al intelesului evolutiei acestei lumi, dar ca orice "trestie ganditoare" (Pascal) ce ma aflu si eu pe acest pamant, nu pot pune stavila gandurilor care isi cer dreptul la intrupare prin cuvant, dupa puterea mea de intelegere. Ceea ce  se petrece in lumea de azi, chiar daca este „cea mai buna din toate lumile posibile” (Leibniz), ne creeaza immense nelinisti si ne pune pe ganduri.

Am incercat sa surprind noi forme care isi cauta fagas in peisajul scurgerii  rapide a prefacerilor, de  parca oamenii nu-si mai gasesc locul. Viteza cu care se schimba fata lumii sau cea a scurgerii timpului in care nu  mai incape  infaptuirea celor ce ne-am planificat, ne creeaza perceptia ca un deceniu in urma este atat de indepartat cat aproape un sfert de veac. Mai multe decenii, precum vremurile copilariei mele petrecute acum 70-80 de ani, au ecoul unei istorii foarte indepartate, parca apartinand altui veac apus.

Era firesc, galopul evolutiei tehnologiei ne-a ajutat, dar  in acelasi timp a depasit ritmul nostru biologic si ne-a dat putin peste cap. Acum se impune un schimb mai alert al schimbarii mentalitatii oamenilor, a raporturilor intre ei, a unor criterii de promovare a valorilor, pentru care nu suntem prea bine pregatiti. Se schimba rama tabloului,  dar mai ales se schimba tabloul faptelor de viata, in timp ce omul se schimba mai incet. Dupa o pauza de cativa ani, revazand recent locuri din America, impresia a fost ca ceva din stralucirea acestei puternice tari, nu mi-a mai  vorbit pe acelasi ton ca in urma cu aproximativ un deceniu. Mi se invarteau in minte miscarile acestei lumi, acum mai usor de surprins cu ajutorul internetului care ne pune la indemana imagini si informatii cu care poti calatori nelimitat in timp si spatiu. Noile schimbari au adus si noi probleme care cer alte cai de rezolvare, adesea cu implicare intercontinentala, aspecte complexe, greu de rezolvat.
 
Am fost si in Romania pentru a-mi incarca sufletul cu cele sfinte inimii mele si  datatoare de viata. Dar n-am intalnit linistea asteptata. Prin fereastra numita Romania, venea din partea Europei un vant  nelinistitor. Europa de acum e cu totul diferita fata de cea care isi facuse un alt tablou in mintea mea din anii tineretii. Mi s-a parut o Europa slabita in puteri, clatinandu-se in luarea unor decizii. Am luat firul gandului inapoi sa-mi limpezesc modul cum s-au petrecut aceste schimbari strecurate tiptil prin timp.

Si tot rasucind problemele pe toate partile mi-am zis cu regret: astazi nu mai sunt europenii de altadata care proslaveau mitul culturii, al subtilitatilor si rafinamentelor de tot felul, care puneau pret pe ce era mai valoros din trecutul lor glorios. Moda, tinuta vestimentara, palariile, pantofii, parfumurile, multe elemente de cochetarie din perioada interbelica  atingeau culmea rafinamentului in marile orase europene precum Parisul, Viena, Londra... Chiar Bucurestiul nostru se bucura de o buna faima, fiind recunoscut ca „Micul Paris". In Europa, arta era in plina inflorire, cultura era la pret mare, multe scoli inalte erau celebre, spre care isi indreptau ochii toti tinerii setosi de invatatura. Un aer de noblete, de  aristocratie spirituala era afisat in vazul tuturor, la teatru, la cafenele renumite, la intalniri si sindrofii de mare rafinament. Frumusetile acelor vremuri dadeau nastere unei intense pofte de viata,  ofereau oamenilor o existenta relaxata si nu de putine ori cu tenta boema. Oamenii aveau o mare siguranta de sine, o verticalitate de invidiat, o putere economica, ceea ce le asigura  o puternica influenta asupra restului lumii. Europa, considerata leaganul culturii si al civilizatiei, era modelul de urmat, era visul omenirii.

Acestea stralucita etapa de viata a inceput sa apuna dupa cel de al doilea razboi mondial si de atunci nu si-a mai putut reveni. Astazi europenii se hranesc cu amintirea acelor timpuri incercand sa reinvie cate ceva din gloria si stralucirea de altadata. Siguranta de sine s-a diminuat. Treptat, centrul atentiei a inceput sa se inchege in alta parte a rotundului pamant, pe continentul  Lumii noi - America. Americanii au inceput sa straluceasca prin alte valori. Au impus un stilul  de viata foarte simplu, dar eficient. Americanii nu au exploatat mitul culturii sau al rafinamentului, ci pe cel al bunastarii, al societatii libere, al democratiei si al spectaculosului modernitatii remarcata prin linia simplitatii si a utilului. Au reusit sa creeze acest stil nou pe care l-au impins pana la apogeu. Acesta a devenit curand noul ideal spre care privea lumea intreaga. America devenise puterea invincibila, la care si tara noastra a visat mai bine de un deceniu, nestramutata in credinta exprimata scurt: „Vin americanii!”. Considerati atotputernici, era firesc si logic ca trebuie sa ne scape de rusi ca sa reintram in firescul vietii. Noutatea zgarie-norilor ne fascina, iar zborurile rachetelor in Univers a uimit lumea. Verzisorul, dolarul american, era atotstapanitor in lumea banilor.

Dupa prabusirea comunismului, centrul de greutate a inceput sa se mute incet-incet, spre lumea Orientului. Japonia uluieste lumea cu organizarea vietii si a muncii cu rezultate incredibile. China devine o forta economica pe cale de a depasi piscurile unor realizari la care America si tot mai putin Europa nu le mai pot tine piept. Emiratele Arabe Unite ne taie rasuflarea prin extravaganta arhitecurii. Petrolul si numarul locuitorilor acum isi impun forta. Vocile din Orientul Mijlociu se fac tot mai sonore. Terorismul a zdruncinat cele doua continente dandu-ne fiori pe sira spinarii prin atentatele savarsite in intreaga lume, amenintand tot mai apasat ca vor sa distruga aceste doua civilizatii pentru a o impune pe a lor. Recent, evolutia evenimentelor din Siria a creat  noi probleme Europei la care  nu mai poate face fata, nu-si mai gaseste forta necesara pentru a rezolva aceste dificile probleme. E nevoita sa faca un pas inapoi. Romania este si ea prinsa in aceasta hora in care trebuie sa joace in pasul impus de Comunitatea Europeana.
 
Mai lent pana acum, in galop in zilele noastre, iuresul schimbarilor ne suna in urechi. Dar ce e vesnic in lume? Unde e vechea Grecie, vechiul imperiu Roman? Unde sunt atatea alte imparatii? Meandrele seismice ale destinului uman sunt valabile si pentru destinul marilor puteri ale omenirii. Chiar noile forte ce se nasc acum sub ochii nostri, cele ce izvorasc  din adancurile care gazduiesc petrolul, ar putea sa se stinga atunci cand alte energii si inovatii tehnice vor inlocui petrolul. Asadar, ai putea sa-ti sustragi gandurile privind mersul acestei lumi cand nelinistile ne dau fiori si ne tulbura existenta?
----------------------------------
Elena BUICA
Pickering, Toronto, Canada
21 februarie 2016


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page