Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Poezii de Claudia BOTA

Primavara  vietii mele,

In primavara  vietii mele
Pe campul plin de maci,
Imi rezam capul de trupul tau
Plutind in labirintul sinfoniei abisale,
Launtric  glas se lasa ceas de ceas,
Ducand iubirea ce ne apasa,
Intr-o  secunda lumea topise-va,
Nici o farama de-ndoiala
Doar Eu si Tu suntem,
La clipa infinita ce revarsa
Lumina ta, lumina mea,
Fara durere si suspine,
O adiere parul ti-l rasfata
 Si esti Zeita mea pe veci,
Ce-a plamadit cuvantul,
Neadormit voi fi mereu,
Suflarea mea atarna acum
De trupul tau.





Raspunsul iubirii

Raspunsurile mele pentru tine
Nu-si mai gasesc indoielile
Sunt clare si adancite,
In agitatia acestei lumi
Care pe noi nu ne-atinge,
Traim gandurile noastre
Rupand ceas de ceas,
Cuvintele ce se-nlantuie prea devreme
Desi departarea e mare,
Aproape noi suntem prin sufletele contopite
Vibratii fara suferinte patimase,
Dar intinzandu-ne palmele catre cer,
Noi rupem destinul ,ce inca ne-nvaluie ,
Avem bucuria revederii si-a pacii,
Lumina din noi, invaluie totul,
Raspunsul iubirii aduce cuvinte
Ce putere ne va fii , la ceas de-ntristare,
Cand lumea rani-va :credinta ,nadejdea si dragostea mea .







Suflet dezgolit

Chiar daca am privit la asfintit,
Ne-am revazut in adancurile trecutului,
In fluctuatii de secunde ce se prevalau ,
In oglindiri ale revarsarilor diminetii
Ne-am trezit din tulburata frenezie
Care ne purta ca o salvare existentiala ,
A dorintei de a netezi dorul,
Ce ne-a facut sa cerem lumii tributul?
Iubiri care se doreau senine,
Ca un copil ce se agata de gatul mamei,
Cerusem cuvantul ca un fundament al vietii fara a suferi,
Si doar implinirea care nu se intrezarea …..
Nu doar o trecere, ci un glas al eternitatii,
Din care prezent,trecut sa nu fii existat .
Si eu atunci m-as fi invesmantat cu dalbe ninsori,
De unde topi-voi suferinta ce te-a cuprins,
Incat nici departare,nici asteptare
Nu vei cunoaste atunci,cand doar,
Lumina revarsa-va intr-o suava chemare.






Ruga aprinsa

Cand tu esti la marginile pamantului,
Eu sunt intre pamant si cer,
Cerand Ziditorului aceea lumina invesmantata,
Care rupe trecutul de prezent,
Nu cer nici stele prin al meu cuvant,
Desi blestemul al nostrilor parinti ne urmareste ,
Noi nu dorim atatea umilinti,
Si ne purtam iar Crucea printre sfinti,
Printre dureri, printre pacat
De ce? acest tribut fara hotar,
Ne vrem iar mortii inapoi ,
La viata sa se trezeasca
De sunt parinti, de sunt si frati,
Sa sune clopote-n cer
Iar toaca cearna: Lerui Ler
Si iar se inalta glas de rugaciune.

..................................................- .......
Si iar se-nalta glas de rugaciune
Cu ceas si fara de ceas,
Ma prinde seara,dimineata ...
Si iar ma -ntorc cu Tine-n glas.



Libertate pierduta

Topind un nor cenusiu,
In liantul crepuscular al hotarului vesniciei,
Ma regasesc de-atatea ori,
In nemiloasa jungla a rusinii.
Ce nu-si gaseste linistea, diafana a nemuririi,
Si stand in asteptarea vietii,
Ca intr-o cusca lipsita de putere
Acceptand mereu neputinta altora,
Desi suntem liberi ...
Strigam adeseori cu constiinta ranita,
Cerand libertatea pierduta,
Datorita rautatilor semenilor nostri
Care-s mai rai uneori ca niste monstrii,
Dar daca-as putea sa revad rasaritul soarelui
N-as mai umbla ratacind zile, ani, printre cotloane intunecate,
Cautand aceea lumina ce se- ntrevede la capatul tunelului mortii,
Dar zilnic ne zbatem cu eul din noi,
Sau chiar il acceptam nepasatori,
Necerand infranare pierdem notiunea binelui
Dar vruta-ti sa ne luati si libertatea de-a gandi
Dar nu uitati : noi suntem vii!




Iubirea

Iubirea nu-i moartea tacerii,
E pacea sadita-n orice suflare
Priviti-o ! e aici si n-are hotare ,
Se -ncrede-n Lumina divina
Aducand mantuirea din veacuri de veac,
Si toate le crede-n puterea credintei
Si duce durerea ca pasarea -n zbor ,
Pe aripi luand nemurirea.
Nu se-ntrece-n mandrie,
Smerita ea dainuie-n fire
Launtric munceste-n taria omenirii
Si toate le crede fara-ncetare,
De vede saracul il ajuta grabita
Aude suspinul si-n noapte s-agita
Si are picioare neobosita sa daruiasca ,
Ranitilor lumii ce zac la pamant,
Credinta ,putere si flacara-n suflet
Caci fara de ea nimic nu exista.







Un suflet singuratic

Pamant fara putere,
Fara chemare de-a pururi,
Pana cand voi chema numele Tau,
Caci nu dorit-am sa cunosc,
Nici moatea, ci doar vesnicia.
De aceea Te strig,Te caut la orice ceas,
De aceea imi reazam umarul
Si capul meu plecat in rugaciune,
Sa -ti spuna cele fara de-nteles
Lumii care cu lumea ramane,
Sa aflu raspunsuri de taina.

Iubi-voi timpul renasterii mele
Iubi-voi timpul renasterii mele
De la moarte, la viata
Spala-Vei pacatul,
Cu cainta profunda ma voi intoarce
Lipsi-va mandria din inima mea,
Puterea Tu mi-o vei da.
Pe buzele mele grai-voi rugaciunea,
La ceasul intalnirii noastre,
Impodobi-voi sufletul,ca o mireasa,
Camara ce-n taina privegheaza
Si pasul incet,catre Tine -l voi face,
Iar ingerii soli imi vor fi
Raspunsul acestei zile siderale
Gasi-ma-va  in eternitatea mantuirii
Al glasului Tau,ce lumineaza inima mea.


Dulcele Meu suspin

Dulcele Meu suspin
Cand am sa creez
Am sa ma inalt ajutat fiind
Ca si cum azi, ultimul Cuvant s-ar termina.
Si lumea aceasta,
Deveni-va iubire desavarsita,
Si preschimbata de armonia inaltului,
Care cauta sufletul sa-l inalte,
La incununarea cununii daruite
De puterea Divinului.
.










Cu Eminescu -n gand
Eminescu mi-se aduna
Printre lacrimi si suspine,
Codrii amortiti rasuna,
Parca l-ar tinea de mana.

-Tu esti dor soptit cu viata
Zise un stejar pribeag;
Cantecul de dimineata
Ce-mi trezeste doru-n prag.

Soaptele se scurg in vremuri
Insa regele n-aude
Pare dus acum pe ganduri
Doar cu muza-i ne surade.

Iar la Putna-si vede locul
Langa Stefan domn cel Mare
Unde arde mereu focul
Cu ruga fara-ncetare.

Ieri, azi, maine si de-a pururi
Cari prin el ne regasim ,
Sa-i cantam cu drag ecouri
Caci prin el mereu traim


Amintiri
Cand amintirile se duc, se duc ...
Si nu mai vin,
Pierduta-i- viata in suspin,
In dor marunt si presarat
Si-al gandului uitat.
Imi este dor de tine ...
De soaptele de ieri,
De visul de-altadata,
Ce ne-nsotea cararea vietii noastre nesfarsite,
De ce nu vii?
Sa-mi numeri pasii pe carari pustii,
Pe care numai noi le-am strabatut
De-atatea  ori.

De ce nu vii la ceas tarziu de noapte ?
Sa-mi numeri dorul cel patruns de soapte,
Ce nu gaseste alinare ,
In lumea asta plina de intristare.
Sa ma-ntaresc in ochii tai                                                    
Ca in niste faclii.
Te caut ,te chem si tu nu vii,
Te strig cu disperare la ore tarzii,
Si amintirea mea rasunet gaseste
In anii de ieri,de azi,
Cand viata isi deapana firul
Fara al sau necaz .

Haiku


Trecand prin veacuri grele
Topind acele generatii rele,
Topaz de stele rasari-va din ele.


Puternice amintiri
Presarate cu tainice porniri
Plutind in zbor divin.


Cuvant  obosit
Calator in noapte nestingherit,
Ce lumii-i va fi un nou inceput.










Dezlantuirea veacului  
 
 Dezlantuirea  veacului in care ,
 Traim intr-o continuua secularizare  
  Intre moral si imoral  
  E veacul in care se asteapta  
  Sa rupem jugul pacatului.  
  Ne agatam intr-o lume fara continuturi  
  De lucruri banale, personale  
 Cu sens si fara sens,  
 Cu  zile si  ani  
 Cu numar si fara de numar
 Pierdute,ticsite si imbatranite  
De ganduri, de sentimente refulate  
Si clipa se-ntoarce de-a valma  
Si parca ne ia in goana nebuna,  
Cautand senzatii mai tari ,aventuri fara elan .  










Eu si Bunul Dumnezeu

Eu si Bunul Dumnezeu stam adeseori
Si gandul si privirea mi-o stie la ceas de taina
Si stiu ca-s un biet muritor al lumii fara de lume,
Chiar de-am cazut, El ma ridica cu bunatatea Sa,
Si lumea pentru Tine am parasit-o ca sa ma alatur,
Miloanelor de suflete ce nu sunt adormite.
Sa ma luminez din Lumina cea adevarata,
Iar Cuvantul Tau sa ma adape din izvoarele cele line,
Caci Tu esti Calea,Adevarul si Viata
Si orice lucru in lume nu-si gaseste valoarea
Decat la Tine, Tata al noastru Ceresc .

Cine esti , de unde vii?  
   
Intrebat-am marea cu tumultul ei  
Cine esti, de unde vii?    
Scoicile cu muzica lor din adancuri s-au oprit  
Dar clipa aceasta era o asteptare  
Un gand ce nu-mi lasa nici mintea sa gandeasca  
Ecoul se raspandea in departare  
Nici strigat,nici melancolie  
Decat o simpla melodie : Cine esti, de unde vii?  



Eram atat de diferiti,   
 
 Eram atat de diferiti,   
 In umbra mortii ne-nvarteam   
 Si cerul in taina-l cuprindeam   
 Iar eu doream nemarginirea     
 Pe cand tu doar amagirea.   
 
 Sunt doar un Om! atunci eu ti-am strigat.   
 Dar ochiul tau cel rece m-a inghetat   
 Caci nu aveai nici sentimentul de iubire   
  Ci doar plamada unui pacat.   
 
  Si m-am zbatut cu cerul plin de stele   
  Si eram atat de diferiti!   
  Incat nici visul, nici cuvantul   
  Nu mai era acum cu mine.  
 
   Te chem, te caut,dar tu nu esti   
   La ceas de taina si mister   
   Caci fara de iubire,
   Suntem atat de diferiti.   
 
   Nu pot sa fiu atunci decat cu mine  
   S-astept cu rugaciunea-n glas  
   Sa ma-ntaresc mereu si chiar de vei veni  
   Noi suntem atat de diferiti.                                              
 Calator prin noapte
 
   In noaptea rece a unei strigari,
   Un inger mi te-atinge peste umar,
   In umbra noptii rasare bucuria,
   La ceas de pace si de tihna,
   Unde durerea si-ntristarea
   Se risipeste-n departare .  


Isihie nocturna  
 
 Tristetile vin,apoi se duc,
 Apasarile ne infioara
 Regretand a mia oara,
 Neputinta mea ce pare-nascuta,
 Dintr-un curcubeu de deziluzii,
 Cine n-a simtit,ticaitul ceasului,
 Caderea frunzelor la miezul noptii,
 Regretele cuvintelor ucigatoare,
 Amurgul unei zile, ce timpul il omoara,
 Raspunsul nu-l cauta decat la ceasul rugii,
 In care rusinea si teama se toarce intr-un fir de matase
 Aducandu-ti linistea sufleteasca.  



Descoperirea unui gand
 
 Tu ochi pierdut ce ma privesti ,
 De ce esti cald cand imi vorbesti
 Te simt aproape, mereu in umbra mea
 Serafic cu aripile tale ma umbresti,
 Cautand nemarginirea, ce cauta iubirea
 Sa fii,iar rugator in ceasul diminetii,
 Sa ma topesti de gandurile reci
 Sa-mi indrepti si pasii neinceputi ai vietii,
 Sa fii mereu prezent chiar si cand visez.















Dorinta

  Nu m-am inaltat destul,
   Mai vreau sa cresc
   Sa fiu copil,
   O! suflet rebel,pe unde umblii?
   Ce cauti la rasarit de soare ?
   Pribegesti printre cotloane dosite
   Nu a sosit asfintitul de soare!
   Pentru a te intreba: Ce ti-ai dori ,din aceste lucruri efemere,
   Bogatie ,calatorie sau vis,
   Nimic, am raspuns,
   Doar iubire,
   Caci ea este vesnica si neschimbatoare.
   Iar de o pierd,
   Ce sunt eu?  











Suflete imperecheate

Veni-va timpul tau
Cand tu ma vei iubi mai mult,
Decat,cum eu te-am iubit mereu,
Nedeslusite fi-vor tainele
De tie cerul va voi,
Sa-ti dea harul fara de prihana,
Iar eu,minute,ore,zile .....
Nu te voi privi la asfintit de soare,
Caci,atunci timpul nostru pieri-va
Astepta-voi intalnirea inimilor noastre,
Din roua cea de dimineata
Cuvant de pace de-i voi
Mereu la mine,tu te vei intoarce,
Caci suntem suflete imperecheate
Ce numai moartea le desface.
Traim esenta fericirii,
Dar lipsa suferintii  va decide ,
De vom ramane amandoi
Si cerul pururea va fi cu noi.
Tu ai iubirea reala,
Iar eu simtirea ideala,
Ce ne uneste-n nemurire,
Si pe carari de vise mergem
Caci noi suntem: suflete imperechete!

Dincolo de noi

Dincolo de noi
Nu mai exista decat lumina,
Iar eu tacut, cu pasul greu
A omului ce-si cauta un raspuns,
Nu se opreste si nu zareste
Distanta dintre noi .


Dincolo de noi, nu e tacere,
Sunt lumi fara durere,
Sunt glasuri care canta
Destinul omului pe acest pamant,
Launtric eu ma zbat si plang
Sa iti zaresc,o chipul bland!
Si nu e moarte, ci doar vis
A calatorului in abis.









Ruga la Dumnezeu pentru Alexandra  
 
Te-am strigat, zile, nopti, printre morminte  
Iar Tu Doamne, asculta-mi ruga fierbinte  
Ajuta-mi  fiica cea murit  
Pentr-o cauza fara de sfarsit.
 
Alexandra mi s-a dus  
Fara lacrimi, fara plans  
Nimeni n-a stiut ca-i moarta  
Doar o cruce nesemnata.
 
O Maica Sfanta, Tu Fecioara  
Care ai plans pe Fiul Tau odinioara.
 Tu rabdat-ai si pentru noi  
 Cei ce -am gresit si fost-am rai .
 
 Iisus spre mine pasul si-L indreapta  
 Si ma vegheaza-n orice soapta  
 Icoana Sfanta ma-nsoteste  
 Iar gandul rau ,Tu Doamne mi-l topeste.
 
 Sa iertam pe cei ce au ucis  
 Alexandrei  zambetul de neinvins  
 De-a gresit,fie-i iertat  
 Doamne,du-o intr-un loc mai luminat.     

  Cautarile vietii
 
  O dulcea mea simtire  
  Simtire si dorire,
  Te caut in nestire  
  O dulcele meu popas,
  Te caut la orice pas,
  Si te doresc cu mult nesat  
  Si duc pe carari de dor  
  Cuvintele acelui calator  
  Ce cauta la ceas de taina-noapte,
  Iubirea ce n-are moarte.
 
  O ducea  mea vointa,
  Vointa si credinta  
  Tu fa ca prin credinta,
  Sa fiu o stanca vie  
  Si chiar de-ar fi hotar de despartire,  
  Furtunile s-or risipi  
  Si viata ne  va -ntari  
  O dulcele meu locas,
  Tu fa din mine-un glas  
  Ca sa Te caut -n orice ceas  
  De cad, Tu sa ma inalti.



Cersetorul si copilul  
 
Un  leu,
 I-a fost dat celui sarac  
 Sa-i poarte mereu  
  In pantofii de lac.
 
 Cu haine prafuite,
 Carpite si zdrentuite  
 Aduna cu mana bolnava  
  Pietroaie in haina cea neagra.
 
  E orb,
  Si lumea il crede miop  
  Razand ii arunca un leu,
  Eu plang cand trec langa el,  
  Si-l ajut stiind ca ii este greu.










Speranta finala  
 
 Iar poporul cel sihastru,  
 Care-si va gasi ragaz  
 In a rugaciunii ceas ,
 Darama-va durerea lumii  
 Ce-i ineaca al sau necaz,
 Suferinte la orice pas,  
 Oameni care plang si mor de sete,
 Guri flamande ca si lupii
 Cer oasanda umilintii,  
 Cea desprinsa din suspin nestigherit,
 Dar sosi-va timpul acela,  
 Al Cuvantului cel Bland,
 Cand va– mparatii pamantul,  
  Fara drepturi de autor  
  Judecata cea desprinsa  
  Dintre Cartile vietii, ce nu mor.
  Imparati-va tuturor,
  Un pamant si-un cer mai nou,  
  Tot poporul mic cu mare  
  Ceru-ta  acuma indurare,  
  Prea tarziu,e versul mort!
  Minti bolnave ce socot  
  Ca vor mosteni pamantul  
  Se invart acum ca intr-un cerc.

  Ingerul meu
 
Ingerul meu ai venit prea tarziu,
Intre arcurile frante de timp
Asezatu te-ai la tampla mea,
Ti-ai deschis aripile tale luminandu-mi  inima,
Intre dor si iubire nu e ceas,
Nu e vis si-ntristare,
E atata culoare de la cer la pamant
Si mai vreau ca sa stai,
Sa n-apun in amurgul tarziu
Ale toamnelor grele ce cern,
Adormita de timp si fara glas,
Mi-ai intins mana calda desi e tarziu,
Nu-mi ramane sa fiu decat calator
In al vietii popas.
 
Sa mai cred in taria luminii ce vegheaza
Asteptand sa ma porti printre tainele celor vii.









Prin desert
 
Si in desert e viata,
de aceea te astept sa vii din lumea ta
 mergand mereu, vom stii,
ce e bine sau ce e rau
durere sau destin,
lumina sau sa ma inchin,
tu esti un rasarit la capat de drum,
 puterea ta,puterea mea
si viata mea si viata ta,
 ma porti prin vis si apoi trezindu-ma
 iti spun ca iar a rasarit,
 Lumina in ochii tai .












Mergand prin ploaie

Mergand prin ploaie
Timpul s-a oprit din loc,
Doar numai noi doi si atat,
Te asteptam si ai venit,
Cum stam aici si ploua,
Inima mea si a ta,
Topita de atata ploaie
Trupul meu si al tau,
Simtind nemarginirea
Ma legan de atata ploaie,
Tinand mana mea in mana ta,
Cantam si dansam prin ploaie,
Niciodata nu vom mai simti
Mergand prin ploaie
Atata iubire......
Mergand prin ploaie,
Sufletul meu s-a lovit de sufletul tau,
Picaturi cad rand pe rand,
Zambind imi spui :
Ai  inflorit ca o floare.






Imi atingi inima cu dorul tau
 
Imi atingi inima cu dorul tau,
Ma petreci pana la hotarul vietii,
Imi zici surazand :”dincolo e o alta lume ”,
Rascolind in mine notiunea de a sti,
Cad pana la pamant si sufletul meu il ating,
Ochiul meu te zareste, dincolo  de oceane,
Aici langa  tine imi e atat de bine,
Strig  :sa plecam amandoi in calatoria soarelui,
Departe de framantarile  tacerilor,
Care ne desparte de apa tainica,
A cuvantului si a  lumii insetosate,
O mana mi-o intinzi, rotind o tainica Carte,
Aici e inscrisa durerea si viata,
Caderea si inaltarea,
Lumina si intunericul,
Totul e desartaciune in lumea aceasta









Somnul artistului

Dormi la poarta infrigurarii
Dormi privind la linistea inserarii,
Odihnindu-se a ta fire ostenita,
Neobosit artist,cu simtirea pribegita.

Dormi la poarta sarutului,
Fermecat de bucuria cuvantului,
Suferind intre ganduri neimplinite,
Ale framantarilor zilelor neimpartasite.

Dormi la radacina pomului vietii
Dezvaluindu-ti in zorii diminetii
Tainele formelor neatinse,
De dorintele lumii constranse.










Lumina, lin lumina

Lumina cer si nu pamant
Lumina din lumina,
Lumina, lin lumina
Pamant dintre izvoare
Lumina,lin lumina
Sadind cuvant si nu neghina,
Lumina cer si nu pamant
Lumina,lin lumina,
Sarac de-as fi m-as multumi
Cu a Ta Lumina,
Cantand mereu: Lumina,lin lumina
As straluci ca o  lumina
Si viata toata as dori
Ca sa salasluiesc in a Ta lumina,
Lumina din  lumina,
Lumina, lin lumina.










Magica noapte coboara azi peste noi,

Magica noapte coboara azi peste noi,
In Betleem se naste un Prunc Mantuitor,
In ieslea cea saraca o stea stralucitoare,
Calauzit-a trei magi din  Rasarit,
Veniti cu daruri la Printul cel smerit,
Si ingerii din cerurile prea-nalte,
Cantand colindul sfant,  
Sa salte cerul si pamantul
Caci astazi s-a nascut Cuvantul.   

Magica noapte coboara azi peste noi,
Peste noi,peste voi si peste toti,
Fecioara Maria nascut-a astazi,
In ieslea cea saraca pe Hristos,
Iar boii peste El sufland milos,
Si ingerii vestind in sus si-n jos,
Ca Fiul Omului s-a coborat aicea pe pamant,
Dezgolindu-se pe sine,pe toate le-a ridicat ,
Ca sa rascumpere lumea -ntreaga,
Din moartea si pacat.



Perpetuum mobile

Perpetuum trece vreme fara tine,
Iar azi simt al meu dor,
Din ale mele lacrimi care nu mor,
Sunt in labirintul inimii mele,
Un univers calauzit de stele
O stea ce imi fusese data,
Intr-o lume nepatata.
Sunt un vis ,un vis ce se repeta,
Navalnic lumineaza in adancuri,
Topind dureri si suferinte,
Prin mine cad ninsori,
Sadind apoi iar primaveri,
Care renasc din cugetul curat.  


 









Un zbor

Un zbor ce mi-a curmat,
Lumina in glas dintr-un neant,
Ce zbor mi-a fost dat,
La rasarit de soare,
O inima ce nu dispare
Si se preface in valtoare,
Pierdut sunt in umbra vremii
Sa las celeste umbre efemere,
Un zbor puternic si divin,
Navalnic si prea senin,
Care ma duce dincolo de inaltimi,
Strabat si trepte daltuite ,
Printre adancurile negraite,
De ochiul mintii omenesti,
O punte peste drum de viata,
Colosul care se arata-n fata,
Sunt mic,desi Tu esti mare,
Ma-nclin fara disperare,
La poarta care mi s-a deschis in cale,
Ce cale ?
In care nu exista moarte,
Ce zbor ?
In care nu exista dor.


Atarna iubirea de viata mea

Atarna iubirea de viata mea,
Prin ierni si veri cernute-n lumina
In lanul copt de spic de grau si paine,
In clipa pura ce se deruleaza maine,
Prin suflet plamadit de Absolut.

Cunoaste-ma prin chip de lut,
In plinatatea dreapta a Cuvantului,
Sa fiu o treapta in necunoscut,
Prin care atarna viata mea si-a ta,
Din viata mama ce ne-a fost data,
Ca sa primim putere de la Absolut .

Atarna iubirea de viata mea,
Cand nu mai dorm ci doar cugetez,
Sa mai creez,un tot ,o lume plina de-nteles,
Din vers si vers nedezlusit,
Al frazei fara infinit.

Atarna iubirea de viata mea,
Cand eu gandesc si nu visez,
Ci doar iubesc,iubesc puterea Ta,
Lumina renascuta in viata mea,
Din nefiinta Ta.

Dincolo de adevar este iubirea,

Dincolo de adevar este iubirea,
Alergam in stanga si-n dreapta,
Si doar lumina ne desparte,
Cat de departe, cat de aproape,
Ma apropii cu mainile de ocean,
Prin ganduri care  au izvorat,
Dintr-un curcubeu renascut,
Intr-un timp fara de timp,
Aud un  cantec de nicaieri,
Dintr-o lume noua a eternitatii
Fara desertaciune a desertaciunii,
O lume innoita si contopita de iubire,
O iubire prea mare dintr-o inima tare
Fara moarte,fara durere, ci viata dupa viata.
 
 
 
 
 
 
 
 




 
  In ochii tai vad a ta lumina

In ochii tai vad a ta lumina,
Si cer un strop de fericire,
Atinge-mi sufletul in iarna grea,
Azi timpul ne-a inghetat in vesnicie,
Si nu-mi lasa doar amintirea,
Prin care sa ma duc din ea,
Sufletul tau se-nalta prin mine,
Spre cerul  luminat de viata mea,
Atarna clipa azi, doar de o stea,
Ce-a rasarit din fir de iarba,
Azi plinatatea ta e in balant,
Se reazama de cugetarea mea,
O vis din luna plina,
Nu ma topi,nu ma topi,
Ci incalzeste-ma din a ta lumina.








 Trandafirul alb

Trandafirul alb nu s-a vestejit
Atarna cu inima mea de zenit ,
Purtat prin negura deasa a noptii
Adus  din bezna cu viata,
Atata lumina patrunde-n mine,
Caci tu esti un dor nesecat,
Regina mea, cu nume de stea,
Acum, aici si mereu la tine,
Inima mea inca te vrea ,  
Bratele mele ne leaga pe vecie
Trup adormit din iarna cea grea,
Mereu ramai in umbra cea deasa,
Luminata de sumbra mea viata.

Atata dor imi va fi de lumina ta,
Trandafir alb daruit mult prea tarziu,
In iarna ce danuie in mine si -n tine,
Te chem,te caut iubire in nestire,
Un soare ce -ncalzeste iarasi si iarasi,  
 Doua suflete  calatoare ,
Intr-o lume mult prea mare .




Grea si lunga despartire

Grea si lunga despartire ,
Trupul sta fara apa,
Dar fara lumina Ta?
Prabusit sunt la pamant,
Durere du-te de aici,
Vreau sa iubesc iarasi si iarasi,
Fara lacrimi de dor,
Pentru inca o zi,o zi de lumina,
Acum ce ne-a mai ramas,
Ma ridic si ma -nclin,
Intr-un lung ecou,
Muzica aceasta ne ridica,
Cer si pamant
Da-mi aripi sa zbor,
Sa-ti sarut inima ta,
Dulcea mea iubire,
Tu esti viata mea .








Si mi-e dor de tine mama

Si mi-e dor  de tine mama
Dulcea mea mama,
Lacrimile curg in van
Nimic nu poate egala
Departarea aceasta goala,
Mainile tale care mai ieri,
Trudite de atata munca
Ma purtau pe carari,
Cu inima ta cea mare,
Lumea imi parea mai buna
Tu erai soarele casei noastre,
La masa ne  asteptai,
Cu paine aburinda pe masa
Candela de la icoana ardea
Nelipsita fiind  in rugaciune,
Vrednica mai erai mama
Sufletul tau sadea in fiecare
Iubire dintr-o inima mare.







Suflete al meu

Suflete al meu,
Te caut mereu in zorii diminetii,
Vreau sa-mi aduci lumina,
Care sa ma-nalte pana la cer,
Nu vezi ca pacea se mistuie,
Oare prea multe cer?
Glas inaripat din lumina,
Doamne tu m-ai creat,
Din iubire, o iubire prea mare,
 Da-mi Doamne o sarbatoare.

O sarbatoare intre cer si culoare,
Suftete al meu ,
Plamadit din iubirea Ta cea mare ,
La Tine cei mii isi regasesc alinarea,
Cuvant Datator de viata si de pace,
Fa-ma chemare la viata Ta,
Unde nu-i durere, nici intristare si suspin,
Ci doar viata vesnica .






Cine esti , de unde vii?

Intrebat-am marea cu tumultul ei
Cine esti , de unde vii?
Scoicile cu muzica lor din adancuri s-au oprit,
Dar clipa aceasta era o asteptare,
Un gand , ce nu-mi lasa nici mintea sa gandeasca
Ecoul se raspandea in departare
Nici strigat,nici melancolie,
Decat o simpla melodie : Cine esti , de unde vii?

Dulcele Meu suspin

Dulcele Meu suspin
Cand am sa creez
Am sa ma inalt ajutat fiind
Ca si cum azi, ultimul Cuvant s-ar termina.
Si lumea aceasta,
Deveni-va iubire desavarsita,
Si preschimbata de armonia inaltului,
Care cauta sufletul sa-l inalte,
La incununarea cununii daruite
De puterea Divinului.




Iubi-voi timpul renasterii mele

Iubi-voi timpul renasterii mele
De la moarte, la viata
Spala-Vei pacatul,
Cu cainta profunda ma voi intoarce
Lipsi-va mandria din inima mea,
Puterea Tu mi-o vei da.
Pe buzele mele grai-voi rugaciunea
La ceasul intalnirii noastre,
Impodobi-voi sufletul, ca o mireasa,
Camara ce-n taina privegheaza
Si pasul incet,catre Tine -l voi face,
Iar ingerii soli imi vor fi
Raspunsul acestei zile siderale
Gasi-ma-va in eternitatea mantuirii
Al glasului Tau,ce Lumina imi va da .










Daca maine nu voi mai vedea ochii tai

Daca maine nu voi mai vedea ochii tai,
Viata mea pustiita de dor, mereu va fi,
De ce sa nu privim amurgul in doi?
Trup ostenit da-mi bratul sa pot sta,
Citind in ochii tai chemarea ta,
Lumina si gand intr-un zbor inaripat,
Ma voi intoarce la tine, la tine mereu,
Sufletul meu insetat din izvorul cel viu,
Vad cerul aprins de steaua ta,
Nu ma lasa, da-mi mana ta,
Caci tu esti viata mea.


 
 










 Daca tu te-ai departat

Daca tu te-ai departat
Am trait insingurata,
Intre stele si lumini,
Tu formai respiratia,
Ritmul vietii mele,
Cum puteam sa merg
Pe carari fiind ranita
Fara tine, fara glas,
M-am rupt si am pierdut
Notiunea timpului de azi,
N-am sa ma –ntorc,
Am sa rup amintiri ,
Sadite din iluzii desarte,
Ce glas intr-un dans
O agonie fara ceas,
Stau pe un mal frant
Destin ratacit,ucis,
Calator al timpului
Asteptand un raspuns  
La un capat de drum,
Spre a pasi,
Spre un Soare mai bun.



Iubire lasa-ma sa-ti mangai fruntea

Iubire lasa-ma sa-ti mangai fruntea
Gandurile tale ma dor fiind  departe,
 Caci la  steaua fara numar adorm,
Si-n  inima  strabate atata lumina
Prin cerul  neimblanzit ce ne  poarta,
Viata aceasta rascolita de atatea  griji,
Griji dupa griji,dureri si suferinti,
Te duci si nu stii ca maine,
maine nu va mai fi,
Aceasta clipa  plina de iubire,
O iubire care e plamadita din sete,
Atata sete de viata ,
Iubire lasa-ma sa-ti mangai fruntea,
Nu vezi ca timpul zboara prea repede,
Prin arcuirile vietii ce razbate intre noi
Puterea inimii mele  ne indreapta,
Mereu ascultand  glasul cantecului tainic,
Desi esti atat de departe,
Cum as putea sa luminez calea ta?






De ce nu m-ai lasat sa te iubesc,

De ce nu m-ai lasat sa te  iubesc,
Cand cerul tau atingea  Olimpul
Si cand  Homer nu avea nici un glas
In bezna grea, atat de grea,
Avand hotar doar cerul si pamantul,
Am cautat sa-ti fiu alaturi intr-un glas,
Dar mana ta prea rece ma-ngheta,
Nici suflet, nici lumina nu mi-ai dat
Atat de rece pentru un om,
Doar  Hades sta mai muribund
Si intinzand o mana ca un nebun,
Atatia zei pierduti in departare.
Si m-ai lasat sa plec,sa plec,
Cu darul meu mult prea mare,
Insa tu nu stii oare,
Ca iubirea nu sta draga-n uitare ?









Nimeni nu apartine celuilalt

Nimeni nu apartine celuilalt ,
Suntem destine irepetabile,
Atat de liberi suntem in jocul acesta,
Numit Viata .
Incat nici moartea nu mai e moarte,
O barca strecurata printre ape,
O calatorie catre ziua dintre rasarituri,
Cel mare, e mare prin virtute,
Cel slab se scufunda si nu ajunge
La destinatia finala.
Halte prin gari risipite,
Dorurile te-apasa de cantecul dulce,
Din pantecul mama,
Ce mama, ce tata,
Ce frate si sora,
Si iarta -mi si mie Doamne,
Caci nimeni nu apartine celuilalt.









Iubi-voi timpul renasterii mele

Iubi-voi timpul renasterii mele
De la moarte, la viata
Spala-Vei pacatul.
Cu cainta profunda ma voi intoarce
Lipsi-va mandria din inima mea,
Puterea Tu mi-o vei da.
Pe buzele mele grai-voi rugaciunea
La ceasul intalnirii noastre,
Impodobi-voi sufletul, ca o mireasa,
Camara ce-n taina privegheaza
Si pasul incet ,catre Tine -l voi face,
Iar ingerii soli imi vor fi
Raspunsul acestei zile siderale,
Gasi-ma-va in eternitatea mantuirii
Al glasului Tau, ce Lumina imi va da.









Aveam nevoie de iubire

Aveam nevoie de iubire
Ca sa zbor spre tine,
Aripile frinte mi-au crescut
Sufletul meu implinit va fi
Atinge-mi sufletul sa pot zbura,
Lumina mea si viata mea,
Te voi iubi si tot mereu voi fi
Cuvant si glas,,
Nu e nevoie de tacere,
Acum veni-va  primavara
Culorile ce-au rasarit,
Din inima ce mi-ai intins-o
Tinand-o  in mana mea,
Topind durerea timpului,
Cu ceas si fara ceas ,
Strabat un timp vazut
Ma- nalti cu aripile falfaind
La timpul nevazut,
Din lumea acesta nemarginita,
Astept  neostenita ca tu sa vii,
Cand zorile zilei ne va gasi
Si vom pasi  pe acelasi drum.





Plecand ai luat iubirea

Plecand ai luat iubirea,
Si intre noi nu a ramas
Nici flori, nici ape, nici pamant,
Rupand tarimul de iubire,
Noi ne-am trezit in miezul noptii,
Fara de Soare,fara de aer,
Decat o arsita si fum,
Cum sa respiri?
Cand  setea nu ti-ai potolit,,
Si amintirea te-a trezit
Din valurile vietii,
Nestapanit de-atatea valuri,
Te-ai ridicat si ai pornit,
Strigind din rasputeri
Cerand atata indurare  
Si inca o strigare,
Fara de glas printre straini
Te-ai risipit.





Imensitate

Inca traversez imensitatea,
Cu Tine tinandu-ma de mana
Pana la amurgul timpului,
Pasi marunti printre clipe,
Ce multa tacere,tacere,
Cobor si iar urc, ca sa revin
Prin templul sufletului meu,
Ma strecor, fara durere,
O! Doamne, vreau aici,
Sa-mi petrec veacul luminii,
De atatea ori am poposit
Tu insa m-ai luat de mana
Dulce si tainica chemare,
Un glas se -nfiripa,
Aripile mele mi-au crescut,
Palpai prin noapte
Pana la limanul dintre limite
Dintre cer si pamant,
Dintre viata si moarte,
Muzica sufletului meu
Capodopera fara egal,
Tu mi-ai dat sa vad Lumina,
Mi-ai dat hrana sufletului meu
Cum as putea sa fiu acum,
Printre cei ce numai sunt?
 Lumina vie,clara.


Dor

Cand iti va fi dor de mine
Timpul va fi ca un sunet,
Fara de glas te vei simtii
Azi ,maine, cerul ca in balans
Trup adormit, firida topita
In lanul de grau ce  coace,
Durerea, lumina sa-ti macine tacerea.

Inima franta de dor
pentru un om calator,
Un suflet chinuit de- ntrebari
Neputinta de- a fi intre cei vii
Ducand sinfonia celor mii
De ce nu vii ?








Ai aparut la capat de drum

Ai  aparut la capat de drum
atat de insingurat si-ngandurat
fara de mine si de  tine,
azi ziua ta pierduta pare-n zare,
priveste-ma  cu ochii mintii
Cezar al lumii mele,de-atata rele,
si cerul meu a  plans cu tine,
ciresul scutura-va florile,
in pragul casei mele,
ramai de poti,ramai,
de-atatea rele,
s-au dus si amintirile cu ele
si lacrimile s-au topit
caci totul a  adormit
te vei trezi in alte lumi,
dorind lumina Ta
s-o pun in viata mea.








Imi  sprijin sufletul de inima ta

Imi  sprijin sufletul de inima ta,
Si atata tacere ma- nalta,
Ma-n alta pana s- ajung,
La iubirea nelimitata, ce pulseaza,
Fara bariere puse  haotic,
Intorcandu-ne cu bagajele noastre,
De pe  drumuri intortocheate
Ma trezesc, luptand cu mine insumi,
De pe calea fara intoarcere.

Si te port mereu in gand
Si daca as putea inima mea,
Ti-as pune-o in mana ta
Ca semn si ofranda inchinata,
Vietii ce ne-a unit
Prin secunde si ani,
Fara de sfarsit.

Si daca plecam iara  si iara
Vreau sa nu plangi iubito,
Ca sunt atat  de departe
Dar aproape in suflet si-n gand .



Mi-as fii dorit mai mult de la oameni

Mi-as fii dorit mai mult de la oameni,
Ca  ei sa ma iubesca, nu doar sa  ceara,
Sa ceara visele mele care s-au risipit
Printre noptile iernilor grele, ca de otel,
Mi-ar fii placut sa ma priveasca,
Desi am albit la tample de ginduri mii ,
Cine nu crede ca viata ne lasa ,
Puterea de-a trece prin ea
Sa duca tristetea si inima sa.

Mi-as fii dorit mai mult de la oameni
Ca- n diminetile vii, de atata lumina,
Sa vad rasarite surasurile mii,
A oamenilor ce dus-au tacerea
De la moarte la viata,
In leaganul Maicii care- n ruga ea sta
Ne asteapta,neadormita de veghe,
Tacuta si dreapta cu bratele-ntinse
O Maica de-a pururi Fecioara si dreapta,
Primeste-mi o ruga fierbinte.






Veneam pe drumul catre casa

Veneam pe drumul catre casa
Era o noapte lina,
Si lacrima din ochi mi s-a  prelins
Era o noapte Sfanta
O, Dulcele Meu suspin,
Rasaritul Cel de Sus,
Tu te-ai nascut si pentru mine,
Lumina Sfanta lina, ce luminezi,
De atatia ani lumina,
Atatia ani lumina te-asteptat-au
 Si strabunii buni,
Iar astazi in drumul catre casa
E glasul ce m- apasa
Al omului ce colindat-a
 Leru-i ler,Doamne Ler









Durere si iubire
 
Durerea mea, iubirea mea
Traiesti mereu in mine,
Reversi lumina nenascuta
Din timpul ce ne-aduce,
La inceputul de anotimp,
Al iernilor cu viscol dur,
Si trupul mi-l oferi in dar ,
Ofranda al suferintelor hotar,
Tu, lacrima si vis,
Sa umpli golul neputintei mele,
Ce-a invins nestapanita inima,
Sa dai cuvantului putere ta,
Si inaltand iubirea pana la zenit,
Tu vei cladi coloana infinita- n calea mea,
Durerea mea, iubirea mea












 Nu ma cauta
 
Nu ma cauta prin mintea ta,
Eu sunt aici si luminez viata ta,
Cand tu ai ramas privind in urma
Eu te tineam de mana
Trupul plin de dorinta
Topit in zilele,fara numar
S-au stins asteptarile mele,
Pasii mei i-am numarat
Pe drumul fara de sfarsit
Te-am asteptat.
 
Privirea ta s-a revarsat
Cu glasul stins si-mpovarat
Am asteptat.
 
Ceream prea mult,
Dar inima mea era la tine,
Cuvantul meu se-nalta
In seara care se lasa
Ma cautai, ma cautai,
Eram departe de lumea ta
M-am ratacit,
Tu steaua mea.
Ciresul meu a inflorit,
 
Ciresul meu a inflorit,
La viata m-a adus
Din somnul adormit
Dansul meu,nu a amutit,
Primavara plina de freamat,
Izul din albul si rozul-nsorit
Respira adanc, sa traiesti infinit,
Topind neincrederea ta,
Tu copile,sa crezi  
In lumina din steaua ta,
Sa ma porti, pana la calea durerii
Unde glasul pamantului cerne,
Ropotul calului trosneste prin lume
Calaretul paseste mai darz
N-are teama de vuiet,
Se opreste la Sakura
Insa ea il priveste soptindu-i:
Din cer am venit eu la tine,
Razboinicul meu sa pasim amandoi,
Aceasta e ziua cea buna
Prea buna pentru a muri,zise el,
Dar ea n-are teama priveste in zare
Unde muntele inaltat atinge cerul
Si vantul ce sufla, nu se-ndura
Imprastie florile ciresului -nflorit
Sakura sa plinga nu vrea,
Ci striga fara s-atinga petalele,
Mereu va-nflori ciresul meu.

Am sa strabat din nou  rasariturile
 
Am sa strabat din nou rasariturile,
De fiecare data am sa ma-ntorc
Tinand amintirile toate in  loc,
Locul unde nimeni nu patrunde deloc ,
Desi cetatea s-a risipit  acolo nu-i loc
Nu-i cale, nu-i durere si nici franturi
Cerul se adapa din frumusetea Ta,
Rugaciunile au miros pana in zare,
Zarea cea mare,prea mare,
Zarea timpului, unde calatorim
Sa apindem luminile noastre,
Calator umblat prin desisuri si spini
Acum iti traiesti izvorul,
In cereasca roua de dimineata,
Ma racoreste acum la pasul de taina
Chemerile Tale, asfintiturile Tale
Le traiesc unic si vesnic,
Caldura din rasarit nesfarsit.



Dulcele meu amarui,
Dulcele meu amarui,
Sa le las in mijlocul lanului,
Coplesit de dogoarea soarelui,
Dansand intre macii inrositi,
Un ultim dans, de bun ramas,
Alungiri si ritmuri agale
Preserate de zambetele tale,
Cand ai sa te-ntorci
Sa nu uiti inima care bate,
Ca o poarta deschisa
Ce nu se lasa cuprinsa,
O lumina ma-nsoteste
Intr-un glob de cristal,
Iar acum de ce taci,
Nu pricepi ca-n dragoste
Departarile nu sunt ziduri,
Iar cuvintele noastre stau
Marturii pentru cei vii,
Veghind ca si candela,
Sufletul celor mii.






Cararea  din viata ce doare,
 
Cararea din viata ce doare,
Mai tare ma-ntreb daca e fara sfarsit
Daca mai trebuie sa parcurg,
Defileul tacerii izbind sentimentul ivit,
Cobor si apoi mai urc, ca- ntr-un rug aprins,
Ca si cand azi ar fii ultima zi,
Ziua Luminii,ziua ce vine,
Cararea din viata ce doare
Ce tare ma doare,
Ma doare,ma doare.....,
Ecoul din noi nu e un semn gol
E pecetea prin care noi strabatem,
Pustiul si viata,
Nemarginitul si cuprinsul,
Setea si Izvorul viu
Moartea si Viata,
Cararea numai tu o strabati,
Cu pasul tau te opresti uneori
Sa-ti odihnesti cugetul
Mintea ta aprinsa va lumina,
Ducandu-ti apoi pe carare,
Faptele tale.



Imi atingi inima cu tacerea ta
 
 
Imi atingi inima cu tacerea ta,
Luminile nu s-au stins,
Tacerile tale m-au atins
Seninul visului tau s-a aprins,
Tacerea ta, tacerea ta,
Lacrima intr-un amurg
Iradiind lumina, desi zilele trec,
Trec fara numar,
Asteptarile devin grele
Abisale momente incrustate,
Intre suflet si cuvant,
Scriind cu un deget, dezleg destinul,
Tu rupi tacerea desi nu am zburat,
La inaltimile piscurilor vulturilor
Unde pamantul renaste perpetuu,
Trup contopit pentru a fi si a da,  
Steaua mea.







Dincolo de iluzii
Dincolo de iluzii e cerul din noi
Mereu strabatem spatiul in doi,
Crezand ca suntem doar noi,
Luand clipa refacem viata cu noi,
Noi si numai noi ....
Fara iluzii suntem dincolo de noi
Mai puternici, mai frumosi, noi doi,
Dincolo te mine esti tu,
Sufletul meu care ma vede,
Ma cauta asidu printre zilele care trec
Spatiul teluric neumbrit de noi doi,
Lumina si chip preafrumos,
Cuvantul tau e pentru noi doi,
Nici cerul, nici apa, nici soarele,
Nu stie ce e cu noi,
Doar noi doi traim
Dincolo de noi doi,
Fara iluzii pierdute in noi,
Ce va fi cu noi doi ?
Suflet tau tacut, muzica ta si noi
Raspuns la chemarea mea,
Pentru  noi.




Unde erati voi, cand eu cladeam pamantul?
 
Unde erati voi, cand eu cladeam pamantul?
Rasipind tacerile in zori de zi,
Framantand cuvintele nerostite de voi,
Criticii mei, cand Eu gandeam,
Voi dormeati nepasatori si goi,
Iar Eu plangeam la rasarit de soare,
Caluzit de vederea Luminii  
Cerand o unda netrecatoare,
Sa-mi lumineze calea,
La care multi mi-au risipit-o
Voi cei multi, iar Eu cel UNUL,
Voi cei slabi si goi,
Traiti in intunericul durerii,
Si nu vedeti ca veacuri dupa veacuri trec
Si Eu raman statornic pentru voi,
Pe cei slabi Ii intaresc,
Pe cei flamanzi Ii hranesc,
Pe cei goi Ii imbrac,
Pe cei insetati Ii adap,
Cu apa vietii.





Si inca te mai port in inima mea
 
Si inca te mai port in inima mea
Trup care mai ieri ma purtai in viata,
Pe umerii grei imi port dorul,
Pustiind inima si izvorul,
Nesecat de iubiri,
Tainica carare s-a rasfrant
Si ma doare, ce tare ma doare
Te chem din priviri si amintiri,
Dor, ce sa- i spun inimii mele: do ,
Calator, pana unde s-ajung?
Asfintitul de soare n-asteapta
Dupa atata culoare,
Ma trezesc asudat de-ncordare,
Si te port in inima mea
Dulcea mea splendoare,
Si lumina nu sta ca s- astepte
A mea chemare,
Si ma doare si mi-e dor
Pana cand calator.






Prin desert
 
Si in desert e viata,
de aceea te astept sa vii din lumea ta,
mergand mereu vom stii,
ce e bine sau ce e rau,
durere sau destin,
lumina sau sa ma inchin,
tu esti un rasarit la capat de drum,
 puterea ta, puterea mea
si viata mea si viata ta,
 ma porti prin vis si apoi trezindu-ma
 iti spun ca iar a rasarit,
 Lumina in ochii tai.

Primavara  vietii mele,
 
In primavara vietii mele,
Pe campul plin de maci,
Imi rezam capul de trupul tau
Plutind in labirintul  sinfoniei abisale,
Launtric glas se lasa ceas de ceas,
Ducand iubirea ce ne apasa
Intr-o  secunda lumea topise-va,
Nici o farama de-ndoiala
Doar Eu si Tu suntem,
La clipa infinita ce revarsa
Lumina ta, lumina mea,
Fara durere si suspine,
O adiere parul ti-l rasfata
Si esti Zeita mea pe veci,
Ce-a plamadit cuvantul,
Neadormit voi fi mereu,
Suflarea mea atarna acum
De trupul tau.

Daca tu  esti, eu sunt
 
Daca tu a-i fii lumina,eu as fi candela sufletului tau,
Daca tu ai fii drum,calea mi-ai deschide-o
Daca tu  ai fii langa mine,de nimic nu m-as teme,
Daca inima ta e deplina,eu ma simt desavarsit,
Daca tu esti primavara vietii mele,eu sunt soarele tau neperitor
Daca tu esti o floare, eu sunt albina ce culege nectarul,
Daca tu esti o apa, eu sunt un pod
Daca tu esti albina, eu as fi fagurele,
Daca tu esti un munte ,eu sunt foarea de colt rasarita pe piscul tau,
Daca tu esti o mare involburata, eu sunt o scoica,
Daca tu esti o pasare, eu sunt taria din-nalt,
Daca tu esti credinta, eu  sunt iubire,
Daca tu esti cu mine, eu sunt mereu in inima ta.



Eu sunt steaua ta
 
Eu sunt steaua ta,
Priveste-ma astazi iubirea mea,
Lasand miracolul sa nu dispara
Crezand in viata mea de-a  pururi,
Culoare ,timp si soare,
De pe pamant imi ridic privirea
Sa fiu un zbor continuu
Tacuta viata spre cerul tau,
Lumina mea sa lumineze
Pe cerul tau, caci sunt  steaua ta.
 
Eu sunt de-a pururi steaua ta
Ce lumineaza-n noapte,
Iar tu  esti cerul meu de-a pururi,
Ma chemi, ma ceri din lumea ta
Ce poate fi mai divin in viata mea
Sa stiu ca-s steaua ta.








Vin ploile
 
Vin ploile si inima mea se lasa stearsa din amintirea ta
Vin ploile si trupul meu se lasa invesmantat de purpura,
Vin ploile si inima mea este inima ta,
Vin ploile si trupul meu este trupul tau,
Si ma inalt si cad,
Si iar ma inalt si cad ,
Pana cand vin ploile acestea?
Tu iar te-ai risipit la asfintituri.


Prin mine si tine

Prin mainile tale au rasarit comori
Prin cuvant ai inaltat nemurirea,
Prin puterea luminii ai readus dragostea,
Prin dorinta ai topit durerile,
Prin speranta te-ai intarit in credinta,
Prin mine te-ai regasit in trecut,
Prin ziua de maine ai revazut viitorul,
Prin tine si mine vor trece furtuni
Calator de vei fii, sa ma vezi,
Eu mereu voi fii alaturi de tine .

 

 Ingerul meu
 
Ingerul meu ai venit prea tarziu,
Intre arcurile frante de timp
Asezatute-ai la tampla mea
Ti-ai deschis aripile tale luminandu-mi inima,
Intre dor si iubire nu e pas,
Nu e vis si-ntristare,
E atata culoare de la cer la pamant,
Si mai vreau ca sa stai,
Sa n-apun in amurgul tarziu,
Ale toamnelor grele ce cern,
Adormita de timp si fara glas,
Mi-ai intins mana calda desi e tarziu,
Nu-mi ramane sa fiu decat calator,
In al vietii popas.
 
Sa mai cred in taria luminii ce vegheaza,
Asteptand sa ma porti printre tainele celor vii.

Impietrirea pasilor tai
 
Te-am gasit iubite la Poarta Sarutului
Eu stand departe de lumina,
Iar impietrirea pasilor tai au ajuns,
treptat la inima mea,
Calator al destinului sau a implinirii,
Din steaua harazita a darului bucuriei,
Sufletul tau mi-a topit durerile,
Purificand treptat, treptat ceasurile
Desprinse de timpul ce m-a gonit peste ani ,
Incercata fiind sa fiu mai aproape, mai departe
Cu pasii tai impietriti in mine,
M-am lasat zidita in gradina inimii tale.


Suflet ce se adapa
 
 Atunci cand timpul pleaca
Sufletul este cel care te  adapa ,
Lumina nu se pierde nici in- ntuneric,
De este cu putinta mai crede in viata,
Mai da marturie la miez de noapte
Caci nu toate sufletele sunt-ntunecate,
Cuvantul nu-i dor, nu- i suspin
E putere, e cel mai sublim
De vrei sa ramai in Lumina
Atunci, nu rani, nu lovi  ...
Fiinta din tine ramanea-va in vesnicie.




Am sa privesc putin in tihna, dac-ai sosit...                                

Am sa privesc putin in tihna, dac-ai sosit.
Prea timpuriu, primavara ni s-a ivit.
Privesc, chiar si cand nu esti aici, privesc.
Privesc lumea si te-astept.
Te-astept sa vii.
Prin umbra ta, soapta-ti sarut.
Sarut pamantul pe care-l calci
si cerul imblanzit de steaua inimii.
Bine-ai venit in viata mea,
suflet trecut prin apa si foc!
In inima mea, un loc ti-ai regasit.
Te-astept, te-astept cu primavara-n glas,
intr-un ceas, intr-un ceas fara de ceas...

CLAUDIA BOTA  (Claudia Dia Velea)



Am sa privesc putin in tihna, daca ai sosit,
Autor-CLAUDIA BOTA Claudia Dia Velea

Am sa privesc putin in tihna, daca ai sosit,
Caci primavara prea timpuriu s-a ivit,
Chiar si cand tu nu esti aici, eu privesc,
Privesc lumea ta si astept, astept sa vii,
Sarut glasul tau prin umbra ta,
Pamantul pe care il calci,
Cerul imblanzit de steaua inimii,
Bine ai venit in viata mea,
Suflet trecut prin apa si foc,
Ti-ai regasit in inima mea un loc,
Si te astept cu primavara in glas,
Intr- un ceas fara ceas.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page