Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

„Consulii straini stiau de existenta complotului..."

„Consulii straini stiau de existenta complotului si ei avertizara in chip voalat pe ministri. Astfel, in seara zilei de 24 ianuarie, cu prilejul balului care avu loc la teatru, consulul general al Italiei, cavalerul Anibal Strambio, spuse ministrului de externe, Alexandru Papadopol-Calimah: “Domnule ministru, tara voastra sta pe un vulcan; regret ca sunt consul; nu pot sa va spun mai multe”. Consulul Rusiei, baronul de Offenberg, prevenise pe ministri, in aceeasi zi, sa nu lase pe Cuza sa participe la bal; acesta insa nu tinu seama de sfat. De data aceasta nu se intampla nimic, nici cu prilejul balului din seara zilei de 8 februarie stil vechi, cand se sarbatori aniversarea intrarii lui Cuza in Bucuresti.
Complotistii fixara ca data a actiunii noaptea de 11/23 februarie. In seara zilei de 10, pe la orele 7, un tanar transilvanean, Gheorghe I. Dogarescu, din serviciul lui Cezar Bolliac, fu trimis de acesta cu o scrisoare catre Cuza in care ii anunta complotul si iminenta unui atac asupra palatului. Introdus “cu mari greutati”, tanarul preda scrisoarea chiar lui Cuza in mana. Principele, impresionat mai ales de faptul ca mesagerul refuzase sa ia banii – o lira – pe care i-i oferise, cheama pe comandantul pietei, colonelul Zefcari, si pe seful sigurantei, I. G. Valentineanu. Acestia ii spusera ca nu stiau nimic de un asemenea atac, ca nu poate fi vorba de revolutie, deoarece poporul e linistit. Principele, fara sa cerceteze mai amanuntit si sa ia alte masuri, dadu numai ordin sa se dubleze garda palatului; nu stia ca insasi garda era castigata de adversari.
Intre timp, complotistii pusera la punct ultimele detalii ale actiunii. Pentru a indeparta orice banuiala, se organizeaza in casa la C. A. Rosetti o receptie care dureaza toata noaptea, luminile arzand continuu; iar prefectul politiei Capitalei, Beldiman, este antrenat la un joc de carti si lasat sa castige spre a i se distrage atentia. Mult dupa miezul noptii, trupe din Regimentul 7 de linie si doua baterii de artilerie se indreapta spre palat. Aci garda, comandata de maiorul Lecca, ii astepta. Un grup de ofiteri si de civili intra in cladire, ajung la usa incaperii in care dormea Cuza, o forteaza si patrund inauntru. Cuza nu se opune, desi avea pistoalele la indemana, si cand grupul de ofiteri, cu revolverele in maini, ii cer sa abdice si-I prezinta decretul respective, el il iscaleste, pe spatele unuia din complotisti, capitanul Pilat. Acest decret avea urmatorul cuprins:

“Noi Alexandru Ioan I, conform dorintei natiunei intregi, depun astazi 11/23 fevruarie 1866 carma guvernului in mana unei locotenenti domnesti si a ministerului ales de popor”.

Expresia “conform dorintei natiunei intregi”, ca si aceea a ministerului “ales de popor” erau de circumstanta, spre a face impresia asupra opiniei publice; in realitate, nu era de loc dorinta “natiunei intregi”, caci taranii care formau peste optzeci la suta din populatie, ca si muncitorimea din orase si chiar o buna parte din burghezia mica si mijlocie erau pentru Cuza; nici guvernul – in care maiorul tradator Lecca era acum ministru de razboi – nu fusese “ales de popor”, ci numit de locotenenta domneasca, adica de trei dintre complotisti.
Dupa semnarea actului de abdicare – faptul a avut loc la orele 5 dimineata – Cuza, imbracat an haine civile fu scos din palat, trecand printre doua randuri de soldati intorsi cu spatele spre a nu-l vedea pe fostul domn – asa de mare era teama de o eventuala reactiune a ostasilor – suit intr-o trasura cu cosul ridicat si dus la casa unui devotat de al lui C. A. Rosetti, anume Constantin Ciocarlan. Acest Ciocarlan fusese arestat, impreuna cu N. Golescu si cu un oarecare Carula, la inceputul lui noiembrie 1864, si tinut inchis; era deci – pentru complotisti – un om sigur care avea acum prilejul si satisfactia sa tie el inchis pe cel din ordinul caruia fusese “poprit” cu un an si jumatate mai inainte.
Indata ce Cuza parasi palatul, prima grija a complotistilor fi sa sechestreze arhiva care se gasea in apartamentul ocupat de Baligot de Beyne; acesta trebui sa plece din palat, fu lasat insa in libertate.
De la locuinta lui Ciocarlan trimise Cuza o scrisoare lui N. Golescu, unul din cei trei locotenenti domnesti, in care, dupa ce arata ca este si el – asa cum se manifestase si mai inainte – pentru aducerea unui print strain pe tronul Romaniei – exprima dorinta de a pleca din tara “cat mai in graba” si termina prin cuvintele “sa traiasca Romania”!
In aceeasi zi, 11 februarie 1866, la orele 1 dupa-amiaza, Camera si Senatul fura convocate in sedinta extraordinara.
Locotenenta domneasca si guvernul adusera la cunostinta actul abdicarii; deputatii si senatorii procedara apoi la proclamarea ca domn al Romaniei, sub numele de Filip I, a contelui de Flandra, din familia domnitoare belgiana; acesta insa refuza coroana ce i se oferea.”

VIATA SI OPERA LUI CUZA VODA
Editia a II-a, revazuta si adaugita
CONSTANTIN C. GIURESCU
EDITURA STIINTIFICA
Bucuresti 1970
http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Istoria&optiune=1859.01.24+-+Ziua+Unirii+Tarii+Romanesti+cu+Moldova
Cu respect,
Valentin-Nicolae Berca
"Romania Magnifica" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea spirituala a romanilor de pretutindeni

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page