Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CRONICA DE CARTE: ÎNTRE FIRE SI GÂND DE ANA URMA

Vasilica GRIGORAS



Ana Urma
„Intre fire si gand“
in „Isadorable”
Editura Art Book
Bacau, 2015


Sfarsitul anului 2015 i-a adus poetei Ana Urma succese remarcabile in domeniul creatiei literare. Pe langa premiile obtinute la concursurile de poezie si haiku, a debutat editorial cu doua volume de autor, pe suport hartie: „Isadorable” (poezii), Editura Art Book, Bacau si „Ploaia de vara” (haiku), Editura PIM, Iasi.

Debutul publicistic a avut loc cu mai multi ani in urma, cand poemele sale au fost publicate mai intai in mediul virtual, apoi incluse in mai multe volume colective; poezia in antologiile cenaclului Lira21, iar haiku in culegerile Ro-Ku sau in volume online, pe Calameo Ploaie de vara, editura Semanatorul File de Jurnal. In orice forma a fost adusa la cunostinta publicului, creatia literara a Anei Urma este descoperita si citita cu atentie de iubitorii genului, inteleasa si apreciata in subtilitatea cuvantului bine rostit.

Prin acumulari in timp, Ana Urma si-a descoperit la maturitate disponibilitati lirice nebanuite, ignorate in prima parte a vietii. Adepta a lucrului bine facut, in demersul sau literar, procedeaza cu tact si cumpatare, cu pricepere si intelepciune, iar printr-o munca migaloasa si tenace descatuseaza filonul liric cu care este binecuvantata. Acesta irumpe si astfel, reuseste sa puna in relatie poetica viata si imaginatia, trairile si cuvantul, dorurile si alinarile, ingrijorarile si sperantele…

Cateva consideratii despre „Isadorable”

Poezia Anei Urma se citeste pe indelete, cu sufletul deschis si mintea treaza pentru a decripta continutul de idei si mesajul. Nu este o poezie ermetica, nici vorba, ci mai degraba bogata in simboluri si sensuri subtile. As putea spune, fara frica de a gresi ca, poezia autoarei nu este accesibila sau la indemana oricarui cititor. Desi este rodul spontaneitatii si naturaletii imaginatiei, este o poezie elaborata, ispitita de figuri de stil, conceputa intr-un mod organizat ce este deprins prin exercitiu si gratie, cu remarcabile disponibilitati tehnice. Trateaza fara sentimentalism teme sentimentale, ascunzandu-si emotia personala in rostirea impersonala. Atitudinea distanta, mereu supravegheata fata de un fapt launtric este urmarea prioritatiii activitatii cerebrale fata de cea sentimentala.

Autoarea, bine ancorata in universul in care traieste, uneori tern, alteori zbuciumat, insa dornica de cunoastere il rascoleste cu abilitate si rabdare pentru a intelege din tainele acestuia, dar si pentru a se descoperi pe sine: „paseam cu avant pragul zilei/ cand o gheara brutal m-a oprit/ sfasiindu-mi esarfa flori calcate-n picioare/ pirueta fortata si un pas inapoi/ desprind elegant frunza verde pictata/ in matasea de china cu pulberi de jad si/ merge mai departe” (Isadorable, p. 16). Isi pune intrebari „(Ma intreb daca eu am visat visul meu, p. 77) si cauta sensuri, „ochii mei de atunci/ intorceau prea albastrul batranului fluviu/ rascolind in acelasi tablou milioane de pasi/ conversatii in cercuri absurde nisipul desertul/ ca un uliu flamand cuibarit in viscere/ se roteau intrebarile peste ultimul i sacadat” ( Imposibila uitare, p 51).

Reuseste cu vadita aplecare sa desluseasca rosturi „pariez doar pe alb/ stiu gustul zapezii dinspre nord vine frigul/ e tarziu pentru fluier caval sau vioara/ si totusi tresar razbit de-un colind si lerui sa umple pustiul/ lerui linistii false din fratele om cum lerui Luminii/ in zilele mele” (Poveste de iarna, p. 36) si sa dezlege noduri „rasfir/ cu privirea/ nisipul sticlos/ cinabrul din ierburi si frunze/ desprinse de umbre in nodul terestru/ jumatati intregind mistuirea” (Toamna andante, p74); retuseaza contururi „langa ora tacerii/ mai intai dispare tristetea/ apoi negrul cararii se surpa/ sub ninsoarea molcom asternuta/ pleoape grele in volte privirea/ coboara maiestre mai jos cu un cer…” (Schite pentru mai departe, p. 85).

Spiritul liric al Anei Urma rezoneaza armonios cu ancestralul „nesfarsita povestea/ tesuta cu fire din tortul bunicii/ inchisa ca floarea in bobul de grau/ trecuta de nouri de steiuri de ziduri/ vechi sarut incrustat cum e crucea pe paini/ si vinul prelins din pocalul prea plin/ invie izvorul din care un inger mai bea…” (E de-ajuns doar sa cred ca rodul urmeaza samantei, insemnari pe marginea unui colind, p. 83) si cu celestul, cu cuvantul divin „nori cirrus dispar in vaier de vant/ seninul aproape solid inchipuie calea de ingeri/ am luat de la ibisi obiceiul suirii/ ating orizontul si scriu pe zapada”. (Dincolo de structuri nevazute harfe, p 82)

Versurile poetei se disting printr-o deosebita plasticitate, printr-o extraordinara putere de a sugera reactiile exterioare ale sufletului omenesc, de a traduce prin gesturi si fapte trairile interioare, zbuciumarile launtrice. Abordeaza unele din temele majore ale omenirii. Isi exprima ingrijorarea cu privire la distrugerea ecosistemelor naturale si a sistemului lingvistic al unui popor. In opinia autoarei, codrul este asemanat lexicului, copacii fiind doar „cuvinte vii”. Este o risipa si nimicire fara mila, pentru care autoarea se intristeaza, se mahneste pentru lipsa de vointa a generatiei actuale de a pastra neprihanit fondul silvic, ca si cel lexical pentru a fi lasat mostenire, verde si curat urmasilor, spre pastrare si dezvoltare. Se intristeaza si sufera vazand decapitate ori amputate dealurile si muntii, defrisate padurile, schilodit vocabularul prin imprumuturi si acceptari nepermise a unor cuvinte din alte limbi…

Descopera si se confrunta cu ape tulburi, care par sa-i inunde intreaga fiinta si   traieste profund spaima neputintei. Nu sta nepasatoare, ci „descifrez tanguielile le curat de flegme le descant de urat” vorbind „intunericului… intre stele pana triluri zidite prin/ cuiburi aud si ma rog sa mai infloreasca o data copacii/ si pe strazile lor a risipitorilor”. Gaseste in sine motivatia si forta de a se implica cu iubire risipind intunericul si redescoperind „stelele”, „trilurile” prin cuvant – cuvantul liturgic si al rugii, astfel „universul din ganduri mutandul-l in litere crude”. (Semn de carte, risipitorilor de cuvinte, p. 35)

Elementele din natura au o prezenta continua, se integreaza desavarsit in ansamblul imaginilor. Ele servesc crearii unei imagini de ansamblu a lumii exterioare si, mai ales, luate ca simboluri, sugereaza, concretizeaza si largesc semnificatia versurilor: „cutite infipte in galben oranj aramiu sfredelesc/ in mesteceni inalte coroane tacerile ametitoare/ desi nu e parca doineste Lese cu noduri de frunze/ toamna asteapta privitori s-o descopere noua/ ca efigii in marmuri o dalta vantul sa dea partea/ de praf ochiului luminile formei” (Soledad, p. 11). In comuniune permanenta cu natura, omul nu se simte singur pentru ca energiile vitale circula in ambele sensuri.

Tonul poeziilor este unul optimist, versul este luminos, impregnat de nuante si tonuri discrete, insa viu perceptibile. In creionarea unui peisaj, a unui tablou autoarea utilizeaza intregul arsenal al culorilor, predominanta fiind culoarea verde. In Poezia Poem pentru departarile noastre (p. 13), verdele este omni prezent, simbol al sperantei, trezirii la viata, dainuirii: „intre cuvinte predomina verdele inviere fluturi”, „campia te va urma dar mai ales cerul si verdele/ oriunde oricand si oricat de ingust sau gri/ ar fi orizontul”, „repeta repeta cu ochii inchisi mai intai apare verdele”

In lirica poetei, dragostea ocupa un loc aparte. Daca iubirile, pe langa frumusetea lor inefabila, au uneori „chiar un gust amar”, ori sunt o „povara”, Ana Urma redefineste continutul acestui sentiment „pe maluri in ape in aer/ sevele calde sunt leac razvratirii/ priveste si tu prin fanta subtire/ e fosnetul firav aripa la fel/ in flutur albastru renaste omida/ sparg mugurii moi crisalide de jad/ si nimeni nu plange nu cere/ arginti imprumut sau simbrie”   Redefinire, p. 60)

Ana Urma ofera in poezie cheia propriei personalitati. Se cauta si se descopera „Ca un fir de nisip/ locuiesc temporar o clepsidra/ mereu vertical la marginea clipei/ sub tampla pecetea un semn stacojiu/ intre litera A si numele meu/ port stigmatul chemarii/ pe drumul sortit pentru Unul”. (Ganduri in expansiune, p.79) ori „desprinderi de verde/ in samburi striviti sub caramb/ absorb in spirala aritmic ecoul/ cand zmeiele frunza sunt scrum/ si zidul strapuns de un gand/ raspunde in magma primara / Eu Sunt” (Restituiri, p. 75 ). Prin poezie, autoarea-si gaseste linistea, confortul sufletesc atat de mult de dorit de noi toti. ”De dragul acestui poem/ ocolesc anotimpuri frunze ape cocorii/ culorile mai ales verdele l-am ascuns/ intr-un fluture si toate in pumnul copilei/ cu ochii ca mura”. (Arbori de liniste, p. 61)

Ana Urma s-a descoperit pe sine ca poet, deopotriva, la nivelul stilistic si cel semantic ale discursului. Poemele autoarei, bijuterii lirice de o incontestabila sugestivitate, sunt decantari asemenea spumei din valurile apelor de munte, limpezi si repezi. Demersul liric definit printr-o adancime a mesajului este conturat de amprenta personala, de o rara prospetime, esenta ascunzandu-se indaratul unei frazeologii colocvial epice. Discursul liric deosebit de ingrijit, curge firesc. Inspirata de cuvant si empatizand cu imaginile poetice, Ana Nicole Popa realizeaza, la numai 14 ani, ilustratii extrem de sugestive.

Privind volumul Isadorable in conexiunea lui launtrica, in inlantuirea osmotica a multiplelor nuante si fatete ale trairirilor si transmiterii acestora, observam ca poeziile Anei Urma cuceresc prin vibratie, coerenta si naturalete. Pentru aceste calitati, si multe altele, poezia Anei Urma este primita cu bucurie, cu entuziasm si promovata. Scriitorul si cineastul roman, Ben Todica a recitat din poemele Anei Urma la postul de radio al romanilor din Melbourne, Australia iar omul de televiziune Tudor Calin Zarojanu in cadrul rubricii De ce-as citi (emisiunea Arte Carte si Capricii, aprilie 2015).

Daca felul de a fi al Anei Urma este discretia si modestia, poemele sunt aproape toate confesiuni. Incet, dar ferm autoarea trece prin gesturi, sentimente si idei din relativ in absolut si nu se sfiieste deloc sa-si declare adevarata identitate lirica.
Cartea Anei Urma este Dincolo de apusuri o Disertatie dupa un poem.
„luminand motivul dintai al iubirii
iau farame
le sadesc in alt om si astept
si astept pana sevele fragezesc cruste reci
sau pamant intesat cu orgolii si repet
si repet pana mugurii dau in iubire”
---------------------------
Vasilica GRIGORAS
1 februarie 2016
Vaslui


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page