Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Jocurile politicianiste – o crunta bataie de joc la adresa cetatenilor cu discernamânt

    In analiza ce urmeaza ii am in vedere doar pe cetatenii cu discernamant (capabili sa judece, nu sa ia de bune aberatiile altora), adica pe cetatenii responsabili si cu simt civic (isi platesc cu constiinciozitate taxele si impozitele, desi actualul stat roman nu merita un atare devotament!), caci in Romania mai exista masa de cateva milioane a simplilor locuitori (asteapta ajutoarele in bani si alimente, dar cu toate astea nu binevoiesc sa-si plateasca darile, iar multi dintre ei nu poseda acte de identitate), o veritabila masa de manevra, respectiv partenerul trocului electoral postdecembrist: Partidele aflate la guvernare le dau acestor locuitori ajutoarele, iar ei le dau in schimb voturile!
    Cand nu mai primesc aceste ajutoare, deoarece in urma unor controale se constata ca multi dintre ei nici vorba sa fie indreptatiti la asa ceva, satra sau tribul pleaca in strainatate la cersit si ciordit, unde se plang pe rupte de viata grea pe care sunt siliti sa o duca in Romania.
    Nota 1: Daca nu s-ar urmari cu insistenta doar coaja democratiei (dreptul tuturor la vot, inclusiv al acelor simpli locuitori de pe aceste meleaguri, care nu vor sa stie de obligatii, ci numai de drepturi, indeosebi atunci cand au statutul privilegiat de alogeni), fondul real al acestei slinoase afaceri electorale fiind goana turbata dupa voturi (democratia este cantitativa in continut si accidental calitativa in forma), si daca statisticile si-ar face datoria, corect ar fi ca pe listele de alegatori sa fie inscrisi doar cetatenii in sensul aratat mai sus.
    Nota 2: Insusi W.Churchill s-a aratat la vremea lui nemultumit de democratie, fapt pentru care afirma despre ea ca-i o forma grozav de imperfecta de guvernamant. „Dar, a adaugat el, dati-mi alta mai buna si voi crede in ea...” Iar eu spun ca exista cel putin doua mai bune ca democratia. Prima dintre el ar fi teocratia, carmuirea potrivit poruncilor din Decalog si a pildelor oferite de Mantuitor. Dar teocratia contine in nuce puterea, adica insusi samburele discordiei umane. In cazul de fata, asaltul pentru insfacarea puterii ar fi dat de preoti si pastori, acestia pretinzand ca sunt cei mai indrituiti sa reprezinte pe pamant autoritatea divina. Acest cusur fundamental nu mai apare in demofilie, cu adevarat carmuirea cu dragoste si din dragoste sincera fata de semeni. Prin urmare, demofilia este singura forma de guvernamant capabila sa instaureze fericirea, dar numai intr-o comunitate sau societate a atotomenescului, o comunitate spiritualizata, unde relatiile interumane sunt bazate pe credinta sincera, iubire si altruism. Insa cum morala se afla intr-un ingrijorator regres (vezi fenomenele de decrestinare, ipocrizie, minciuna si cruzime, precum si alarmanta inmultire a legaturilor trupesti impotriva firii), se cheama ca aceasta forma de carmuire mai are mult si bine de asteptat...
    Celalalt viciu de fond al democratiei noastre originale priveste coruptia generalizata din politica si deplorabila valoare (intelectuala si morala) a partidelor existente pe esichierul politic.
    Cu coruptia stim cu totii cum stau lucrurile (si nu stau deloc bine pentru nefacatorii de politica): DNA aresteaza, prejudiciile nici pomeneala sa fie recuperate, arestatul sta ce sta la racoare (ca, de, scrie carti si, conform unei legi aiuritoare, detentia se diminueaza cu 30 de zile pentru fiecare carte publicata!), asa ca respectivul ipochimen, dupa punerea in libertate fie reintra in vechiul partid, unde cotizeaza corespunzator pentru a fi din nou ceea ce a fost inaintea pocinogului cu saltarea de catre mascati, fie ca – suparat nevoie mare pe fostii colegi de matrapazlacuri – se inscrie intr-un alt partid (care partid de la noi n-are nevoie de bani, chiar negri de-or fi, pentru campaniile electorale murdare?), fie la o adica pune umarul si banii pentru infiintarea unui nou partid, cum ar fi uriasul partid al puscariasilor cu staif.
    De retinut ca la toti talharii astia nu se pune problema banilor atunci cand in joc este orgoliul si (dez)onoarea lor de hiperlichele. Se pune doar atunci cand trebuie recuperat enormul prejudiciu cauzat poporului roman: Ba ca n-are absolut nimic pe numele lui, nici macar ceea ce a declarat la intrarea in politica (asta, de altminteri, ar trebui sa fie baza absoluta de raportare la punerea sechestrului pe averile ilicite!), ba ca dintr-un preapungasesc spirit de solidaritate ANAF-ul nu marseaza, ba ca, induiosat de acelasi spirit confratern, Parlamentul rusinii nu are in vedere un Cod Penal care sa permita recuperarea imediata a averilor dobandite pe cai nelegiuite, desi se stie foarte bine ca in acest mod simplu si just s-ar aduna la buget suficienti bani ca Romania sa iasa din actuala fundatura – sa-si plateasca datoria externa, sa faca investitii importante (in industrie, agricultura, modernizari de drumuri etc.) si – nu in ultimul rand – sa mareasca simtitor veniturile nevoiasilor, pe scurt pentru efectiva crestere a nivelului de trai.
    Valoarea intelectuala a partidelor vizeaza netemeinicia strategiilor economico-politice ale acestora pentru demararea reala (reflectata in cosul zilnic) a economiei si pentru smulgerea Romaniei din conul de umbra in care a ajuns din pricina necalificatilor ei diplomati postdecembristi, iar valoarea morala a acestora se raporteaza atat la acei membri care au grave probleme cu justitia (de pilda, Ovidiu Nemes, actualul primar al municiului Sighetu Marmatiei, a primit sentinta de incompatibilitate, cu toate astea da zdravan din coate pentru un nou mandat), cat si la lipsa de jena cu care se afiseaza urmasii unor faimosi kominternisti (Andreea Paul Vass si Bogdan Olteanu sunt nepotii evreicei kominterniste Ghizela Vass, prietena la toarta cu Ana Pauker). Eh, iata unde s-a ajuns prin neaplicarea legii lustratiei – Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara...
    Tot in partea morala intra voturile date de europarlamentarii Romaniei (Renate Weber, Mircea Diaconu etc.) impotriva tarii care i-a propulsat si-i plateste regeste, mai exact pentru pierderea identitatii ei prin federalizarea Europei dezbinate si pentru inchiderea termocentralelor si a ultimelor mine de carbuni din tara. De parca prin asemenea masuri de rasul curcilor s-ar putea reduce poluarea globala, cand SUA si China, marii poluatori mondiali, nici nu vor sa auda de asa ceva...
    Nota 3: In romanul Fratii Karamazov, Dostoievski il pune pe Marele inchizitor sa indice cele trei cai pentru anihilarea personalitatii umane si a libertatii sale – miracolul, taina si autoritatea. Toate trei sunt de actualitate in labartata Uniune Europeana: miracolul supravietuirii tarilor membre ca entitati distincte, in pofida cedarilor succesive de suveranitate de care amintea Traian Basescu, taina sforilor care se trag in Comisia UE, ea controland democratic (sic!) procesul legislativ (Parlamentul), si presiunile exercitate asupra ei de atotputernicile carteluri ale petrolului si medicamentelor, autoritatea evidentiata prin obligativitatea recomandarilor-directive venite de la Bruxelles si prin aroganta comisarilor europeni, cu nimic mai prejos decat cei moscoviti.

    Sighetu Marmatiei,                                                  
George PETROVAI
         3 feb. 2016


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page