Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

UN PUSCAS NUMIT BREBAN

Corneliu FLOREA

intr-odata s-a pornit un vartej, in jurul unei vorbe aruncata in vant, ce s-a preschimbat intr-o adevarata furtuna de vorbe mari si grele, de replici si acuze scrise cu aldine, sa faca impresie puternica, vijelioasa de sa ia tiglele de pe case. Furtuna boierilor mintii din capitala  m-a captivat fiind o comedie bufa iscata din prologul spuselor unui octogenar mult incercat de viata,   luminos, clarvazator, valoros scriitor roman, prolog pe care, niste personaje parvenite si ipocrite post-decembriste, niste false elite romanesti, l-au talmacit si rastalmacit atingand inalte cote de fabricatii neintemeiate, ridicole si stupide, exprimate in toata mass-media centrala in ton grav, sever dar lipsite de orice chibzuinta ceea ce a marit grotescul desfasurarii actiunii. Am urmarit-o cu atentie, cu pasiune, traind senzatia unui mare spectacol dat de boierii mintii din capitala ce isi exhiba direct individualitatea si indirect, inconstient, prin manifestari personale, originale, dambovitene, IQ-ul ! Nu le contest IQ-ul, pare a fi in limite normale, dar au demonstrat cu varf si indesat ca se comporta la fel ca cei ce il au mult scazut. Au reusit pe deplin, cu vulgaritate si talent foburg,  sa-si puna mintea, cultura, pozitia sociala pe altarul Stupiditatii. Felicitari lor.

Intr-o dimineata, toata mass-media centrala a lansat: Patapievici si Liiceanu ar trebui impuscati pentru ca au atacat neamul romanesc !! Toata romanimea, cititoare si ascultatoare de cultura post-decembrista a celor doi, a incremenit asteptand sa  apara puscasii, sa asiste la  eveniment, fiindca nu se spusese nicaieri ca este numai folosirea unei vechi zise rumanesti ’’ar  trebui impuscat’’ sau la plural impuscati, o vorba in vant, drept incheierea unei discutii, un verdict presupus la adresa unuia sau altuia, care facusera ceva, nu mare lucru, dar nu era pe placul celui ce dadea aceasta exclusiva sentinta capitala,  in locul unei neaose injurii de moment.

Cand eram in Romania o auzeam des, foarte des peste tot si o luam ca pe o vorba aruncata in vant, vazandu-mi de treaba, de drum sau de povesti unde ma aflam cu prietenii, la bufet sau fagadau, pe vreo terasa sau in restaurant. Numai prima data, cand am auzit-o m-am speriat rau, fiindca, desi copil, stiam deja ca cei ce sunt impuscati mor cu adevarat, iar bunicul meu, taran oltean, caruia ii ziceam Alde Batu striga la un om cu sapca pe cap: Ba, zdrenta, tu ai trebui impuscat, pe loc ! Era unu ce umbla dupa cote. Eu m-am speriat, si  tremurand, m-am dus repede la unchiul Staricu, fierarul, care le stia pe toate pentru a ma lamuri, cand si unde-l impusca pe cel cu sapca. A ras de i s-au vazut toate cele douazeci si patru de masele oltenesti: Bai nepoate, asta-i, numai asa, o vorba de pe la noi, o spunem cand ne asmutim  pe vreu’. E o vorba, nu-l impusca nici dracu’, desi pe zdreanta asta cu sapca  mare bucurie ne-ar face de l-ar lua cu el in iad. Vorba asta-i ca povestea aia cu soriceii ce se adunara sa se sfatuiasca ce sa faca sa nu-i mai prinda pisica neagra, ca nu o vedeau noaptea cand se apropia. Si unul mai destept dintre ei a venit cu cea mai buna gaselnita; sa-i lege pisicii un clopotel de coada ca ei sa o auda cand vine. A fost o mare bucurie si usurare printre soareci, pana ce unul mai batran, ce trecuse prin ghearele pisici si scapase ca prin minune, intreba: cine va lega clopotelul de coada pisicii ? Intelegi, nu se intampla asa ceva, asa si cu al cu sapca,  toti il injura si dracuie, dar de  impuscat, il impusca doar cu gura, cu degetul.  De atunci, nu mai iau in serios  romanii ce arunca  sentinta asta. Zambesc, cand imi amintesc cu drag de Alde Batu si de aratatorul unchiului Staricu indreptat spre mine, atunci. Unchiul Staricu si cu tata facusera tot razboiul, pana in Cotul Donului si pe urma pana in Muntii Tatra, stiau ei cum e cu adevaratii puscasi, nu cu palavrele oamenilor.           

M-am amuzat de reactia si panica lui Patapievici si Liiceanu, maturi numai la anii care ii au  si cei mai mari boieri ai mintii din capitala,  cand au auzit aceasta sentinta ce a rasunat in Academia Romaniei din gura aurita a scriitorului Nicolae Breban, jumatate ardelean, jumatate alsacian si in intregime academician. Nelinistea mortii virtuale a pus stapanire pe  sfincterele celor doi. A doua zi, mass-media  centrala  duduia  despre soarta necrutatoare a celor doi, in timp ce GDS-ul 22, in stare de alarma maxima, isi lua  tehnica de lupta sa-i apere cu sangele propriu pe ai lor camarazi de nadejde. Andrei Plesu nu a ratat nici de data asta sa fie penibil,  pozand prosteste in erou, afirmand: vreau sa fiu  impuscat alatur de cei doi. Marele fanfaron, ce tot timpul se da atotstiutor, stie mai mult decat sunt de toate, le stie pe cele nestiute de restul lumii,  mare flecar pe toate ecranele tv. De data aceasta a impresionat admiratorii  nu numai cu logoreea lui stearpa dar si cu un insipid curaj de opereta, dupa brevetul ’’Ceata lui pitigoi, Da-i in unu’ tipa doi !’’  Astfel, admiratori lui il si vedeau cum se indrepta, cu pieptul dezvelit, spre zidul executiei unde cei doi tovarasi ai sai stateau ca doi martiri in fata camerelor tv  in asteptarea lui Breban, puscasul puscasilor, ce va indrepta indexul spre ei si ii va lichida cu pac, pac  din gura. Pe Plesu nici nu l-a luat in seama. Ce om cu judecata il mai ia in seama, dupa atatia ani, pe acest  parvenit perfid care, cata minte are numai pentru asa ceva o foloseste. Si de data aceasta, inainte de a se indrepta spre esafodul imaginat, in care se vedea cazand  ca un martir, a insirat cu aceiasi naraveala de parvenire, cat de mari boieri ai mintii sunt ei trei, ce merite au: Liiceanu 30.000.000 de carti publicate la Humanitas, Patapievici sapte ani spectaculosi in fruntea ICR, iar el, el Plesu Andrei, ii si intrece cu realizari de  muzee, festivaluri, teatre si cele doua cinematografe deschise in Bucuresti cand era mini-nistru culturii. Pai, la banii de la buget ce le-au trecut prin maini si buzunare trebuia sa lase ceva in urma lor, asa de ochii lumii. Denumirea de boierii mintii data acestei ’’cete de pitigoi’’ a introdus-o Sorin Adam Matei, un istoric din Statele Unite, in cartea sa aparuta la Editura Compania.  Petre Roman l-a proiectat pe Plesu in guvern la Ministerul Culturii, Plesu l-a improprietarit imediat pe Liiceanu cu Editura Politica, Liiceanu l-a lansat prin propaganda debordant de gretoasa pe Patapievici. Lantul parvenitilor. Mai aflam de la Sorin Adam Matei ca la ’’Targul de carte’’ de la Bucuresti din Iunie 1995, Liiceanu a garantat ca Patapievici e geniu si il vede ca pe un profet ce va fi Mesia culturii romanesti !! Care ati ramas cu gura cascata, asa sa ramaneti, care vreti sa varsati mergeti repede in baie, io am scris-o pentru ca puscasul Breban sa-si dea seama , in al 12-lea ceas, ca nu se face sa tragi dupa profeti si Mesia ( …sa traga dupa profeti, mai treaca mearga ca sunt multi de tot, dar Mesia, in cazul de fata  e doar unul … se pierde stirpea …ma intelegi )

In apararea cetei lui pitigoi (nu eu am lansat metafora asta am preluat-o de la un internaut) a sarit, mai deplasat decat de obicei, Theodor Paleologu care, fara elementar bun simt, direct si public, fara vreo acoperire profesionala ii pune lui Nicolae Breban un diagnostic de psihiatrie: delir si dementa senila cu puseuri de violenta verbala. Asta e adevarata culme pe care a ajuns cultura romaneasca sub fostii ei ministri ai culturii post-decembriste, Plesu si Paleologu. Maestre Breban, cere-i Paleologului diploma de medic si, daca nu are, da-l pe mana judecatorilor, sa-l impuste ei.       

Nicolae Breban nu i-a impuscat nici cu indexul, i-a facut doar haimanale si derbedei  pentru daunele deliberate aduse culturii romanesti. Vazandu-i atat de livizi, mai cu seama pe Liiceanu, academicianului i s-a facut mila de ei si incercand sa le dea curaj, un strop de viata aievea, sa-i linisteasca, le-a spus: a fost o metafora !!  Si a mai precizat ca pe Liiceanu, fost filosof cum il numeste, nici nu l-a avut in catare, doar, doar si-o  reveni mai repede. Fara rezultat, inutila metafora populara  adresata unor amarati limitati cu tot IQ-ul lor normal,  pe care-l folosesc anormal, fenomen foarte des intalnit in Romania de azi la boierii mintii din capitala de pe Dambovita. Dupa unii specialisti, astia doi plus unu, care intotdeauna se baga ca musca in zar, ar fi un fel de plante saprofite,  inferioare, fara clorofila ce se inmultesc dupa ploaie pe balegar. Asa ii vad si eu si in acest caz; vesnici prefacuti care, de data asta, fac dintr-o metafora neinsemnata drama majora a vietii lor, dovada de discernamant precar si mai ales total lipsiti de reactii spirituale. Sunt niste fazi cu morga. Pe Liiceanu nu l-am vazut in emisiunile sale niciodata deschis, insufletit, jovial ci are mereu aceiasi mimica de depresiv sub tratament intensiv, in timp ce Patapievici are o mimica schimonosita de microcefal ce isi propteste mereu capul cu mana in falca de parca ar avea in el un creier de plumb, plumb. Asta-i parerea mea de observator si cititor liber, o tot spun si repet, eu nu sunt inregimentat in nici o asociatie scriitoriceasca sau gazetareasca, nici in vreo societate civila sau para-politica, pe cand ei, pe dovezi, sunt niste  servi, logopati straini de neamul romanesc.

Cat despre Nicolae Breban, in acest caz, apare ca un puscas intarziat cu vorbe banale impotriva celor doi plus unu, care timp de doua decenii in mod sustinut, au franat adevarata identitate si cultura a romanilor. S-a trezit tarziu, maestrul Breban, intre timp ei si-au indeplinit misiunile demolarii perfide  pas cu pas a culturii noastre. Oare, numai acum a descifrat crezul lui Patapievici publicat in urma cu doua decenii ? Tarziu si degeaba acum, cand majoritatea vede ce s-a ales din  identitatea, istoria si cultura noastra. Jurnalistul si scriitorul sibian Gabriel Constantinescu a fost primul care a tras semnalul de alarma in revista ’’Puncte Cardinale’’, cand a aparut cartea Politicile lui Patapievici in 1996. Atunci era momentul sa se uneasca intr-o actiune comuna intelectualitatea si scriitorimea romana  si prin articole si eseuri sa atraga atentia asupra blasfemiilor proferate de Patapievici la adresa romanilor si Romaniei scrise in ’’Politice’’, aparuta la Humanitas bineinteles. Atunci trebuia chemat in instanta, pentru ca cele scrise si publicate contraveneau Constitutiei Romaniei, dar nu s-a facut aproape nimic, afara de articole critice aparute sporadic in presa independenta, paupera si marginalizata. Atunci am scris si eu de aici, din preeria canadiana,  mai multe articole critice, pe care apoi le-am adunat si publicat intr-un volum de pamflete si polemici ’’Polemos’’, sunt  nouazeci de pagini de analize critice la adresa patibularului Patapievici. In 2007, am trimis volumul la redactiile revistelor cultural literare din Romania, printre care unul, direct, maestrului Nicolae Breban. Altum silentium! Acum e tarziu, maestre Breban, Patapievici si ceilalti ca el, elitele post-decembriste, au distrus cultura noastra perena. Acum e prea tarziu  si degeaba pui mana pe metafora pusca, doar cunoasteti  vorba ardeleanului: No, amu, poate sa-l… puste-n cur! Asta-i si punct.

Cei trei, si alti ca ei, stiuti acum de toata lumea romaneasca, nu trebuie impuscati nici macar cu vorbe, trebuie criticati corect literar si public, apoi marginalizati din cultura si viata noastra publica, asa cum procedeaza ei cu unii scriitori onesti, integri, independenti din  provincie si diaspora. Poate asa ar incolti in ei urme de constiinta, de regrete. Miram-as ! Eu, cititorul, inteleg supararea, mahnirea, revolta  lui Nicolae Breban, pentru ca pe langa ce a scris, biografia familiei sale si a sa personala, releva cat de mult isi iubeste sincer si respecta radacinile, ca este un patriot roman, un luptator integru in viata, in societate pentru a se afirma in folosul neamului. A luptat si a invins, s-a afirmat prin mare performanta literara ce i-a adus prestigiu, dar si invidie, ura. Ar trebui sa-si aminteasca vechea lege fundamentala a speciei umane: pe acelasi cap se pot   pune cununi de lauri de catre unii si  cununi de spini de altii. E nescrisa, dar fara exceptii !  

Nicolae Breban s-a nascut  in 1934 la Recea, de langa Baia Mare. Tatal sau, a avut o soarta care l-a marcat afectiv, definitiv in viata, era  preot greco-catolic si a fost arestat si maltratat de unguri in 1940, dupa Dictatul de la Viena. Obligat sa se refugieze cu familia, ajunge la Lugoj, Dupa ce a fost inlaturat horthismul din Ardeal, peste toata Romania s-a instalat comunismul si dupa desfiintarea Bisericii Unite in 1948, preotul Vasile Breban a fost arestat din nou si trimis la canalul distrugerii patriotilor si intelectualitatii romane, unde moare in urma regimului de maltratare continua. Aceasta nedreptate strigatoare la cer nu se iarta, nu se uita Trebuie amintita si influenta bunicului asupra copilului Nicolae, protopopul greco-catolic Nicolae Breban ce in plina dominatie ungureasca, din timpul dualismului austro-ungar, a ridicat biserica de piatra si scoli romanesti in acea parte a Ardealului de Nord. Toata familia lui a fost fruntasa in viata nationala romaneasca si el a continuat traditia intr-o perioada in care adevarata iubirea de neam a devenise un delict anti-comunist. Acum este si mai grav fiind considerat  politic incorect .

Ce a facut Dionisie Patapievici, tatal lui Roman Patapievici, in viata lui pentru romani, pentru Romania ? Comunism anti-romanesc inca din liceu, cand armata rosie a intrat in Cernauti, in iunie 1940, le-a iesit in intampinare, alaturi de tinerii evrei, cu steaguri rosii si urale de bucurie. Daca ar fi fost polonez, cum se falsifica acum datele reale, nu le-ar fi iesit in intampinare fiindca Polonia lui era deja transata intre Hitler si Stalin. Cand un an mai tarziu armata romana a eliberat Cernautiul, polonezul Dionisie Patapievici a  trecut in Polonia ocupata de rusi si de acolo la Viena direct in partidul comunist austriac. A asteptat cu incredere si a lucrand informativ pentru  armata rosie, la a carei sosire a fost  rasplatit pentru serviciile facute. Fiind omul lor de incredere, in 1948, este trimis la Bucuresti, direct in Ministerul de Finante, sa afle totul, sa sprijine din plin Sovromurile care spoliau bogatiile Romaniei pentru marea Uniune Sovietica ! Tovarasul Dionisie Patapievici a fost inspector general in Centrala Bancii Nationale a Romaniei, decorat cu Ordinul Muncii pentru fratia economica dintre RPR si URSS . De fapt, dupa canoanele si informatiile celor din contraspionaj, decoratul regimului comunist facea spionaj si tranzactii economice in favoarea URSS-ului, dupa cum reiese din ’’Fereastra serviciilor secrete’’ a generalului Aurel I. Rogojan  Din informatii aflam ca Dionisie Patapievici a avut trei copiii din doua casatorii; din prima cu Odarca Dragan a avut doua fete pe care le-a abandonat total si dintr-a doua pe Roman Patapievici, crescut in puful nomenclaturistilor  comunisti  si aschia nu a sarit prea departe de trunchi sau, dialectic spus, din radacinile comuniste cresc buruieni comuniste.

In paralel, ne intoarcem la Nicolae Breban, care in ultima clasa de liceu este exmatriculat fiind fiul unui dusman al clasei muncitoare decedat la canal. Pleaca la Oradea, unde isi gaseste o slujba si termina liceul la fara frecventa. E inzestrat cu inteligenta, vrea sa-si continue educatia dar originea nesanatoasa de roman din neam de romani patrioti era si inca este o bariera. La Bucuresti face o scoala profesionala, este certificat strungar in fier si lucreaza la Uzinele 23 August, de unde cauta o portita sa intre la Universitate si intra la Filozofie, falsificandu-si actele cerute la admitere. Face o mare greseala, devenind suspect pentru ca  citea si comenta mai mult pe Nietzsche si Schopenhauer decat pe Lenin si Stalin  !! Se umbla la dosarul lui de cadre se verifica in teren si este exmatriculat. Origine nesanatoasa! Nelegiuirea pe pamant in mana tiranilor! Nicolae Breban lupta in continuare si de la filozofie trece la volan, la scoala de soferi profesionisti pe care o termina cu alt certificat muncitoresc si ajunge in alta slujba pentru existenta. Dorinta de educatie universitara ramane aceiasi si din nou ajunge student, in 1956, de data aceasta la Cluj, la Filologie, sa invete pe de rost toata literatura sovietica. Dezamagit, considera o pierdere de timp si de necrezut, dupa atatea zbateri, se retrage pentru a citi ceea ce vrea, cauta si gaseste. E autodidact doi ani, incepe sa publice in reviste, e apreciat si se lanseaza in literatura cu romanul „Francesca’’, de aici inainte  este stapan pe un Pegas cu aripi puternice! Cu ambitie si staruinta se afirma tot mai mult, iar in 1968 e dus si el, ca atatia altii, de valul admiratiei fata de curajul lui Nicolae Ceausescu  direct in partidul comunist care-i deschide portile CC –ului si il propteste, redactor sef la revista ‚’’Romania literara’’. Ii apare mult cititul roman ’’Animale Bolnave’’ si fiind de acum membru supleant in CC , critica literara ii este la picioare, studiourile ii ecranizeaza cartea si pleaca cu filmul la Festivalul de la Cannes. Si, in culmea succesului, auzind de Tezele din Iulie 1971 ale Tovarasului Nicolae Ceausescu din care se desprinde o revolutie culturala ’’a la Coreea de Nord’’, ramane uluit, se considera inselat ! Se da jos de pe Pegas, e din nou cu picioarele pe terra ferma si se apuca de criticat tezele conducatorului in presa pariziana. Partidul il exclude si el isi da demisia din postul de redactor sef al revistei ’’Revistei Literare’’, ramanand in strainatate. Cand toata scriitorimea din Romania a pus verdictul Breban i-a tras in piept si a fugit, plus altele, Breban se intoarce senin, ca de la bai, avea din ce trai; strungar in fier era, sofer profesionist era, deci apartinea clasei muncitoare conducatoare si in plus avea si pana literara. Totusi e marginalizat si supravegheat in tara epocii de aur  in care toti se supravegheaza unii pe altii, ca in intrecerea socialista. Breban continua sa scrie, si scrie bine dar cu greu ii apar scrisele. Totusi, la Iasi in 1977, i se editeaza ’’Bunavestire’’ considerata de critica literara a timpului printre primele zece romane romanesti. Fara alte comentarii. Breban scrie ca un obsedat, cand in tara, cand in strainatate, beneficiind de un pasaport german dupa mama alsaciana. Plimbarile lui libere, cand toti ceilalti stateau in spatele Cortinei de Fier au generat invidie, discutii malitioase si suspiciunea colaborarii cu Securitatea. Dupa Decembrie 1989 , multi au cautat dovezi prin dosarele Securitatii in acest sens, rezultatul fiind negativ. Suspiciunea a ramas argumentata cu asa zisa grupa mare a  informatorilor orali, fara contract , ce erau protejati de Securitate prin instructiuni speciale, sub un moto codificat:  ’’Noi nu lasam urme, noi facem doar urme false, dezinformatoare !’’ Executarea !!

In timpul acesta, Roman Patapievici ( pentru cei ce nu sunt la curent, in familia lor numai mama ii spunea Horia, Dionisie Patapievici intotdeauna, numai si numai Roman, asa si eu, e mai aproape de adevar.) s-a facut baiat mare si destept, ascultatorul tatei de la care, printre altele, a preluat ceva calauzitor in viata lui: ’’Mintea si educatia o folosesti numai pentru interesele tale, nu o risipesti pentru binele altora. Pentru ei doar te prefaci’’  (Comunisti adevarati nu tin cont de morala burgheza, tovarasi.)  In 1981 Roman termina  Facultatea de Fizica  si spre deosebire de ceilalti colegi, ce sunt risipiti prin repartizare prin provincie, fiului de nomenclaturist i s-a pregatit o pozitie de cercetator in capitala, post pe care sta,  sprijinindu-si capul cu mana in falca,  pana la revolutie !! Stiu serviciile de informatii cine l-a trimis in focul revolutiei, dar asta e treaba lor. A fost arestat ca huligan pentru 36 (treizeci si sase de ore) de ore, dupa care devine cel mai mare revolutionar de pe Dambovita si afluentii ei si toate portile cele mari i se deschid, cu plecaciune !! Stiu serviciile de informatie de ce, cum si din ce ordine, treaba lor. A fost trimis in Germania cu bursa sa studieze ceva, la intoarcere devenind directorul Centrului German de Studii din Bucuresti (?!?) Scrie doua carti, groase cat lamele de ras, cum le plac bucurestenilor sa spuna despre cei pe care-i iubesc nespus de mult si fiind uns scriitor autorizat al Uniunii Scriitorilor de pe Calea Victoriei si face „programe de dreapta’’ celor de la GDS-22, Soros bacsi plateste ! Prin plecarea lui Roman Patapievici de la Institutul de Cercetari Fizice, lumea stiintifica pierde un al doilea Einstein, dar pasiunea lui de cercetator ramane dominanta si trece la studierea si cercetarea dosarele Arhivei Securitatii, in cadrul Colegiului CNSAS, avandu-i colegi nedespartiti pe Dinescu si Plesu, ceea ce multora le-a spus multe. Intai de toate, trebuie sa stiti ca dosarele Securitatii nu sunt  moarte, ele sunt continuu cercetate, resuscitate, supuse unei chirurgii plastice de specialistii  neo-securisti,  care le cosmetizeaza la ordine cu foi noi-noute de compromitere sau din alte dosare disparand foi compromitatoare. Au si o sectie materna unde se nasc in continuare dosare si o sectie funerara unde dispar dosare, precum cel al tovarasului Traian Basescu ! (Sic transit gloria mundi = Asa trecu Grigore muntii, in traducere libera, in care Grigorie e nume conspirativ.) La CNSAS dosarele Securitatii au fost si bune ciolane de ros, multi au ros, multi ar fi vrut sa roada, s-au batut ca chiorii pentru ele . Si Roman Patapievici  si-a rupt caninul de minte  in Dosarul Sorin Antohi si dupa legea 187 / 1999 trebuia sa faca puscarie, dar s-a musamalizat cu o musama trimisa din strainatate, probabil, prin posta diplomatica. A parasit prin demisie, demisia musamalizarii,  cercetarea asta, lasandu-ne cu inca o gaura neagra in adancul universului. Cand a ajuns, cum a ajuns, presedinte unul Traian Basescu, scriitorimea romana s-a trezit uluita ca Augustin Buzura a fost dat afara de la conducerea Institutului Cultural Roman, de-a dura pe scari, si in locul lui a fost instalat cercetatorul de dosare securiste, de data aceasta de catre presedintele care din copilarie nu mai citise o carte de literatura ! Stupoare si dilema: cine dracu’ i-a ordonat-o si pe asta marinarului ? Primul lucru, pe care l-a facut noul director a fost sa sisteze cat mai multe reviste literare romanesti, ce aveau o mare valoare in dezvoltarea culturii autohtone prin redactorii si colaboratorii lor. Roman Patapievici stia aceasta lucru si intentionat le-a desfiintat. In schimb a scos el una de manipulare si dezinformare, pe cat de scumpa pe atat de proasta si de necitita. De la inceput s-a instalat, seara de seara, pe ecrane tv  dadacindu-i politico-filosofic pe cei ce il priveau si laudandu-l pe  Traian Basescu, care l-a si decorat pentru recunostinta fata de el. Asinus asinum fricat, nu traduc fiindca se intelege ca e vorba de Roman Patapievici si Traian Basescu.

Am facut aceste paralele, inegale, biografice pentru cei ce nu cunosteau aceste notiuni  necesare unei corecte aprecieri, a situatiei  create  in urma  metafore a lui Nicolae Breban. „’Atat pentru astazi. A bon entendeur. Salut’’. Asa citeste Zoe pe scena. Scena e aceiasi.
 
Venind in Romania in fiecare vara, dupa 1989, i-am facut o vizita de curtoazie scriitorului Gabriel Constantinescu din Sibiu , care edita de ani de zile revista ’’Puncte Cardinale’’ pe care o primeam si eu in preeria canadiana . Era o revista  traditionala de dreapta romaneasca, in care apareau articole istorice, politice, culturale corect exprimate, importante pentru ca incercau sa faca o punte, o legatura  intre trecutul romanesc si ceea ce  ar fi potrivit si drept, acum si in viitor, pentru neamul nostru. Critica situatia politica si culturala din tara, era criticata si  marginalizata  de la centru, dar Gabriel Constantinescu era de nemiscat din adevaratele sale cunostinte de viata si istorie, din ideile sale nobile fata de poporul roman, respectand principiile de baza ale concordiei si democratiei. Cand i-am strans mana era un octogenar de statura impunatoare fizica si intelectuala cu un palmares impresionant. Era fiul scriitorului sibian Paul Constant, a fost ofiter, a fost pe frontul dezrobirii Basarabiei si Bucovinei, a cazut prizonier la rusi ce l-au trecut prin cinci lagare de munca fortata, in conditii inumane, cum numai rusii se pricep cel mai bine. Repatriat a intrat pe mana Securitatii care l-a purtat in lanturi prin Jilava, Aiud, Canal-Peninsula, Gherla si apoi a avut domiciliu fortat in Baragan. Cu douazeci si cinci de ani din viata sa a platit pentru ca a fost roman si a ramas roman adevarat. Coplesitor ce a trait si rezistat si miraculos cat de luminos si lucid este, cat s-a educat, cu studii de literatura, filozofie, cibernetica  facute intr-o vreme  cand statul de democratie populara  nu-i permitea  mai mult decat a fi salahor !! Acest roman mi-a aratat ’’Politicile’’ lui Patapievici, si  mi-a citit, poticnindu-se in emotii si revolta, de cele scrise despre romani si limba romana, despre istoria si cultura romanilor. Nu am putut crede ca pe aceasta lepadatura comunista Basescu l-a pus sa faca ce vrea din cultura noastra romaneasca.  Am pus mana pe condei si am scris, cum ma  pricep io, un roman obisnuit, toata inversunarea mea impotriva patibularului Patapievici, fiindca si el face parte din cei 23 de milioane de omuleti patibulari, cum a afirmat in scris ca este poporul roman. Am scris din  revolta ce a pus stapanire pe mine dupa lectura, am scris din admiratie si respect pentru Gabriel Constantinescu, o elita nationala  a generatiei sale, intruchipare intelectualului roman de mare valoare, dedicat cu totul, hotarat si nestramutat, neamului nostru.

*
„Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice”    Constitutia Romaniei,  Articolul 80, Aliniat 2

SCRISOARE DESCHISA DOMNULUI
PRESEDINTE  TRAIAN  BASESCU

DOMNULE  PRESEDINTE,

Sunt roman, cetatean roman stabilit in strainatate de 25 de ani. Desi ma aflu la distanta de mii de kilometri de Romania am continuat sa imi pastrez identitatea, dragostea si respectul fata de tara si neamul meu. In toti acesti ani, pe langa faptul ca m-am integrat corect in societatea canadiana, am urmarit continuu, cu emotii si sperante, societatea romaneasca. Mereu am fost si sunt interesat de viata si gandirea conationalilor mei, de directiile prin educatie si propaganda, de randamentul lor social, de cultura si aspiratiile lor.  

Cu mare tristete marturisesc ca, locul entuziasmului si al sperantelor de acum saisprezece ani au fost luate, an de an, de tot mai multe surprize neplacute si deceptii. In paranteza, precizez pentru clarificare, nu mi-am facut nici un calcul pentru interese personale in Romania, sunt medic practician in Canada si sunt multumit de ce am prin munca cinstita. Sperantele mele au fost legate de ansamblul libertatilor, de randament si bunastare, de viitorul Romaniei.

Presedintii, guvernele, partidele si unii oamenii de cultura din aceste  trei cincinale de indatorare la straini au transformat aspiratiile si sperantele majoritatii cetatenilor romani in iluzii.

Trebuie adaugat ca pe langa coruptia instalata la toate nivelele si regresul economic general, este si o degradare educationala si culturala cumplita. Mass-media romaneasca, scrisa sau electronica, zilnic ne  exemplifica afirmatiile  de mai sus.

Eu am sa ma opresc la Institutul Cultural Roman (ICR) al carui tutore si presedinte de onoare sunteti. In Decembrie 2004, cand cu 51,23% din voturi ati fost ales presedintele Romaniei, speram sa fii realizat niste amanunte dupa care trebuie sa va calauziti activitatea.

Intai, sa realizati ca ati devenit presedintele tuturor cetatenilor din Romania, nu doar a unui partid, si al doilea in democratie  cetatenii nu isi aleg  conducator stie tot, face tot  ci un concetatean, care  prin functia incredintata, vegheze respectarea legilor.  In acest sens, va aduc la cunostinta, a doua oara in acest an, cazul  publicistului  Horia Roman Patapievici (HRP) pe care cu expresia: fiecare  vine  la  putere  cu  oamenii  lui  l-ati instalat presedintele ICR,   functie care in tarile democratice nu este treaba  omului  venit  la  putere...

Expresia la  putere nu suna cu adevarat democratic, ne aduce aminte de dictatori si tirani, de carieristi, de indivizi cu tulburari grave de personalitate, de paranoici. Va sugestionez sa o evitati, chiar daca credeti ca ati  venit  la  putere . Tineti minte ca, numai 51.23% dintre cetatenii Romaniei v-au ales si dintre acestea majoritate la limita, majoritatea v-au votat sa “nu-l vada pe bombo-nelu si presedinte “ nu pentru vreo putere.

In al doilea rand, HRP prin scrisele sale publicate  in volumul ’’Politice’’  aduce grave defaimari Romaniei si Romanilor, ceea ce denota o lipsa de respect fata de concetatenii sai si o grava incalcare a Constitutiei Romaniei – aprobata prin referendum in August 1991 - pe care atat  HRP cat si DVS, prin articolul 51, trebuie sa o respectati.                 
DVS, domnule presedinte, si prin juramant (Articolul 82, aliniatul 2)  
Publicistul Horia Roman Patapievici, prin cele publicate in acest volum a incalcat  Constitutiei Romaniei, articolul 30, aliniat 7 care precizeaza pentru toti cetatenii romani: “ Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii,...” Iata acum, cateva din defaimarile aduse tarii si natiunii din volumul sau  ’’Politice’’ editat la ’’Humanitas’’ in 1996:

1 -  DESPRE  ROMANIA :
        “Radiografia plaiului mioritic este ca al fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara  sira spinarii” - Politice, HRP, pag 63                  
2  -  DESPRE   POPULATIA   ROMANIEI
          “23 de milioane de omuleti patibulari” - Politice, HRP, pag 53
          “Un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare, guri vulgare , trasaturi  
rudimentare”  - Politice, HRP, pag 34,  iar la pag 64: “Romanii nu pot alcatui un popor fiindca valoreaza cat o turma...”        
3   -  DESPRE  LIMBA  ROMANA  
            “Romana este limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau ... sa o folosim numai  
           pentru injuraturi ...” Politice’’, HRP, pag 64    
4  -   DESPRE ISTORIA ROMANILOR
 „Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cand i-au lasat  romanii pe daci in forma hibrida stramoseasca, ne-au luat in urina slavii: se cheama ca ne-am plamadit din aceasta clisa     daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard     turcii: era sa ne inecam, asa de temeinic au facut-o. Demnitatea     noastra consta in a ridica mereu gura zvantata iar ei reincepeau: ne zvantam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfarsit. Apoi ne-au luat la urina rusii, care     timp de un secol si-au incrucisat jetul cu turcii, pe care , in cele din urma, avand basica udului mai mare...i-au dovedit” (pag.63)
5 -  DESPRE  CULTURA  ROMANILOR
        “Puturosenia abisala a statutului suflet romanesc ... spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pana  la eruptia tertiara, tropaind vesela intr-un trup inconstient, pana ce mintea va fi in sfarsit scopita, inima devine piftie iar creierul un amestec apos”  ‚’’Politice’’, HRP, pag.49
                   “Cu o educatie pur romaneasca nu poti face Nimic”  (pag. 56)
           
Mai sunt si altele, domnule presedinte, dar vreau sa inchei aceasta scrisoare, sperand ca este suficient sa realizati in ce situatie jenanta, para-constitutionala va aflati folosind principiul nedemocratic  “fiecare vine la putere cu oamenii lui”   Situatie pe care trebuie sa o remediati prin obligatia de serviciu constitutionala pe care o aveti si  sa-i retrageti functia de presedinte al Institutului Cultural Roman lui Horia Roman Patapievici, care  trebuie sa-si ceara scuze publice pentru aceste defaimari cetatenilor romani. Prin sondajele facute pe aceasta tema, atat printre romanii din tara cat si printre cei din strainatate, s-a adunat o documentatie acuzatoare la adresa lui Horia Roman Patapievici si cerinta expresa de-a fi schimbat si dat in judecata fiindca in  Constitutia Romaniei scrie: Nimeni nu este mai presus de lege ( Articolul 16 )

Corneliu Florea
5 decembrie 2005
Winnipeg - Canada    

Rezultatul acestei scrisori a fost un raspuns din partea Domnului Bogdan Tataru – Cazaban, consilier de stat pentru cultura. O rusine de serv umil, a batut campii cu gratie, imbracat  in frac si cu papion, laudand intentiile excelentei sale. Traind in Ardeal, mi-o trabuit o tara de  vreme pana am priceput ca presedintele tarii ii excelenta  si nu se va atinge de Roman Patapievici pentru incalcarea  grosolana a Constitutia Romaniei. Raspunsul acesta, din partea cancelariei de la Cotroceni, mi-a reinnoit ideea, si nu este numai a mea, ca Traian Basescu la randul sau, nu e nimic altceva decat un serv. I-am raspuns consilierului-serv cum am crezut eu de cuviinta si m-am hotarat sa nu mai scriu scrisori servilor de la Bucuresti.  Cat priveste pe Roman Patapievici a mai scos trei editii cu aceleasi blasfemii la adresa Romaniei si Romanilor sa intelegem ca e mai presus de Constitutia Romaniei iar excelenta sa il serveste cand suna clopotelul ! Am inceput sa inteleg si mai bine ce functii indeplinesc presedintii republicii dupa decembrie 1989 si, in acelasi timp,  mi s-a facut mila de supunerea multor scriitori din tara.     

Si acum inapoi la puscasul Breban. Ii inteleg mahnirea ce i s-a transformat in suferinta cronica, dar nu a luat cea mai buna decizie cu metafora-pusca si nu a luat in considerare spatele lui Patapievici si nici garzile sale de corp. Era sa uit ceva la fel de important: poltronismul boierilor mintii din capitala si al unor elite loco ce au deviza lor  ’’Nihil sine…utilitas !’’  Exemplu: In  mai 2015, Radu Boroianu este uns de catre Senat director la ICR , instalare cu tam-tam, presa si invitati printre care  si maestrul Breban. Noul director ICR il propune presedinte onorific al Institutului, calauzit de ideea ca e nevoie de intelepti in consiliul institutului si i se da  cuvantul. De la inceput, maestrul ii ataca deschis, frontal pe Patapievici si pe adjunctul Mircea Mihaies ’’o echipa catastrofica pentru cultura romana’’ Drept, si a continuat ’’…noi am exportat mizerabilismul, o literatura de cur si pizde… exprimate pe intelesul tuturor celor de la Institutul Cultural Roman. Asa pare a fi, dar reactiile anti-Breban s-au declansat in forta, ca din pusti mitraliere, dupa afirmatia: Mircea Mihaies, Patapievici, Liiceanu is in slujba lui Soros, cel care crede ca nu mai este nevoie de statul roman. Imediat s-a dat alarma  codificata, pe firul albastru: ’’Breban e politic incorect’’ iar noul director al ICR, care in timpul sedintei s-a multumit sa zica numai: ’’ceea ce e permis lui Nicolae Breban nu e permis lui Radu Boroianu’’  ( poltron !!) dupa sedinta, dupa discutii particulare a scris, semnat si publicat ‚’’Despartirea de Breban’’ ceea ce clar da de inteles ca va continua linia directoare a lui Patapievici la ICR .

Nicolae Breban a ramas  neclintit, statornic si a continuat sa-si sustina opiniunile sale despre mizerabilismul mizerabilului Patapievici chiar si intr-o sedinta a sectiei de filologie si literatura a  Academiei Romane, unde a scos metafora si l-a impuscat pe Patapievici; pac, pac ! Mare scandal, mare din Academie pana la gradinita de copii handicapati din sectorul unu. Un  fost ministru de-a lui Basescu – cum e turcul si pistolul – a cerut Academiei masuri drastice impotriva octogenarului scriitor, probabil in ideea sa-l dea afara din Academie si sa-i ia el locul.  Puscasul Breban a gresit cand in aparare sa spune ca in alte tari, si da exemplul Poloniei, Patapievici ar fi fost exclus si terminat. Astfel  scandalutul nostru dambovitean devine scandal international, diplomatic fiindca, ambasadorul Poloniei a fost pus sa sara pana-n tavan, lovindu-se rau la cap si ametit a declarat, citez: Patapievici si Liiceanu se afla printre cei mai straluciti intelectuali romani, ceea ce dovedeste fara tagada ca habar nu are de cultura romana, dar deh, si el un slujbas amarat a fost pus sa-si bage nasul unde nu-i fierbea … cultura, sustinand ca Nicolae Breban a adus daune prestigiului Poloniei, care in clasamentul international detine o pozitie superioara in libertatea presei. Pai, atunci, de ce se baga in presa romaneasca? De dragul lui Patapievici ce are libertatea presei, si in neaga libertatea de expresie lui Nicolae Breban ! Asa-i democratia in Polonia sau numai in capul ambasadorului dupa ce a dat cu el in tavan ? M-am lamurit, are si Polonia ambasadori cu iesi penibile, ceea ce a reiesit si din comentariile internautilor pe care le-am citit.

Culmea penibilitatii a atins-o depresivul Gabriel Liiceanu  intr-un articol :’’Nu sunt de acord sa fiu impuscat’’ insirand ca este a treia oara, din 1990, cand este amenintat cu impuscarea: odata  de mineri, care si stiau cine e Liiceanu, apoi de Vadim Tudor, care stia foarte bine cine e Liiceanu si acum de catre un academician. Vai, vai, vai, ce romani fara mila, fata de Liiceanu ce a scris, semnat si publicat: ’’…Patapievici care poate si chiar trebuie sa injure Romania din prea multa iubire, in baza unei ideii filosofice personale ca  iubeste Romania atat de mult incat are dreptul la blesteme, critici acerbe, invective la adresa obiectului iubit ( in cazul de fata Romania e un obiect oarecare pentru cei mai straluciti intelectuali romani ai ambasadorului polonez) Sa intrebam pe fostul filosof; daca  Nicolae Breban, care iubeste cu adevarat foarte mult Romania si cultura ei, are aceleasi drepturi la blesteme, critici acerbe, invective la adresa obiectului Patapievici sau nu? Daca nu, de ce nu ? .

Constitutional totii cetatenii Romaniei au aceleasi drepturi de constiinta si expresie, dar mie imi pare rau ca maestrul Nicolae Breban nu a ales calea justitiei. Sa-l acuze pe Patapievici de cele scrise si publicate referitor la natiunea romana. Sa-i citeasca judecatorului ca:  ‚’’Romanii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cat o turma: dupa gramada la semnul fierului rosu … sunt 23 de milioane de omuleti patibulari … cu substanta tarata … rosi de spirocheta romaneasca pana la eruptia tertiara’’ la care aparatorii lui Patapievici vor aduce ca argument ca toate acestea sunt de fapt expresia inaltei sale iubiri fata de romani ! Judecatorul sa judece corect, cum il judeca poporul roman. Teama imi e ca la Bucuresti se va gasi judecatorul potrivit care sa o inghita si pe asta, dar poporul roman nu. Au fost si sunt multi iubitori de tara care critica aspru ceea ce se intampla la noi, din cauza presedintelui, guvernului, parlamentarilor, dar au avut un vocabular decent, nu au insultat ordinar poporul roman cum a facut si face Patapievici, care in ‚’’Politice’’ a atins limite anormale, paranoice ce, intr-un fel sau altul nu trebuie acceptate, trebuie tratate cu judecata.  

Eu, un roman obisnuit, care dupa paranoia lui Patapievici sunt patibular – adica demn de spanzurat – alaturi de ceilalti  23 de milioane romani, acum  la sfarsitul Secolului XX, revoltat am facut un Denunt Penal la Parchetul Tribunalului Municipiului Bucuresti, pe care l-am trimis recomandat cu aviz de primire si la care, in aproape zece ani, nu am primit nici un raspuns ! In schimb, simt din plin bratul lung al institutului tovarasului Roman Patapievici, fiindca ei de acolo de pe Aleea Alexandru sunt mitomani si duplicitari, ticalosi razbunatori pe la spate.

D E N U N T     P E N A L

CATRE   PARCHETUL  
DE  PE  LANGA  TRIBUNALUL
MUNICIPIULUI   BUCURESTI  -  ROMANIA

Subsemnatul  Dr. Padeanu Dumitru, cetatean roman si canadian, domiciliat in 11 Trowbridge Bay ,  Winnipeg ,  Manitoba,  R2N  2V9 ,  Canada , cu legitima indignare cetateneasca, fac acest denunt penal  impotriva cetateanului roman  Horia Roman Patapievici,  presedintele Institutului Cultural Roman  din Bucuresti , Aleea  Alexandru  nr 38, pentru incalcarea Constitutiei Romaniei, articolul 30 , aliniatul 7 care stipuleaza: sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii

Cetateanul  Horia Roman Patapievici a publicat in 1996, cand actuala constitutie romaneasca era deja in vigoare  de cativa ani,  un volum intitulat ’’Politice’’ la Editura ’’Humanitas’’  in care scrie si semneaza, publica si raspandeste, urmatoarele:

DESPRE  GEOGRAFIA  ROMANIEI : “Radiografia plaiului mioritic este ca al fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii” - pag 63

DESPRE   POPULATIA  ROMANIEI, CONCETATENII SAI : “ 23 de milioane de omuleti patibulari” - pag 53.  “Un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare, ochi mohorati, maxilare incrancenate, fete urate, guri vulgare,  trasaturi rudimentare” - pag 34.  “Romanii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cat o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu” - pag. 64

DESPRE  LIMBA ROMANA : “Romana este o limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau ... sa o folosim numai pentru injuraturi ...” - pag. 64

DESPRE  ISTORIA  ROMANIEI:  “Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cand i-au lasat romanii pe daci in forma hibrida stramoseasca, ne-au luat in urina slavii: se cheama ca ne-am plamadit din aceasta clisa, daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne inecam asa temeinic au facut-o ... Apoi ne-au luat la urina rusii, care timp de un secol si-au incrucisat jetul cu turcii ...” - pag. 63

DESPRE INTELECTUL ROMANILOR: “Puturosenia abisala a statutului suflet romanesc ... spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pana la eruptia tertiara, subreptice, topaind vesel intr-un trup inconstient, pana ce mintea va fi in sfarsit scopita: inima piftie iar creierul un amestec apos” - pag. 49  

Locuiesc in Canada din 1980, profesez ca medic, sunt informat prin limba engleza de ceea ce se petrece si intampla in lume, dar nu am auzit ca in lumea civilizata, o persoana care se pretinde educata si este proiectata ca atare de mass-media, sa aduca  public asemenea insulte, denigrari  si defaimari  natiunii in mijlocul careia traieste. De asemenea, pana la cetateanul Horia Roman Patapievici, in Romania au existat foarte multi intelectuali superiori lui, ce au realizat corect starea noastra istorica si sociala, dar au avut masura inteligentei si-a bunei cuviinte in exprimarea ei. Respectam libertate de expresie, dar nu acceptam sa fim denigrati si defaimati in mod  grobian, anti-constitutional.   

Am incercat sa-mi exprim starea de indignare fata de aceste defaimari, fiind roman, nascut, crescut si educat in Romania, dar mass-media “libera si democrata” nu da dreptul la replica tuturor romanilor. Vazand ca sunt lipsit de drepturile cetatenesti, m-am adresat presedintelui Traian Basescu care a jurat sa respecte Constitutia Romaniei. A jurat  de forma, de protocol.     

Niciodata nu am sa accept asemenea insulte la adresa mea si-a conationalilor mei, deci in ultima instanta ma adresez DVS, cu speranta ca Justitia Romana vegheaza la respectarea CONSTITUTIEI  ROMANIEI  si apara demnitatea cetatenilor romani.   

Chiar daca acest denut penal vine numai din partea mea acum, va asigur  ca multi cetateni  romani sunt la fel de indignati – domniile voastre nu ?? -  si pretind cetateanului Horia Roman Patapievici sa ceara scuze publice, verbal si in scris, cetatenilor romani pe care el ii considera omuleti patibulari, tarati, rosi de spirocheta romaneasca. De asemenea sa paraseasca functia de presedinte al  institutului cultural roman.  Atat.  

Dr. Padeanu Dumitru
20 August  2006
Winnipeg - Canada               

NU am primit nici un raspuns din partea parchetului bucurestean, nici macar avizul de primire ce trebuia semnat si rambursat. Asteptand, m-am lamurit inca odata, de institutiile noastre bucurestene, de reteaua de stat a  nelegiuirilor ce domina in Romania presedintelui  Traian Basescu. ( folosesc aici termenul de nelegiuire in sensul nerespectarii Constitutiei si a legilor in vigoare)  Doamna Monica George Tudor din Toronto, sotia poetului George Tudor, mergand la Bucuresti, s-a interesat personal de situatia denuntului trimis de mine. Pe un ton badaranesc, de obor, i s-a refuzat orice informatie. S-a intors deziluzionata  si mi-a parut foarte rau pentru dansa. Apoi, am fost prins de probleme personale, m-am luat cu ele, dar, din cand in cand, zambeam cu amaraciune ce naiv sunt:  nu s-a gasit in tot Bucurestiul alt ruman  care, sprijinit de altii la fel ca el, sa-l dea in judecata ? M-am gasit io, din nordul preerii canadiene, sa fac ce trebuia facut de la inceput de intelectualitatea si scriitorimea libera acum in tara. Probabil,   am minte de naiv si suflet depasit, daca astept altceva de la inalta lume a boierilor mintii, a  Institutului Patapievici si al guvernelor si institutiilor subordonate culturii lor. Indiferent, de prestigiul cu care se freaca unii pe altii, eu nu accept aceste  nelegiuiri anti-romaneasti, anti-constitutionale  ale lui Patapievici, trebuie sa le contracarez public. Am facut-o pentru Gabriel Constantinescu si Doamna Maria Blaj sotia sa care, din dragoste si daruire adevarata pentru Romania, a facut si dansa ani grei de puscarie comunista, o fac pentru patria mea. Ma simt liber si multumit, este o datorie.      

Acum privesc, cum pot eu  privi, cat e de prins puscasul Breban de haita nelegiuita. Naiv cum sunt imi pare rau, pentru ca trece printr-o trauma psihica si ca medic stiu ce inseamna asta. Ce pacat ca nu a acordat atentie cartii pe care i-am trimis-o, Polemos, in urma cu douazeci de ani, poate nu ar fi pus mana pe pusca  ar fi scris un denunt penal, mult mai bine decat mine, pe care parchetul bucurestean nu-si permitea sa-l arunce la cosul de gunoi fiindca venea de la scriitorul Nicolae Breban ! Repet, maestre, ati gresit, ati dat cu oistea-n gard. Dar vorba ardeleanului: Nu-i bai, cu treaba buna tocmiti si gardu’ GDS-lui 22  si oistea carului .

Sanatos sa fiti ! Veti trece cu bine si peste astea, pentru ca aveti dreptate.

Corneliu Florea
Ianuarie 2016
Winnipeg – Canada

PS – Salutari Doamnei Magda Ursache, i-am trimis recomandat, asta vara, din Romania un volum Polemus pentru Contemporanul, pentru DVS, gandindu-ma, io naivul, ca v-ar putea fi de vreun folos, ca si de aici din Nordul Lumii e cineva alaturi de DVS . Inca nu am primit nici macar acel mic semn de confirmare din partea dansei, probabil … inca  nu a ajuns posta ….
 
---------------------------------------------
CORNELIU   FLOREA  este un pen name format din prenumele parintilor mei, Cornelia si Florea,  in semn  de recunostinta si pretuire, in memoria lor. La starea civila am fost inregistrat  PADEANU  DUMITRU si asa ramane.  

M-am nascut la Timisoara in 1939 si am devenit medic 1963. Am profesat continuu in ROMANIA pana in 1980, cand am plecat. Am stat in lagarul de refugiati din Traiskirchen - AUSTRIA, pana cand CANADA mi-a acceptat cererea de imigrare, dar nu mi-a recunoscut experienta medicala de 17 ani, nici  valoarea diplomei de medic. Am luat totul, totul de la inceput, devenind si medic canadian licentiat cu drept de libera practica  si aici, in CANADA.  

Pentru prima data, aici in strainatate, am inceput sa scriu si sa fiu publicat in ziarele si revistele romanesti libere. Cu acest pen name am semnat articole anticomuniste si pronationale, pamflete si polemici, apoi eseuri, note de calatorii si observatii social - politice critice, memorialistica in mai multe jurnale. NU scriu din inspiratie sau vreun interes personal, scriu din nemultumire si revolta. NU scriu prea bine, dar scriu liber !  Sunt  absolut autonom, neinregimentat in partide, societati sau asociatii  si toate cartile le-am publicat in regim  samizdat sa nu depind de nimeni, dar e  greu sa razbati singur ! Sunt o fire deschisa, nu urasc pe nimeni, fiindca fiecare se face placut sau urat  prin el insusi. Mai stiu ca niciun scriitor nu poate scrie pe placul tuturor cititorilor, stiu ca scrisele mele vor fi receptate doar de conationalii mei ce gandesc si simt  asemanator, de cei cu  sentimente patriotice.  Pentru ei am scris :    
Jurnal de lagar liber  -  1987  -  Editura Nord  -  Danemarca
Constitutia de la 29 Februarie  - 1988 -  in  Observatorul  Munchenez
Cine tulbura linistea Transilvaniei  - 1990  - Editura Lumina – Oradea
Afacerea  Holocastului – 1991 -  Editura Lumina – Oradea
Jurnal pe frunze de artar - 1993  - Editura  Lumina – Oradea
Note de pe drumurile lumii – 1995 – Editura  Lumina – Oradea
Coloana Infinita si totemurile canadiene – 1997 – Editura  Lumina – Oradea
Semnale semenilor mei – 1999 -  Editura Lumina – Oradea
Vremuri  anti – romanesti  - 2001 -  Editura  Aletheia – Bistrita
Jurnalul unui medic – primul volum -  2002 -  Editura Aletheia  - Bistrita
Libertatea de a iubi adevarul -  2004 -  Editura Aletheia – Bistrita
fiecare cu america lui  (fara majuscule ) – 2005 – Editura Aletheia – Bistrita
Polemos -  2007 -  Editura  Aletheia – Bistrita
Risipirea – cronica bucovineana -  2009   Editura Aletheia  - Bistrita
Peregrinari  - note de calatorii -  2010  Editura  Aletheia  - Bistrita
Jurnalul  unui  medic – volumul doi  -  2011  Editura  Aletheia – Bistrita
Cine  tulbura linistea  Transilvaniei – 2012 editia a doua  completata                                                     
Glose medicale – 2013  Editura Aletheia – Bistrita     
Jurnal de trecator cinic – 2014 Editura Aletheia – Bistrita
                Anotimpuri Istorice  -  2015   Editura  Aletheia – Bistrita
 

JURNAL LIBER
MICA REVISTA DE CRITICA SOCIALA  

Cand m-am hotarat sa scriu, redactez, editez si sa raspandesc , de unul singur , aceasta  mica si originala  revista de critica sociala  JURNAL  LIBER , am luat exemplul acelor romani din strainatate, sositi inaintea mea, care s-au dedicat voluntar cu energia vietii lor, cu mult suflet si minte Romaniei si Romanitatii.  A fost in Primavara anului !991

JURNAL  LIBER  imi reprezinta personalitatea si vointa. Il scriu din dragoste si respect, fata de Tara si  Neamul romanesc. Il scriu din revolta si dispretul fata de toti cei ce blameaza,  denigreaza, blasfemiaza  romanii, care au fost atat de mult incercati de-a lungul istoriei, fiind in calea barbarilor si-a imperilor. Cu toate acestea au ramas de mare omenie crestineasca, cu mult suflet si intelegere. Din  pacate sunt prea rabdatori fata de cei ce ii nedreptatesc .  

JURNAL  LIBER  este omagiul si consideratia mea fata de conationalii  mei, care in decursul vietii lor simt in intrisecul fiintei lor ca trebuie sa daruiasca ceva bun, frumos si valoros fiintei noastre nationale. Prin acest jurnal eu critic, numai documentat, argumentat si rational cat mai posibil, pe cei care din stupiditate, ignoranta  sau malignitate, din interese meschine sau slugarnicie orbeasca  aduc grele daune Romaniei si Romanismului, indiferent cine sunt.

JURNAL  LIBER , la inceput, aparea de patru ori pe an, in fiecare anotim unul : Primavara, Vara, Toamna, Iarna. De la un timp apare mai rar, dar a ramas un jurnal al anotimpurilor. Tot de la inceput isi pastreaza acelasi format si numar de pagini.  Coperta este simpla si poarta acelasi motto ca al universitatii americane ”Johns Hopkins”: Veritas  vos  liberabit, adica adevarul te face liber, te elibereaza. Stiu la ce te poti astepta cand sustii si militezi pentru adevar, toti stim: Veritas odium parit adica adevarul naste ura ! Romanii spun ca prin adevar iti faci vrajmasi si multe altele, pe care le traiesc si simt. Pentru a ma apara, cat de cat, de tot felul de vrajmasi scriu sub umbrela  Articolului  19 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului semnata la ONU de statele membre. DA, stiu ca umbrela asta e veche si sparta rau.
    
Corneliu  Florea
Winnipeg – Canada
E.mail :  dumitrupadeanu-cf@shaw.ca


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page