Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SPANIA SI ROMÂNIA, O PARALELA INEGALA

Gabriela CALUTIU SONNENBERG

La momentul stramutarii mele pe tarmul iberic al Mediteranei, Spania aniversa un sfert de veac in libertate, adica 25 de ani de la eliberarea de sub regimul dictatorial al Generalissimului Franco. In acea etapa de avant economic, „Tweenie Spania” se rasfata, purtata in elan mai ales de turismul in floare. In multe domenii se facea remarcata vigoarea neobisnuita a generatiei tinere, nascute si crescute in spiritul concurentei deschise si al elanului progresist, generatia post-restrictii.

Turismul era domeniul in care forta aceea inovatoare explodase cel mai tare. Milioanele de turisti interni si internationali n-aveau cum sa se-nsele, boomul din domeniul imobiliar cu destinatie de vacanta fiind coplesitor. Cifrele prognozate se intreceau in optimism fundamentat, in timp ce noua, fratiori romani la inceput de drum, ne cam lasau gurile apa dupa asa minunatie...

Ne-am zis ca putem sa aspiram la acelasi destin norocos, daca punem osul la treaba si ne acordam un ragaz de 25 de ani, cum au avut ei. Aveam si noi, la randul nostru, circumstante istorice atenuante, dar si motive sa privim cu incredere in viitor, pentru ca politicienii care luasera destinele Romaniei in mana dupa indelungata noastra noapte dictatoriala ceausista - cu nimic inferioara celei franchiste - isi pusesera drept cap de afis descatusarea turismului autohton.

Dar n-a fost asa. Au trecut alti douazeci si cinci de ani de la evenimentele din 1989 si ”Tweenie Romania” se zbate la capitolul turism in continuare, nu pentru ca ar fi tinut ea cu tot dinadinsul sa ramana in leagan, ci pentru ca i-a lipsit hrana necesara iesirii din pubertate.  Cautand explicatia, m-am gandit sa cercetez diferentele dintre modelul spaniol de trezire din criza si modelul nostru de prelungire a ei.

Evident ca litoralul e un magnet imens in Spania, ca si la noi. Sunt de acord ca tarmul lor este incomparabil mai intins decat al nostru, dar sub aspectul inzestrarii naturale, Peninsula Iberica, pe ansamblul ei, nu e cu nimic superioara Romaniei. Chiar daca spaniolii au mai multe parcuri naturale, nimic nu se compara cu frumusetea unica a Deltei Dunarii. Iar nisipul plajelor lor e prin multe locuri mai grunjos decat la nostru. Ba mai mult, fata de numeroasele intinderi aproape desertice din Penisula Iberica, cernoziomul roditor si codrii Romaniei sunt de invidiat. Concluzia este ca, sub aspect calitativ, nu e cazul sa ne facem complexe, desi cantitativ este clar ca Spania puncteaza consistent, fiind pur si simplu mai incapatoare. Si totusi, si Spania, la randul ei, este mai mica decat multe state ale lumii, lucru care n-a impiedicat-o sa se plaseze la inceput de mileniu trei pe locul al doilea din lume atat la numarul anual de vizitatori (dupa Franta), cat si la incasari din turism (dupa SUA)[1]. Cu alte cuvinte, argumentul ca Romania ar fi prea mica pentru a se plasa in esalonul din fata nu are suport credibil.

Un lucru e cert: exista interes in strainatate pentru a vizita Romania si exista interes in Romania pentru a atrage vizitatori. Mergand pe firul logic, de ce nu se intalneste cererea cu oferta? Cum face asadar Spania sa se mentina pe pozitii de varf, in ciuda faptului ca in anii ´90 a intrat intr-o recesiune foarte severa, in urma scumpirilor si aparitiei de noi destinatii in Europa si-n Bazinul Mediteranean? Mai bine spus: ce fac ei altfel decat noi?

Mi-am indreptat privirea spre istoric, crezand ca spaniolii s-au ocupat poate mai din timp de impulsionarea sectorului tertiar. Am aflat ca, daca dam crezare specialistilor spanioli, Spania, ca atractie turistica, a fost descoperita de cativa scriitori care au facut-o cunoscuta la sfarsitul secolului al XIX-lea si la inceput de secol XX (in principal Washington Irving si Ernest Hemingway). La prima vedere, situatia e similara celei din Romania, unde, sub semnatura lui Mihai Haret, se publica pentru prima data un articol dedicat turismului modern in 1924. La o privire mai atenta, insa, de buna seama ca Spania a avut dintotdeauna o deschidere mai larga spre lume datorita intenselor schimburi comerciale din antichitate, urmate de cele cu Orientul, sub ocupatia musulmana (care a durat 800 de ani!) si culminand cu descoperirea si exploatarea sistematica a bogatiilor Americii dupa 1492. Se poate spune deci ca Spania avut turism dintotdeauna, chiar daca el poate s-a numit altfel. Dar n-au trecut oare si peste glia noastra stramoseasca mereu si-n repetate randuri valuri-valuri de migratori?

Si evolutia turismului spaniol in era moderna se suprapune aproape perfect peste cea din tara noastra, avand aceleasi suisuri si coborasuri, poate doar la o scara mai mare:
decada anilor 1950-1959 pune bazele planificarii economice (va amintiti, la noi era era avantului proletar?);
perioada 1960-1973, bazata pe modelul in mase, constituie etapa de crestere accelerata (se construiesc hoteluri, se urbanizeaza precipitat, la ei si la noi, in egala masura);
etapa 1973-1989 se vede ca o crestere sustinuta (tineti minte Neckemanii, James Cookii si TUI-iistii care venau la noi la mare, inclusiv cu rulota?) ;
pentru ca anii ´90 sa aduca recesiunea, dar fara a afecta pozitia fruntasa a Spaniei in clasamentul turistic mondial (la noi a fost tranzitia postdecembrista, la fel de degringolanta).

Fara a abuza de cifre, cred ca e locul aici pentru doar cateva date statistice: cu o contributie totala de 5,1% la Produsul Intern Brut, Romania se situeaza pe locul 154 in lume (din 184 de tari!) si pe ultimul loc in Europa la acest capitol. In schimb, contributia turismului spaniol la PIB-ul national este de 15, 7% , situandu-o pe locul al 7-lea in clasamentul acelorasi 184 de tari luate in calcul[2].
    
Nu e aici nici locul, nici momentul pentru a face o analiza aprofundata, fundamentata stiintific, bazata pe cifrele stufoase si ... dureros de exacte, accesibile tuturor in internet pe site-ul WTTC. Dureros e si faptul ca prin Romania postdecembrista, cea care tocmai iesise tare ciufulita din oul de ciment socialist, inca-si mai pierdeau pasii cat de cat sase milioane de turisti straini, turisti pe care la ora actuala ... nu-i mai avem.
    
Las asadar deoparte ingratul obicei de a critica si incerc sa privesc cu optimism in fata, indicand solutiile pe care le-au adoptat spaniolii si cu care au avut succes, dispunand de conditii asemanatoare cu ale noastre:

Au construit o INFRASTRUCTURA EXCEPTIONALA, cu care se mandresc, pe buna dreptate. Aici nu intra doar elementele destinate direct turismului (hoteluri, zone de agrement, statiuni, restaurante etc.) ci tara in sine, cu sosele si autostrazi impecabile, cu retea comerciala solida, cu oficii de turism in fiecare localitate, cu primarii dotate in acest sens, parcari reglementate etc.
Sezonalitatii puternice, bazate pe migratia in mase spre litoral peste vara, i-au opus oferta turistica din afara sezonului, transportand organizat la aceleasi destinatii ravnite vara, dar goale iarna, paturile sociale care au timp si curiozitate, cei aflati la a treia tinerete. Cu aceasta grupa, mai putin avantajata economic au indus un adevarat boom turismului intern, care a secondat cu brio curentul international, fiind destinat cu precadere calatorilor varstnici, pensionari (denumiti ”sase-sutisti”, pentru ca pensia medie e de 600 de Euro). Cuvantul cheie la acest capitol este OFERTA DIFERENTIATA.

Pentru combaterea distributiei geografice inegale (toata lumea se inghesuie in Insulele Baleare si Canare, prin Catalonia, Andaluzia si pe litoralul Valencian, destinatii care reunesc 67,4% din capacitatea de cazare a Spaniei si aduc 80 % din incasarile totale din turism) au incurajat INVESTITIILE IN FORME NOI DE TURISM, cum este cel rural, in interiorul tarii, cel de schi montan in cele doua lanturi muntoase care se preteaza pentru asa ceva (Sierra Nevada si Pirineii) si construirea de terenuri de golf (in conditii de penurie de apa, nu abundenta, ca in Romania!) sau arene de fotbal moderne. Nu in ultimul rand, au directionat sume imense catre intretinerea si chiar construirea de la zero a unor noi destinatii turistice cultural istorice, artistice sau urbane (pelegrinaj la Santiago de Compostela, ruta Don Quijote, Ruta El Cid, muzee si monumente arhitectonice pe post de adevarate Mecca ale culturii moderne, cum sunt El Prado, Opera din Bilbao, Orasul Stiintei si Artelor din Valencia, Barceloneta si Barcelona baroca, EXPO Sevilla, Mezquita din Cordoba, Alhambra din Granada, care ajunsese in stadiu avansat de ruina etc.).

Prin investitiile destinate extinderii spre arii mai slabe din punct de vedere economic au impuscat doi iepuri dintr-o lovitura, creand locuri de munca in turism, care au contribuit la alinierea veniturilor populatiei la nivelul tarilor dezvoltate si au redus in acelasi timp dezechilibrele teritoriale. Recunoscand insa la timp pericolul degenerarii naturii in urma masificarii turismului, au inceput din timp sa aloce o parte din veniturile din turim pentru a reduce costurile ambientale, unele adesea ireversibile. Asa au creat o retea de PARCURI NATURALE care nu-si are asemuire in lumea intreaga, reusind nu doar sa-si protejeze mediul, ci sa-l transforme in atractie turistica in sine.

O ultima tendinta care se manifesta din ce in ce mai tare in Spania de azi, tendinta care fara-ndoiala va urma si in Romania, unde deja a acaparat diverse ramuri ale industriei extractive si prelucratoare, precum si vaste terenuri cu destinatie agricola, este cea a TUTELEI MONOPOLIZANTE A OPERATORILOR STRAINI. Actualmente spaniolii lupta pentru a-si redobandi drepturile de exploatare turistica a propriei tari, tintind spre reducerea pe cat posibil a influentei tour-operatorilor multinationali, concerne care practica metode agresive de dumping, promovand produsul turistic standardizat, axat pe castiguri rapide si fara a tine seama de obligatia de a incuraja o crestere echilibrata, subordonata dezideratului SUSTENABILITATII. La acest punct guvernul spaniol a adoptat noi directive teritoriale privind indicii de sol, densitate, ocupatie si aplica noi tehnici de evaluare a impactului ambiental, luand masuri de protejare a patrimoniului (peisaj, cultura). De asemena, se imbunatateste echipamentul si se introduc spatii libere in zonele aglomerate, sau se pun in practica noi masuri de sanare a spatiilor deteriorate. Cu alte cuvinte, se merge pe relatia calitate-pret, cu accent pe calitate.

Poate ca strategia Spaniei nu se potriveste intru totul Romaniei actuale, care se afla mai degraba in situatia de a atrage turisti si investitori, in loc sa le restranga accesul, dar conditiile care sa vizeze viitorul pe termen lung e bine sa fie puse de pe acum. Caci un lucru este clar: mai devreme sau mai tarziu, ne vom confrunta si noi cu aceleasi probleme. Daca vrem sa ajungem din urma pe cei care la randul lor nu stau pe loc, nu e suficient sa trecem prin aceleasi etape, tragand aceleasi invataminte. Daca vrem sa avansam mai rapid decat ei, trebuie sa trecem de pe acum la practicarea din timp a masurilor care ne scutesc de experientele amare.

Imitarea nu e o solutie, dar poate inspira. Indiferent ca recunoastem sau nu, totul incepe si se termina cu alocarea de bani la nivel statal, simpla incurajare a turismului local nefiind suficienta daca nu se creeaza conditii de infrastructura pentru a ajunge la destinatiile raspandite in teritoriu si daca nu se face publicitatea necesara, neadoptandu-se reglementari unificate pentru intreaga tara.

Fac o paranteza (scurta) si invoc cazul concret al unei aventuri careia i-am supravietuit cu sechele in vara anului trecut, incercand sa ajung la o pensiune de adevarata clasa mondiala, la capatul unei vai romanesti absolut feerice. O spun fara exagerare, era un loc ca rupt din Eden, daca nu ma-nsel chiar asa se numea: ”Pensiunea Poarta Raiului”. Drumul catre acea oaza de modernitate, perfectiune, stil si bun gust maxim, drum de munte, neasfaltat, a fost un cosmar de asemenea proportii pentru noi, intr-un automobil construit in Bavaria, condus de oaspetii nostri germani, incat odata ce am ajuns la destinatie orice efort al gazdelor de a ne face sa ne simtim bine a fost de prisos: nimeni nu s-a amuzat. Ma tem ca a doua oara nu vom mai putea convinge pe nimeni sa revina in acel loc. Inchid paranteza, cu scuze.

In fond, sugestiile macro enuntate cu doua paragrafe mai sus nu sunt idei noi, ele sunt exact cele mentionate pana si de Mihai Haret in articolul sau despre turism, publicat acum aproape 100 de ani: exploatarea coordonata prin institutii nationale de turism a peisajelor si frumusetilor naturale ale Romaniei, care ”nu e posibil sa lase rece pe cineva”; impusionarea turismului intern, caci ”prin el ne vom cunoaste tara, vizitand-o in lung si in lat si lasandu-ne banii nostri in interior” si ”atragerea de streini cari (...) contribue si dansii la prosperitatea nationala (...), cari plecati ne vor face cunoscuti si apreciati in tarile lor prin faima placutelor amintiri ce vor duce cu dansii ca pentru cea mai bine organizata propaganda”.

Se spune ca un calator vede lucrurile care-i ies in cale, in timp ce turistul vede doar ce si-a propus sa vada. Daca ne propunem sa vedem oportunitatile pe care le ofera Romania, trebuie sa calatorim pe drumul nostru propriu, nu pe unul batatorit, fie el si al Spaniei. In loc sa imitam in maniera turistului cuminte bifarea de obiective, ar fi bine sa ne croim un drum nou, luand aminte la experienta celorlalti. Calatoria noastra spre un turism romanesc sanatos merita efortul!
--------------------------------------------------------------
[1] Date statistice din 2007
[2] Cifre extrase din raportul Consiliuli Mondial al Turismului (WTTC) pentru anul 2013
Gabriela CALUTIU SONNENBERG
Benissa, Spania
decembrie 2015


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page