Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

GEORGE ROCA – POEME CIFRATE MULTILINGVE

Lucian DUMBRAVA


ROCA, George
Poeme cifrate multilingve
Editura Anamarol
Bucuresti, 2015
208 pagini


Un om care s-a universalizat prin dragoste de oameni, asa se cuvine sa incep aceasta prezentare, descriind, printr-o propozitie simpla, esenta scriitorului George Roca, omul care in 1980 parasea granitele tarii de bastina cu un pumn din pamantul strabunilor in palmele sufletului, pentru a se stabili in Sydney, Australia. Nascut la 14 iulie 1946, la Huedin, judetul Cluj Napoca, George Roca surprinde printr-o bogata biografie de viata si profesionala (de la actor la reprezentant pentru Compania Aviatica Romana TAROM si de aici la translator, interpret si cenzor acreditat al Guvernului Australian). Limitandu-ma la a vorbi doar intr-un context artistic, afirm ca George Roca se impune printr-o implicare prolifica pe plan cultural, promovand, prodig, o seama de oameni care demonstrau inclinatii literare, colaborand cu diverse publicatii din Romania si din strainatate. Folosesc aceasta forma de exprimare („din Romania si din strainatate”) pentru ca, dintr-o fireasca noblete de caracter, George Roca, desi stabilit intr-o strainatate, a ramas si ramane un om cu radacinile sinelui adanc infipte in pamantul patriei, ceea ce la si facut, dealtfel, ca, in pofida distantei fata de tara natala, sa-i fie mai aproape decat multi dintre cei care efectiv o locuiesc.

Dupa acest succint exordiu la nivel de cuvant scris, ce s-ar putea spune despre volumul de fata? Cand alegem sa achizitionam o carte, o facem pe principii de aparenta, incepand de la notorietatea autorului, urmand apoi constatarile de estetica a copertei si de rasfoire fugitiva a catorva file. Este normal sa avem aceste puncte de orientare, fiind perfect constienti ca este doar o analiza superficiala si asumandu-ne riscurile. Scriitorul si poetul George Roca nu implica niciun risc, atata timp cat ne deschidem cugetul inspre o creatie artistica savarsita cu multa afectivitate si respect fata de poezie si fata de cititorii sai. Ideea unei astfel de editii multilingve, este una fericita si cu reflexe din sfera universalizarii culturii, ca intr-un turn Babel vazut din cu totul alt unghi: daca in paradigma biblica secventa este abordata dintr-o perspectiva negativa – aceea a dezbinarii – poetul amesteca limbile in turnul-carte, tocmai pentru a intari legaturile dintre oameni, pentru a stabili singurul fundament pe care se pot ridica edificiile solidaritatii dintre popoare: arta.

Bun cunoscator de literatura si fin observator al poeziei clasice si contemporane, autorul are o varianta personala de abordare a cuvantului liric, reusind, prin amprenta unicitatii, sa creeze in cititor sentimente dintre cele mai diverse. La prima vedere, prin sofism, versurile pot lasa impresia ca poetul se joaca, impresia ca e doar un exercitiu de amuzament romantic. Dincolo de acest plan de eventuala aparenta, nu exista niciun echivoc asupra faptului ca abordarea propriilor trairi adanci, mistuitoare, gata sa impinga poetul in ambardee, se face printr-o raceala impusa, tocmai pentru a linisti un sine afectat de sensibilitati. Acest expedient folosit pentru expunerea unor sentimente printr-o forma de arta, este unul foarte inspirat, pentru ca da poeziilor lui George Roca, originalitate si multa culoare.

Trecerea de la poeticul rece la poeticul pur si invers, se face uneori treptat, pe nesimtite aproape, alteori abrupt, dar mereu cu o debordanta sinceritate de poet. In poezia ”Hotul”, trecerea se face de la rece la liric: „In camera mea/ nu a intrat/ nici un hot!// Nu lipseste nimic!// De ce ma simt / totusi/ furat de amintiri?”. O varianta mai putin abrupta dar incepand de la lirism, se afla in poezia „Caprioara nebuna”: „Culcat, / stau cu ochii inchisi/ si visez la poiana mea cu flori./ E atata liniste si armonie!/ Si totusi caprioara nebuna/ nu vrea sa-mi dea pace/ incercand din nou/ sa ma mangaie cu copita/ pe albul ochilor mei obositi/ de atata privit spre spatiu virtual.”

In contemporaneitatea care-mi apartine, am vazut poeti acaparand duiosul stil clasic si poeti marsand curajos pe varianta moderna. Cred ca George Roca a ales sa marseze spre sine si sa se acapareze pe sine, expunandu-se cititorului cu aceea demnitate specifica artistilor cu har.

„Cu toate ca valabilitatea unei opere – spune Almado Alonso* – este, fara indoiala, in intregime dependenta de capacitatea ei intrinseca de a produce contemplatorului reactii estetice independent de procesul de elaborare prin care a trecut, nu e mai putin adevarat ca aceasta capacitate a operei isi are corelatul in propria noastra capacitate de a o intelege...”

Chiar daca s-ar ajunge la absurdul ca a noastra capacitate de a intelege sa fie profund viciata, sunt opere care vor ramane intru vesnicie, pentru ca Universul nu admite circumstante care sa distorsioneze valorile reale, de sine statatoare, astfel ca marile valori ale marilor oameni vor avea statornicia adevarurilor esentiale, tranzitand spatiile dintre uman si... altceva.
----------------------------------------
*Almado Alonso (1896-1952) – lingvist si filolog spaniol, director al Institutului Filologic al Universitatii din Buenos Aires.
     
Lucian DUMBRAVA
Faro, Portugalia
august 2015


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page