Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

China ca mare putere (II)

Beijing-ul de astazi copleseste prin arhitectura, modernitate, aspect primavaratic, grija pentru urbanitate.

Atunci cand zbori – probabil de pe cel mai functional aeroport din lume, care este noul terminal din capitala Chinei (poate alaturi de aeroportul Pudong din Shanghai) – la Hangzhou, nu ai deloc sentimentul coborarii in provincie.

Cam de doua ori cat Berlinul si mult mai mare decat Parisul, orasul Hangzhou (cu peste 8,8 milioane de locuitori) nu e doar fosta capitala a Chinei, ci si municipiu, deopotriva, depozitar de traditie si foarte modern. Am repetat in 2010, recent, vizita de cu un an inainte, dar lucrurile mi s-au parut noi. Capitala mondiala a ceaiului verde si a matasii, cu un produs pe cap de locuitor aproape de trei ori cat al Romaniei, orasul nu este mai prejos de vreo metropola europeana. Cam tot ceea ce este intr-o astfel de metropola se regaseste aici, cu numeroase lucruri in plus: temple impunatoare, lacuri si paduri atragatoare, vegetatie tropicala, o bucatarie dintre cele mai variate si mai sanatoase de pe glob. La Hangzhou, toate firmele majore din lume cauta sa ocupe pozitii.

Hangzhou este si orasul unora dintre cele mai bune universitati chineze. Universitatea Babes-Bolyai are ca partener Zhejiang University of Science and Technology, o universitate creata in cooperarea chinezo-germana, foarte bine asociata cu investitiile industriale germane si chineze, in cea mai dezvoltata regiune a Chinei (comparabila, ca populatie, cu Franta sau Italia si, ca dezvoltare, cu orice tara europeana).

Nu poti decat admira dinamismul rectorului Du Wei (filosof al artei, specializat la Cambridge, Anglia), modernitatea frumosului campus intins intre lacurile si muntii incantatoarei regiuni si prospetimea vietii studentesti. Toate premisele avansate ale invatamantului (laboratoare de studiu bine echipate, biblioteci cu acces universal, laboratoare performante de invatare a limbilor, terenuri de sporturi variate etc.) sunt prezente. Nu poti decat pretui preocuparea de a crea si de a folosi cele mai avansate cunostinte din lumea de astazi pentru a schimba tehnologii, institutii, proceduri din viata comunitatilor si a oamenilor. Sudura cunoasterii si a actiunii este, aici, precum in S.U.A., exemplara.

China este tara unei vechi si impunatoare culturi, pe care o cunoastem tot mai bine gratie excelentelor editii internationale (ca limba) tiparite de specialistii chinezi insisi. Generatia mea i-a parcurs pe Confucius si Lao-Tzi, de pilda, in traduceri facute de specialisti englezi sau francezi. Acum, lectura este mai la obiect, traducerile fiind facute de specialistii chinezi insisi. O noua constiinta a propriilor valori culturale si o constiinta a celorlalti despre valorile chineze sunt pe cale de a se forma.

A inceput, de fapt, o noua cunoastere a Chinei. Vestigiile trecutului, puse in valoare cu grija, in cadrul turistic inevitabil astazi, se bucura de un interes natural. Complexul Zidului, Palatul Interzis, orasul vechi din Hangzhou, zona scenica de la Wuzchen Dongzha si Xinzha, gradina Yu si orasul vechi din Shanghai sunt concludente.

Nu este astazi calatorie mai edificatoare asupra uimitoarelor schimbari din China decat cea de la Hangzhou la Shanghai. Celebrul "continuum urban-rural" dintre Köln si Münster sau Bielefeld, care in anii saptezeci uimea lumea, este aici realizat la scara Chinei si a noului secol. Eficienta exploatare a fiecarei palme de pamant, cultivarea oricarei resurse cu tehnologii actuale, extinderea celei mai moderne retele (autostrazi, trenuri de mare viteza etc.) de transport, multiplicarea concentrarilor rezidentiale – toate acestea sprijinite de o etica a muncii bazate pe inteligenta si spirit intreprinzator, evidente, sunt caracteristice.

Shanghai-ul este cu adevarat o metropola a comertului mondial. Diversitatea arhitecturala si amploarea orasului concureaza de aproape New York-ul. Firmele lumii cauta, vizibil, sa fie prezente aici. Cea mai avansata modernitate, mereu de bun gust, este sesizabila nu numai in centrul financiar, in autostrazile suspendate, in sectoarele de inovatie constructiva, in aeroporturi, in centre de expozitii, ci si in constructiile relativ marunte, in continua expansiune. Expozitia mondiala 2010 este o piesa de o rara frumusete si functionalitate arhitecturala, rezultatul unei gandiri cutezatoare, orientata spre viitorul cel mai profund.

De departe, pavilionul Chinei semnaleaza vointa tarii de a conta, prin cultura si actiune inteligenta, in lumea actuala. Din pacate, Romania, laudabil plasata in geografia Expozitiei, nu a gasit solutia: sa prezinti ceramica eclectica si semi-manele, in mod galagios, in tara portelanurilor si a unui sanatos cosmopolitism al artelor, este ceva prost gandit, indiciul unui veritabil dezastru pentru actuala administratie a tarii noastre.

Doua concluzii se impun, peste impresiile numeroase si greu de stavilit ale unei noi calatorii in China. Prima, pe care deja am evocat-o, este aceea ca astazi China atinge statura unei supraputeri nu doar datorita dimensiunilor (demografice, teritoriale militare etc.), ci, in buna masura, din motive culturale. Unele tari care au cunoscut sau cunosc o modernizare rapida sunt susceptibile de o criza de identitate culturala (in conditiile, cum se spune, ale unei "modernizari care dezradacineaza"). China nu este pandita de o astfel de criza, caci sta pe o cultura a carei anvergura abia incepe sa se dezvaluie pentru chinezi si pentru ceilalti.

A doua concluzie este ca, luand in seama experienta Chinei, multi europeni vor trebui sa isi modifice conceptualizarile. Se poate spune, sintetic, ca alternativa care s-a mostenit din secolul XIX, in Europa, conform careia socialismul si capitalismul sunt mutual exclusive si epuizeaza posibilitatile, nu mai face fata realitatilor. O noua conceptualizare a alternativelor de evolutie in modernitatea tarzie a devenit necesara.

O asemenea conceptualizare este chiar urgenta in cazul liderilor actuali ai statului roman, care, destul de evident, nu inteleg ceea ce se petrece nu doar in China, ci si in Turcia, Rusia, Uniunea Europeana sau S.U.A. si ajung sa izoleze Romania in epoca celei mai intense comunicari dintre culturi si popoare.

Andrei Marga

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page