Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

În toata istoria lor, românii au fost tradati, înselati si furati!

    Incet-incet, in lumina logicii si a bunului simt stiintific, dar mai ales pe baza noilor descoperiri arheologice si a dovezilor ratacite sau poate ca intentionat dosite de rauvoitori prin cotloanele unor biblioteci, istoria se rescrie, adica isi croieste drumul drept si neted al opiniilor unor specialisti de rang international spre cugetele si inimile insetatilor de adevarul gol-golut.
    Si astfel noi, romanii, aflam cu justificata mandrie ca pe meleagurile Romaniei de azi (practic pe tot teritoriul traco-dacic, intins pana departe la sudul Dunarii si dincolo de Tisa) s-a constituit o civilizatie atat de avansata (vezi tablitele de la Tartaria, cu un avans de 2000 de ani in fata celor sumeriene, precum si cuptoarele metalurgice din care se obtinea fier cu puritatea foarte aproape de 100%, dovada fiind facuta de cuiele dacice neatacate de rugina), incat strainii entuziasmati de cele descoperite, nu pregeta sa afirme ba ca acest buric al Pamantului (in localitatea Valea Viseului din nordul Maramuresului se poate vedea borna ce indica centrul continentului) se constituie in insasi axa Universului (evident, universul moral-spiritual al omenirii) si ca civilizatia stramosilor nostri, unici in istorie si prin milenara lor statornicie, reprezinta prima faza a faimoasei civilizatii vedice, ba sustin cu tarie ca celtii, germanii si latinii au purces din Tracia pelasgica situata pe cursul inferior al Dunarii, indemnandu-ne totodata sa nu dam crezare povestilor de adormit copiii cu romanizarea integrala infaptuita de niste veterani-colonisti proveniti din Asia Mica, ei insisi cunoscatorii unei latine aproximative, pe care o vorbeau doar atunci cand n-aveau incotro.
    Chiar asa, de ce, ma rog, ar fi inatacabila istoria oficiala (sic!) cu miracolul romanizarii Daciei intr-un interval de timp cu ceva peste un veac si jumatate (de la al doilea razboi daco-roman din 105-106 si pana la retragerea aureliana la sudul Dunarii din anul 271), desi romanii, aidoma tuturor invadatorilor din istorie (vezi cruciatii ademeniti de splendorile bizantine), erau atrasi doar de comorile dacilor, in mod deosebit de minele aurifere ale acestora din Muntii Apuseni, unde exista aur in stare nativa (exista si astazi in mine inchise de guvernantii postdecembristi pe considerentul ca sunt nerentabile!).
    Faptul ca romanii au cucerit, administrat si aparat cu cele doua legiuni (la inceput doar legiunea XIII Gemina, mai apoi, sub presiunea barbarilor germanici, si legiunea V Macedonica) doar un sfert din Dacia acelor vremuri, mai exact teritoriul pana la capitala si zona adiacenta a Muntilor Apuseni, este cea mai clara dovada ca imparatului Traian ii crapa maseaua dupa aurul dacilor, cu care, de altfel, a si salvat imperiul de la dezastru (victoria asupra dacilor a fost sarbatorit la Roma mai bine de o luna, iar sfrijita moneda de aur romana, taman cat o foita, a castigat semnificativ in greutate indata dupa aceea), si ca prin aceasta partiala cucerire el urmarea cu prioritate un scop economic, foarte discutabilul scop strategic venind la rand de-abia pe urma.
    Mai departe. In scurtul rastimp avut la dispozitie si cu mijloacele informationale din acele timpuri (casatoriile daco-romane si inevitabilele contacte dictate de nevoi administrative), era cu neputinta expansiunea roamanismului si latinismului pana in Maramures, nordul Moldovei si mai departe, adica pana la deplina romanizare a dacilor liberi de catre niste neromani.
    Ca doar britanicii au stat mult mai mult timp sub ocupatia romana, dar cu toate astea urmasii lor nu vorbesc o limba neoromanica. Apoi, ungurii si rusii n-au incercat in decursul a sute de ani prin dislocari, deportari, coruperi si cu ajutorul tuturor mijloacelor informationale avute la indemana (inscrisuri, carti, ziare, reviste) sa-i maghiarizeze, respectiv sa-i rusifice fortat pe romanii aflati in zonele lor de interes si influenta, insa rezultatele lor la acest capitol sunt departe de performanta-miracol atribuita romanilor de catre istoria recunoscuta oficial?
    Caci vorba maresalului Ion Antonescu, istoria a fost intotdeauna scrisa, daca nu direct la comanda, atunci macar la sugestia imperativa a invingatorilor. Prin urmare, preaputernicii de ieri si de azi au tot interesul ca istoria adevarata a romanilor sa nu fie scrisa pana la definitiva topire a granitelor si natiunilor in viitorul stat mondial, pentru ca atunci nimanui n-o sa-i mai pese de ea. Sau, ma rog, sa fie scrisa, ca doar traim intr-un conglomerat politico-economic ce face caz de libertate, dar sa nu fie predata in scoli si universitati, fiindca oficializarea ei ar tulbura si mai mult apele in deja nelinistita si pestrita Uniune Europeana.
    Sa spunem lucrurilor pe nume: Furtul istoriei unui popor se cheama furtul memoriei si identitatii sale!...
    Se tot vorbeste pe ici-pe colo prin anumite medii politice si diplomatice despre lipsa de loialitate a romanilor fata de aliati, care – chipurile – ar face casa buna cu tradarea. Pai daca luam la purificat contrafacuta istorie moderna (bunaoara, Mihai Viteazul de ce a fost ucis?), vedem ca romanii nu doar ca au fost cu regularitate inselati si tradati de aliatii lor, dar chiar au fost talhariti de acestia. Asa a fost dupa Razboiul de Independenta, cand muscalii aliati mai mult cu interesele lor decat cu romanii, le-au insfacat acestora cele trei judete din sudul Basarabiei (Ismail, Cahul si Bolgrad); asa a fost dupa primul razboi mondial, cand – in pofida intelegerii prealabile cu Aliatii – romanii nu numai ca n-au primit la intregire toate teritoriile limitrofe locuite in majoritate de conationali (tinutul actualmente unguresc ce se intinde pana la Tisa si asa zisul Banat sarbesc), fapt pentru care ungurii ar trebui sa inceteze cu aberatia revizuirii Tratatului de la Trianon, ci au fost si jecmaniti de catre rusi, ceilalti aliati, prin neinapoierea tezaurului de circa 100 tone aur; asa a fost in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand romanii erau trimisi de bravii aliati nemti in gura lupului, pentru ca in retragerea pripita dupa dezastrul de la Stalingrad, in intregime din vina lor, sa fie primii care o sterg, nesinchisindu-se de romani si de ceilalti aliati; si asa a fost la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cand Romania a fost lasata in totalitate pe mana rusilor, adica tradata in chip ticalos, iar acestia au tratat-o ca pe o tara eliberata de ei (regim bolsevic, zeci de divizii in tara, despagubiri de razboi), nicidecum ca pe un stat cobeligerant, care in ceea ce priveste jertfele (oameni si echipament militar) se situa pe locul patru intre aliati (dupa rusi, americani si englezi) si a carei intrare in razboi alaturi de ei a dus la scurtarea conflagratiei mondiale cu circa sase luni.
    N.B.Despre alogenii catarati la putere dupa Decembriada nu se poate spune ca tradeaza Romania. Asa ceva, dupa fina distinctie naeionesciana, li se poate pune in carca doar romanilor cu mai multe generatii de tarani in urma lor, nicidecum bunilor romani – alogenii care se straduiesc sa se achite constiincios de obligatii, dar care n-au cum sa simta romaneste. Despre alde astia se poate spune ca-si fac datoria fata de stapanii lor din afara, adica mint, insala si fura pe rupte.

    Sighetu Marmatiei,                                                        
George PETROVAI
   19 ian. 2016
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page