Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Eva Simon: Dorinte de An Nou


In noaptea de Revelion si in primele zile ale noului an, majoritatea oamenilor fac fagaduinte (ca va slabi, ca se va lasa de fumat, ca va petrece mai mult timp cu familia, ca va fi un om mai bun, etc.) si isi pun dorinte: sa fie sanatosi si fericiti, sa aiba liniste in casa si succese in viata particular si profesionala, si alte asemenea.

Unii cred in puterea de schimbare a unui nou inceput si ca, ce-a fost a fost, tot ce lasam in urma noastra in anul pe care-l incheiem este deja trecut, nu mai trebuie sa ne ocupam de asta. Altii nu vad nici o diferenta intre noptile dintre 31 decembrie – 1 ianuarie sau 30 iunie – 1 iulie. Schimbarea nu o aduce Noul An ci o facem noi, depinde numai de noi. Hotarare de schimbare poti sa iei si pe 1 ianuarie, la fel cum si pe 23 aprilie. Numai noi, oamenii putem schimba ceva, si niciodata nu Anul Nou ne schimba pe noi.

La nivel de comunitate, am incheiat un an foarte agitat si tensionat. Toate energiile (sa decida fiecare cate au fost pozitive si cate negative) adunate in comunitatea noastra romaneasca din Ungaria in cursul perioadei electorale de la sfarsitul anului 2014 au adus dupa sine un an 2015 plin de conflicte si ciocniri, de defaimari si calomnii. De cand e lumea a fost asa ca cel care ajunge la putere isi incearca coltii, se crede conducator, ba chiar domnitor peste tot si toate, functia de „ales" o intelege ca pe ceva ce a castigat la loto, un drept bine meritat. La noi, cel „ales" la alegeri nu intelege ca el, de fapt, este un servitor, a fost ales ca sa-I serveasca pe romanii din Ungaria si nu sa-i domneasca, sa lupte pentru drepturile lor si nu sa lupte contra lor, sa apere si nu sa acuze, sa-i reprezinte cu demnitate si cu cea mai buna stiinta a lui si nu sa-i faca de ras pe cei care si-au pus increderea in el. In calitatea mea de simplu roman din Ungaria imi doresc ca anul 2016 sa aduca mai multa intelepciune si empatie in randul „alesilor" nostri, sa-si imagineze ca alegerile nu le-au adus altceva decat ca le-a dat in mana o busola care le arata calea spre binele comunitatii si nu spre binele individual, ca servirea intereselor comunitare se face cu umilinta si nu cu aroganta, ca unitatea dintre noi se poate realiza prin gesturi pozitive si nu prin forta politica.

La nivel de institutie, in 2016, „Foaia romaneasca" a intrat in cel de-al 66-lea an de existenta. Pe 15 ianuarie se vor implini 65 de ani de cand apare, la inceputuri lunar, iar din anii 1970 cu frecventa saptamanala, aceasta revista care mult timp a fost singura publicatie romaneasca in Ungaria. Azi sunt mai multe, si poate asa e bine, asa trebuie sa fie. Vremurile s-au schimbat in aceste sase decenii si jumatate, la fel ca si componenta si pretentiile cititorilor nostri. Acum 60 de ani au fost mai multi romani in Ungaria, dar erau putini care stiau citi sau scrie bine romaneste.

Azi suntem numeric mai putini (fie-mi cu iertare, dar nici in acest moment aniversar nu pot trata cu seriozitate rezultatul ultimului recensamant, cum ca am fi 35.000 de romani in Ungaria), dar stim citi mult mai bine romaneste, uneori mai bine decat cum stim sa vorbim. De peste zece ani, se tot gasesc cativa care ar trimite „Foaia" in pensie, periodic i se canta si prohodul, dar revista noastra traditionala se incapataneaza sa existe, sa fie tanara in spirit si romaneasca in continut. O face asta din aprecierea si rasplata fata de fidelitatea numerosilor abonati, care la sfarsitul fiecarui an isi reinnoiesc abonamentele pentru anul ce urmeaza si prin asta ne dau un nou elan de munca, o speranta in vremuri mai bune. In calitate de redactor-sef al acestei publicatii imi doresc cititori multi, care stiu sa inteleaga ca rolul jurnalistului este sa puna intrebari si sa scotoceasca si partea nevazuta a lucrurilor, tocmai pentru o mai buna informare a lor.

Iar la nivel personal, nu doresc altceva decat sanatate ca-i mai buna decat toate. Atat prietenilor cat si dusmanilor.

In rest, Dumnezeu cu mila...

Un editorial de Eva Simon, Foaia Romaneasca
Sursa: Romanian Global News

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page