Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SCRISORILE UNUI JURNALIST – LUCIA OLARU NENATI

Catinca AGACHE

Volumul „Scrisori din prezentul meu”, de cunoscuta autoare botosaneana Lucia Olaru Nenati, aparut la Mediapress in acest an, este unul de publicistica, caci pentru cine nu stie, autoarea este nu numai poet, prozator, cercetator literar, animator cultural cu state vechi, ci si jurnalist, membru al Uniunii Jurnalistilor din Romania, cu un palmares de 31 de carti editate. El cuprinde editorialele publicate cand si cand la ziarul local „Monitorul de Botosani” si adunate intr-o carte, aceasta carte, la sugestia cititorilor devotati si multiplelor like-uri trimise  cinstit. Surpriza vine, pentru cei ce nu le-au citit in presa on-line, atunci cand deschizi cartea, caci este vorba despre un volum pe care nu-l mai lasi din mana, pana nu-l termini de parcurs. Dar si cei care deja au citit articolele din presa botosaneana nu pot sa nu le recitesca cu o deosebita placere si interes, redescoperind alte si alte atuuri ale acestor texte.
         
Este vorba despre o carte ce pune in valoare calitatile gazetaresti exceptionale ale autoarei, intrucat avem de a face nu cu orice fel de jurnalism, ci cu unul cultural ce vorbeste in primul rand despre buna intentie si preocuparea pentru reflectarea adevarurilor societatii romanesti de azi, a adevarului, in general, despre spiritul civic, soliditatea culturii, pretuirea valorii autentice, dragostea pentru istoria bogata in fapte si oameni luminati, ingrijorarea pentru prezentul in care s-a produs rasturnarea scarii valorilor, lucru grav ce a atras dupa sine o decadere morala generalizata in mai toate sectoarele de activitate, legatura de suflet inexpugnabila cu locurile dragi botosanene, bucovinene (autoarea fiind nascuta la Radauti), basarabene, dar, mai ales, extraordinara sensibilitate pentru geniul literaturii romane care a innobilat si sfintit prin nasterea sa aceste meleaguri.
        
Este o carte scrisa cu nerv, cu umor molipsitor, un umor tragi-comic insa, cu o ironie fina, cu o frazare eleganta, cuceritoare, cu sobrietate plina de respect pentru lector. In aceste vremuri in care suntem bombardati de kitsch-uri, tabloizari si senzational facil ce au pervertit gustul publicului, cu  jurnalism de curte, „robotei”, atat de daunatori sanatatii societatii,cu intelectuali vanduti pe arginti – false si toxice modele, aparitia unui astfel de text jurnalistic de idei, responsabil si cu o componenta etico-filozofica strecurata cu finete care trimite spre meditatie, reflectare asupra unor stari de lucruri, este o adevarata delectare a spiritului lectorului insetat de adevar netrucat, nerebalansat mereu manipulator, de sinceritate si frumos. Caci jurnalista L.O.N. dovedeste mult curaj si obiectivitate in abordarea bogatei game de abordari problematice, ce formeaza substanta acestei carti, devenind o voce importanta in urbea sa si nu numai.  
       
Toate aceste editoriale pornesc de la un fapt prezent, de la o observatie, o amintire, un gand,  un eveniment, de la care face trimiteri spre trecut sau spre stari ale prezentului din cultura, politica, social, diaspora s.a.

Om al datoriei far-de-functie oficiala, ea picteaza, cu sobrietate si  umor negru, intr-o paleta vie, colorata, imagini, chipuri, institutii, evenimente, aspecte diverse extrem de interesante si incitante tocmai prin obisnuitul lor, caci autoarea isi ia intreaga problematica din viata de zi cu zi, din intamplarile aparent marunte pe care le ridica la scara cugetarii asupra existentei noastrea ca oameni, ca natie, ca popor crestin cu valori morale, sau din evenimente de mare anvergura spirituala la care a fost partasa.
        
Viata urbei incarcata de istorie si leagan al atator personalitati ale culturii romane, loc binecuvantat de Dumnezeu, este unul din aceste subiecte ce vizeaza grija ce ar trebui acordata cladirilor de patrimoniu dar si „oamenilor de patrimoniu”, turismului botosanean care are atatea de oferit, institutilor de cultura si monastice, garii uitate de vreme, transportului feroviar halucinant la inceput de secol XXI. Autoarea trece in revista aniversari si festivitati (Ziua Nationala a Culturii Romane la Botosani, Teatrul „Mihai Eminescu in sarbatoare s.a.), evocarea unor personalitati nascute pe aceste meleaguri -  Nicolae Iorga, George Enescu, omagierea unor invitati de marca – „oameni ai energiilor luminate”, precum academicienii Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Vasile Tarateanu, Dimitrie Vatamaniuc, Tudor Gheorghe s.a. Realizeaza un emotionant portret al unui mare model intelectual (Doctorul far-de-arginti) – prof. dr. Leon Danaila, originar din Darabani, un alt portret sensibil al poetului tribun de la Chisinau (Intru neuitarea lui Grigore Vieru), al tanarului interpret cernautean Alexandru Tarateanu (Privighetoarea de la Cenauti), al spectatorului cultural botosanean. O imagine extrem de reusita, plina de umor, spumoasa, hilara si dramatica, este cea a calatoriei cu trenul in secolul XXI spre si dinspre Botosani (... doar ca din gara asta....au disparut ... trenurile. Adica, drumul catre Verestiul patimirii noastre l-am facut intr-un automotor rudimentar care scutura si trosnea din incheieturi...”. „Dupa o sedere de aproape doua ore pe peronul cu scaune distruse, printre caini jigariti si calatori amarati, soseste trenul spre Botosani care trage iar la o linie departata, pierduta in iarba... De aici, spectacolul ar fi meritat filmat pentru o productie tragi-comica...” Europa ajunge doar pana la Veresti, p 167). Intre acestea, un text cu o aroma aparte, incarcat de liricitate: Au venit la mine teii („Nu este asadar, intamplatoare adierea acestei miresme cu fericirea ideala a primilor oameni de dinaintea caderii in pacat...”).
         
Ipotestiului geniului literaturii romane, personalitatii uriesesti a „celui mai frumos suflet romanesc si a celei mai inalte constiinte a neamului”, Mihai Eminescu, Fenomenului Eminescu ii rezerva un loc central in gama de abordari publicistice (Eminescu, omul-mai-mult-ca-perfectul-iubirii;Cugetand la cauza sfarsitului eminescian, Eminescu, omul datoriei s.a.), cu atat mai mult cu cat autoarea a trudit, ca muzeograf, pentru realizarea acestei case memoriale pe care o doreste un loc unic precum Stratford-upon-Avon al poetului national al literaturii engleze, William Shakespeare, s-a implicat in toate marile evenimente care i s-au dedicat Poetului..
       
Sunt amintite, cu reverenta necesara si cu trimiteri incrucisate la prezent, evenimente istorice uitate (Unirea Principatelor), sau desfasurate nu la inaltimea necesara (Addenda la Ziua Nationala), evenimente culturale de suflet ale romanilor din teritoriile romanesti destarate (Inaugurare istorica la Cernauti, Eminescu nu s-a nascut totusi la Chisinau s.a.), sarbatori si obiceiuri laice (Saptamana martisorului; Cu Dumnezeu inainte!Bun venit, tinere an 2015!) ori religioase (Postul si pregatirile pentru Craciun, Duminica Floriilor, Pasti), sarbatori ale marilor voievozi martiri (Constantin Brancoveanu), istoria tragica de la Fantana Alba, din gulagul Siberiilor de gheata, deportarile crunte ale romanilor din Bucovina si Basarabia.
        
Jurnalista nu iarta nimic: jaful tarii, jaful padurilor, devalizarea avutiei aurifere a muntilor (Muntii nostri aur poarta), pierderi ale stiintei romanesti (Cantec de leagan pentru legendarul Gerovital), distrugerea industriei, emigrarile in masa si pauperizarea populatiei, circul politic din zilele noastre, circul arestarilor dupa balante politice si nu dupa balanta dreptatii, vinovatia neasumata a intarzierii sanctionarii la timp a delapidatorilor (O intrebare a la Mos Ion Roata), sforarii politici si manipularea strazii, traseismul, tradarile interesului national si pericolele ce pandesc Romania (Neadormita, stafia Trianonului), legile prost intocmite si aplicate - cauza a dezordinii generale, migratia, lipsa de demnitate (Salvarea vine de la gradinitele Occidentului) avatarurile calatoriei cu trenul CFR (Mai lung imi pare drumul acum la-ntors acasa...prin C.F.R.) – toate fiind abordate nu cu incrancenare, ci cu ironie si intotdeauna cu un luminis de speranta, obligatoriu trecute prin grile culturale. Un text presarat cu umor si sfichiuiri ironice, dar cu masura intelepciunii este legat de un adevarat „fenomen” media ce a sufocat publicul roman (Udrea noastra cea de toate zilele): „Pai ce roman mai palpitant poate tine lumea cu sufletul la gura decat acest roman foileton care se si ecranizeaza zilnic pe zeci de canale  Tv si despre care se fac pe viu nesfarsite exegeze, analize literare si cronici de catre zeci de analisti reprofilati din mers...”), a amantlacurilor din politichia romaneasca (Cupidon, sagetatorul vremurilor).
            
Autoarea sanctioneaza decaderea societatii prin macularea grotesca a ideii de creatie si creator autentic prin ridicolul unor prevederi legislative care asociaza ideea de carte cu aceea de detinut in penitenciar („este lovitura de gratie data statutului axiologic si de prestigiu al cartii”; „a permite, sau chiar a incuraja acest troc abominabil constituie, cred, treapta cea mai de jos a degradarii culturale a societatii noastre”; -  Mizerabilul troc al cartii ca moneda penitenciara”).
           
Cateva subiecte aparent exotice (Femeia cu barba si Eurovisionul) galgaie de umor si satira sugubeata, dar si de ingrijorare pentru lumea in care traim ale carei repere morale s-au subrezit.
             
In toate aceste editoriale se simte o lumina strecurata difuz, datatoare de speranta, autoarea facand trimiteri catre Divinitate si sacrificiul suprem al Mantuitorului (Vesnica Golgota; Duminica Floriilor, sarbatoarea triumfului si izvor al tamaduirii), cat si la nerecunostinta si tradare („viteza cu care cei ce-l aclamau pe Isus in Duminica Floriilor l-au dat apoi prada Crucificarii” p.84), la necesitatea intoarcerii spre sine si trairii sub semnul curateniei morale, al pacii si luminii dincolo de agresiunile de zi cu zi ale societatii.
             
Intr-un editorial intitulat La aniversara - evident titlu preluat voit de la Eminescu – jurnalista isi face un sensibil si original autoportret, in care se descrie cu onestitate si sinceritate dar si cu constiinta responsabilitatii, insistand pe harazire („locurile unde m-a trimis Domnul Destin s-o slujesc pe Doamna Lume”), pe misiune („stradania intru idealul cultural al acestui tinut”), lumina si speranta („lumea valorilor, spiritul inalt nu poate sa dispara”).
        
Asezate sub bolta sacra a „Duhului Adevarului”, aceste editoriale vorbesc despre un jurnalist talentat, scanteietor, care pune sub lupa propriei observatii realitati, trairi, evenimente ce nu pot fi trecute cu vederea, ce merita a fi sanctionate sau, dimpotriva, remarcate. Jurnalista le numeste inspirat „scrisori” - Scrisori din prezentul meu -  si sunt cu adevarat epistole - asemeni Epistolelor catre Corinteni - trimise din sufletul si din cuget spre lume cu speranta palpainda a posibilei indreptari a societatii romanesti de azi. Felicitari autoarei, Felicitari Editurii!
---------------------------------------------
Prof.dr. Catinca AGACHE
Köln-Germania
5 ianuarie 2016


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page