Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DACA N-AS FI CARICATURIST...

Roni CACIULARU


Convorbire cu artistul plastic roman, de renume international, Constantin Ciosu


Caricaturist, artist plastic de o deosebita forta si valoare. Il cunoastem si din paginile fostei reviste israeliene (de excelenta!) „Minimum”, a regretatului Al. Mirodan. A aparut si-n alte publicatii de prestigiu, internationale: „Punch” (Marea Britanie), „Pardon”, „Euelenspiegel” (Germania), „Plante” (Cuba), „Cartoon&Caricature” (Iran), „Euro Jeux&Gag” (Franta) si inca multe altele. Membru in jurii internationale. A primit peste 100 de premii internationale. Profesor de desen (absolvent al Institutului „Ion Andreescu” din Cluj). Are 77 de ani si e bacauan mereu! A primit, nu de multa vreme, MENTIUNEA SPECIALA A  COMISIEI UNESCO pentru ISRAEL, in cadrul Festivalului organizat de Primaria municipiului Haifa, cu sprijinul amintitei Comisii, Ministerul Educatiei din Israel, Asociatia Caricaturistilor „Pencom”, Asociatia Pictorilor si Sculptorilor din Israel, Asociatia Ziaristilor din Haifa si Nordul Israelului, „Cartonium” – Clubul International al Caricaturistilor.


Constantin  CIOSU: ... Din principiu, doar stiti, nu dau interviuri. Asta ar contrazice modestia mea, structura mea intima. Eu ma exprim mult mai bine prin desene, nu prin cuvinte. Nu mi se potriveste. Cum insa pe noi ne leaga o tinerete si o apreciere reciproca de-o viata, fac un efort, raspund, daca ma-ntrebati.

Roni CACIULARU: Multumesc! Desigur, multa lume stie azi ca sunteti „un varf” al artei plastice in domeniul caricaturii rafinate, distilate, inteligente (si superioare celei gazetaresti, pe care, insa, n-o neglijati). In succintul preambul de prezentare de mai sus, n-am reusit, desigur, sa redau farmecul, savoarea si stralucirea desenelor dumneavoastra. Premiile, alegerea in jurii internationale, solicitarile presei, culegerile de desene, toate confirma valoarea talentului numit Constantin Ciosu. Cand insa stai in fata cu unul din pamfletele plastice, sau cu un desen cu talc filozofic, aureolat de un umor subtire si relevant, avand aceeasi semnatura, poti simti placerea adevarata a contactului cu Arta adevarata. Vi se cuvine, deci, domnule Ciosu o anume formula adresativa, si-mi acord cinstea de a v-o fi adresat eu, cel dintai, in scris: „Maestre”! Dupa cum, tot eu am fost singurul care, candva, de mult, v-am solicitat sa colaborati cu mine, pentru ziarul si sectia unde lucram, in Bacaul vechi si minunat. (Minunat, caci era parte din tineretea noastra!). De atunci a trecut, cum sa zic?, o viata. Intre timp, maestre Ciosu, v-ati definitivat ca artist si, totodata, ca om, cu un anumit fel de a fi. Deci, iata ca va intreb: ce fel de om sunteti?

Constantin  CIOSU: Sunt cam acelasi pe care l-ati cunoscut. Poate mai exigent cu oamenii, cu arta; poate mai experimentat... Dumneavoastra ma gratulati cu „maestre” si asta ma pune-n incurcatura, incat ma-ntreb si eu, ce fel de om oi fi?... Dupa o atenta meditatie va pot spune cu certitudine: sunt un om normal. Un om care se simte cel mai bine la masa lui de lucru.

Roni CACIULARU: Cum munciti? Cum creati? Cum se naste o idee pentru un desen, pentru desenul care va iese din penita?
     
Constantin  CIOSU: E vorba de un efort mai mult de gandire, nu tocmai simplu, nici usor. Eu lucrez aproape permanent, sunt conectat la acest domeniu care ma pasioneaza si care a devenit o obisnuinta, dar si o placere. Creez in functie de oportunitati, pentru presa, pentru expozitii, pentru concursuri. Ideile, ori apar spontan, ori le caut... Partea cea mai importanta, careia ii dau toata atentia, este ca o caricatura sa fie cat mai simpla, cu poanta si daca se poate, cu mult umor. De fapt, umorul meu nu este unul exploziv, este mai subtil, dar prin mijloace grafice incerc sa relev esentialul, care trebue sa exprime mult, cu putine elemente.
       
Roni CACIULARU: Ziceam ca peste noi a cam trecut o viata! Daca va uitati peste umar, cum ati defini-o?
       
Constantin  CIOSU: Pentru mine - si nu numai – viata este un dar pe care-l primesti si de care trebuie sa te bucuri. Si trebuie s-o traiesti astfel, incat sa nu-ti para rau, la o varsta inaintata ca a trecut si nu ai lasat ceva bun, pozitiv, in urma.

Roni CACIULARU: Cum sunt oamenii? Daca e prea general, revin: pe cine simpatizati? Pe cine nu?
      
Constantin  CIOSU: Nu am simpatii deosebite, acestea apar sau dispar, in timp, dupa ce cunosti mai bine oamenii. Detest, in primul rand, omul nepotrivit la locul care ar trebui sa-i fie potrivit si repudiez, mai ales,  perpetuarea acestei practici.

Roni CACIULARU: Majoritatea desenelor dumneavoastra sunt pamflete plastice, criticati, ironizati, combateti caractere, comportamente, mizerii umane. Sa inteleg ca sunteti un pesimist?
      
Constantin  CIOSU: Nu! Dimpotriva. Sunt un om optimist. Si tot sper ca se va schimba totul in mai bine. Sunt optimist si in ce ma priveste: cred, sper ca voi avea satisfactia sa fiu pe deplin multumit de ceea ce voi realiza in viitor. Daca nu esti optimist, nu poti progresa, iar pentru mine progresul este foarte important.
    
Roni CACIULARU: Premiile sunt, oarecum, si niste unitati de masura. Ce sentimente incercati cand primiti un premiu? Fiind atat de multe, faptul poate deveni banal...
     
Constantin  CIOSU: Particip mereu, la multe concursuri de caricatura, in tara si in strainatate, inca din 1974. Sunt concurent de vreo 40 de ani! Cum stiti, cu timpul, au inceput sa apara si premiile. La vremea aceea, pe la inceputuri si mai apoi, ele insemnau foarte mult pentru mine, ma entuziasmau! Aceste premii s-au inmultit, spre bucuria mea, dar, aveti dreptate, acum nu mai sunt atat de entuziasmat, chiar daca imi fac placere si ma bucura. De fapt, participarea la diferite concursuri, nu inseamna numai premii. Ea e si o recunoastere a existentei tale in acest domeniu, beneficiezi de niste albume cu reproduceri din fiecare expozitie... Si, daca va intereseaza, as mai preciza un aspect: nu cei care au multe premii sunt intotdeauna si cei mai buni! Asta numai timpul o va stabili. Si mai e ceva. Unii cred, poate, ca daca ai multe premii, poti fi bogat. Totusi, foarte multe premii sunt simbolice. In ce ma priveste, nu-mi fac iluzii, ca sa n-am deziluzii!
       
Roni CACIULARU: Un gand frumos, o dorinta de-a lui Ciosu, azi, acum... care ar putea fi?

Constantin  CIOSU: As dori sa deschid o expozitie personala si-n Bacau, in orasul meu – ceea ce am amanat pana acum.

Roni CACIULARU: Cum se poate?!
      
Constantin  CIOSU: Cauza este faptul ca „zestrea” mea de desene originale nu e prea bogata; tot ce am realizat, am trimis la concursuri. Nu pot veni in fata concetatenilor mei cu ceea ce am expus deja. Dar visul, ramane si sper sa devina realitate!
       
Roni CACIULARU: Sunteti un om inalt, fizic vorbind. Asta va da o anume usurinta in interpretarea realitatii pe care o priviti, o anume putere de a privi intr-o perspectiva mai aparte? Ce credeti, se transforma oare aceasta dimensiune fizica, intr-un avantaj pentru interpretari care ajuta la perenitatea produsului creatiei dvs.? Si, se naste inca o-ntrebare: oare ati privit viata, oamenii, mai de sus?
     
Constantin  CIOSU: Nu cred! Chiar daca am o statura mai „avansata”, ii vad pe oameni ca normali, asa cum ma consider si eu. Nu am de ce sa ma consider mare. E adevarat ca unii sunt chiar mici, si cand „se ajung”, se uita la tine de sus. Nu-i cazul meu. Am dimensiunile adevarate ale vietii, ale oamenilor. Majoritatea caricaturilor mele sunt fara cuvinte, iar faptele au rezistat timpului, multe din caricaturi ( de pilda, din urma cu 10, 20 de ani) sunt actuale si azi. Genul de desene umoristice, satirice - fara text, mi se potriveste cel mai bine, sunt mai subtile. Care ar fi secretul, numai Dumnezeu poate sti.
       
Roni CACIULARU: Exista vreo lacrima a humorului dumneavoastra? Suferinta umana intra in viziunea dumneavoastra?
      
Constantin  CIOSU: De multe ori suferinta umana, da, fara indoiala, intra in creatia mea, dar tot cu umor, un umor negru, un fel de haz de necaz. Gasesc si aici aspecte comice, dar  suferinta ramane impreuna cu comicul si vorbeste.

Roni CACIULARU: Ce credeti, jigniti niste oameni, prin unele dintre pamfletele grafice pe care le realizati?
       
Constantin  CIOSU: Caricatura trebuie sa critice, asta e unul din rosturile ei. Dar nu e voie si nici nevoie sa jignesti. Desenele mele din presa, chiar daca erau la adresa unui personaj anume, sus pus, nu au recurs la jigniri, la aluzii referitoare la infatisarea fizica, la aspecte intime etc., dar compenseaza insa printr-un umor altfel directionat. N-am avut niciodata vreun repros, din partea celor nominalizati in caricaturile mele.   
      
Roni CACIULARU: Care e valoarea umana cea mai de pret, pe care v-o recunoasteti?
        
Constantin  CIOSU: Poate faptul ca nu sunt genul de om care nu vrea cu ori ce pret sa ajunga in fata. Eu am considerat ca opera mea trebuie sa fie in fata, nu eu. Si cred ca munca este ce suntem noi si ce ne inconjoara. Parafrazand as zice: Unde munca nu e, nimic nu e!
      
Roni CACIULARU: Ce-ati vrea sa fiti, daca n-ati fi caricaturist?
      
Constantin  CIOSU: Daca n-as fi caricaturist, tot caricaturist as vrea sa fiu. Asta pot sa fac cel mai bine.

Roni CACIULARU: Nu-mi ramane decat sa va multumesc din nou pentru interviu si sa va urez, maestre Constantin Ciosu, viata lunga, sanatate si noi premii.
--------------------------------
A consemnat,

Roni CACIULARU
Petah Tikva, Israel
1 ianuarie 2016

      

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page