Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Autostrada Viselor Uitate la Cumpana dintre Ani

Masina rula cu viteza pe autostrada. Stalpii de iluminat se succedau periodic la intervale de ordinul secundelor la dreapta si la stanga drumului. Bordul palpaia de luminite multicolore ce transmiteau ritmul de lucru al autovehiculului, care inainta tacut prin noaptea densa a ultimei zile din an. Nu se auzea niciun cuvant, ci doar ritmul lent al muzicii difuzate de un obscur post de radio se distingea alaturi de murmuratul molcom al motorului. Totul parea incremenit in timp si spatiu, desi detaliile se schimbau de la un minut la altul cand priveai pe geam catre intinsul nesfarsit al campiei.
Dar dincolo de orizontul vizibil, rasareau imagini ale trecutului ce se atasau fiecarui crampei de realitate trezind reverberatii emotionale tulburatoare. Forta acelor impresii se amplifica ulterior datorita intunericului din jur, strapuns doar la cativa zeci de metri in fata de lumina farurilor. Cu miscari fantomatice, siluete umanoide populau amintirea cu senzatii de mult uitate. Toti cei din cabina masinii retraiau fragmente dureroase ale unor evenimente apuse de mai bine de douazeci de ani. Intamplator sau nu, acest drum fusese parcurs de fiecare dintre ei in anii de demult ai scolii, liceului si studentiei intre locul de provenienta si unitatea de invatamant pe care o urmasera in acea perioada.
Crestele inalte ale muntilor se profilau acum in departare, dar peisajul monoton continua sa domine mohorat trecerea in ritm de melc a timpului. Pe aceste trepte tonale, trairi abisale prindeau contur prin intuneric si deodata rasari din amintire acel eveniment la care toti fusesera martori. Tensiunea acelor momente reveni puternic de indata ce lumina incandescenta a farurilor unei masini venind pe sens opus surprinse pe nepregatite ochii soferului. Un sunet sfasietor claxona puternic prin noapte avertizand pericolul iminent. Cu o miscare ferma si precisa soferul trase tare de volan, frana imediat si evita coliziunea iminenta cu un autocamion de transport international ce trecu razant pe langa ei la o departare de cativa centimetri.
Masina se opri la mica distanta de locul posibilului accidentului. Impreuna cu soferul toti cei trei pasageri se dadura jos imediat si se stransera pe marginea drumului. Frica se citea in ochii lor. Nimeni nu se gandise la un astfel de sfarsit tragic chiar la cumpana dintre ani. Atmosfera vesela a revelionului la care luasera parte se topi ca prin farmec lasand loc groazei trecerii pe langa portile celuilalt taram. Ciocnitul zgomotos de pahare din amintire amuti si mirosul placut al nenumaratelor feluri de mancare se estompa facand loc clipocitului unui parau care curgea in paralel cu soseaua si miresmei proaspete a campiei batute de vantul inghetat al iernii.
Lasand masina in urma, incepura sa mearga de-a lungul drumului pentru a-si limpezi gandurile tulburate de un posibil eveniment nefast. Dar mintea relua obsesiv lumina farurilor care crestea tot mai mult insotita de tipatul gutural al claxonului urmat de scrasnetul de roti franate brusc pe griblura de la marginea asfaltului. Toti taceau, fiindca aceste senzatii dureroase nu insemnau nimic in comparatie cu trairile sfasietoare ale acelui eveniment la care fusesera martori in vremea cand erau pe bancile scolii. Tot acest tavalug emotional alunga farmecul trecerii dintre ani si stingea bucuria pe care o sarbatorisera in urma cu doar cateva ore.
Vise de mult uitate se adunau asemenea norilor cenusii pe albastrul cerului. Pareri de rau bantuiau sufletul si rascoleau emotiile cu vartejuri de impresii ce rasturnau ordinea bine stabilita a gandurilor. Toti stiau ca nu aveau voie sa cugete la ce se intamplase atunci, dar vuietul vantului trezea simturile din amortire. Se privira intre ei si zambira fiecare incercand sa se incurajeze reciproc. Pentru cateva clipe revelionul prinse din nou chip si atmosfera galagioasa a petrecerii isi facu iarasi loc in orizontul gandirii.
Momentele minunate ale ciocnitului de pahare insotite de strigatele de bucurie pentru sosirea Noului An se reluara umbrind tensiunea acelor ceasuri inaintate ale noptii. Retraira fragmente de amintire suprapuse din episoade similare culese la trecerea dintre ani si fiecare simti caldura bucuriei navalind cu putere in inima si suflet. Un brad mare de Craciun domina intreaga sala in care zeci de persoane se inghesuiau la patru siruri de mese asezate in careu. Sticlele de sampanie se deschideau una dupa alta in bubuitul dopurilor sarind inspre tavan si cazand la intamplare spre deliciul invitatilor. Gustul dulce-acrisor al bauturii se impletea cu aroma mirodeniilor folosite din belsug in pregatirea felurilor speciale de mancare pentru cel mai important eveniment al anului care statea sa inceapa.
Dar suieratul ascutit al unei sirene de locomotiva ii trezi din reverie. Un tren de marfa trecu pe calea ferata ce intersecta soseaua chiar in fata lor. Se oprira chiar in fata semnului de avertizare de langa bariera si privira succesiunea de vagoane impersonale, asemanatoare unele cu celelalte, incolonate disciplinat dupa locomotiva ce se apropia de locul in care se gaseau. Simtira incordarea din ochii conducatorului de tren cum i-a privit pret de mai multe secunde inainte de a-si duce mai departe convoiul de fier catre destinatie.
Doar fumul dens cu miros de motorina se lasa greu in urma. Si cei patru prieteni ramasera privind dincolo de bariera arcada maiestuoasa ce strajuia intrarea intr-o padure densa de stejari amestecati cu fagi. Frunze uscate atarnau printre ramurile golase ale copacilor amintind de alte anotimpuri decat cel al iernii. Isi dadura seama ca se indepartasera prea mult de masina si din priviri se intelesera sa se intoarca. Frigul devenea tot mai patrunzator si degetele le ingheta repede. Fiorul de gheata al vantului amplifica dorinta intensa de a sta intr-un loc cald si primitor.
Cu pasi grabiti facura drumul inapoi si se urcara in masina. Tacerea continua, dar toti simteau ca pot comunica unii cu altii la nivel de trairi si emotii. Soferul porni motorul. Acesta hurui de mai multe ori tusind ca un bolnav de raceala, dar in scurt timp i se auzi zumzaitul prietenos revenit la normal. Dupa cinci minute caldura din sistemul de climatizare isi facu datoria si toti pasagerii se dezmortira de frigul acumulat. Puteau sa plece la drum, dar secventele de trairi nocturne se reluau amestecat in salve ce se intretaiau cu zgomote ciudate produse de curgerea apei, trecerea trenului, claxonul autocamionului venind cu putere, ciocnitul paharelor si scrasnetul rotilor franate brusc.
O amorteala stranie puse stapanire pe ei si imediat adormira chiar inainte de a pleca la drum. Vuietul indepartat al vantului se auzea abia soptit in interiorul cabinei. Luminile farurilor masinilor ce treceau sporadic pe drum straluceau prin geamul parbrizului. Venind de pe un alt taram, globurile multicolore dintr-un brad mare de Craciun aruncau sclipiri voioase catre cei care le priveau. Beteala asternuta in straturi dense peste crengile lui imita zapada care intarziase sa vina in acel an. Visele se asterneau si ele asemenea unor fulgi de nea intr-o dulce revarsare de emotii ale unor amintiri de multa vreme trecute in uitare. Chiar si acel eveniment dramatic, la care ei fusesera martori, se descompuse asemenea unui nor ce se topeste in bataia soarelui lasand sa se vada albastru curat al cerului.
Si somnul impaca enigmatic contrariile dureroase ale mintii si sterse cu buretele contradictiile logicii mereu nedumerite de paradoxurile insondabile ale lumii. Revelionul se extinse magic de-a lungul si de-a latul intregului univers. Impresii felurite se insirara ordonat pe autostrada viselor de mult uitate si trenul magic al emotiilor rascolitoare trecu mai departe catre alte zari lasand in urma mireasma proaspata a primaverii ce trebuia sa vina in curand.
Orele treceau si soarele incepea sa rasara peste o lume adormita dupa ospatul traversarii cumpenei dintre ani. Odata cu primele lui raze, cei patru se trezira fara sa realizeze unde se aflau. La granita dintre vis si realitate fiecare plutea imponderabil in pauza ce desparte viitorul de trecut lasand un loc ingust eternului prezent. Se privira uimiti si imediat isi dadura seama ca un nou an incepuse in acea noapte inghetata de iarna. Zambira unii catre altii si inainte de a rosti cineva un cuvant, lumina puternica a soarelui straluci prietenos in interiorul cabinei.
Motorul isi facuse din plin datoria si caldura continuase neincetat de-a lungul acelor ore ale noptii. Cu miscari precise, soferul apasa acceleratorul si cu grija manevra volanul inainte de a se inscrie in sirul de masini, care se incolonau disciplinat pe drumul catre casa. Imaginea autoturismului mai starui privirii o jumatate de minut pana cand acesta trecu de bariera, traversa calea ferata si se afunda in padurea uscata de stejari si fagi. Nimic nu mai amintea de ce se petrecuse in acea noapte. Doar urmele proaspete ale unor roti puternic franate se mai distingeau pe asfalt si in pietrisul griblurii de langa drum. Un An Nou incepuse iar fantomele trecutului ramaneau in urma pentru a face loc mesagerilor tainici ai viitorului.
Si nu departe de acel loc, o fila de calendar avand notata prima zi din an zacea aruncata langa drum avand scris pe ea acest continut: „Pe autostrada viselor uitate circulatia se face doar intr-un singur sens. Pentru cei care se aventureaza sa procedeze altfel, exista pericolul coliziunii cu autocamioanele de mare tonaj ce transporta deseurile toxice ale trecutului pentru a fi evacuate din calea sperantelor viitorului. Daca nu esti atent, te poti ciocni oricand de aceste vehicule ce merg in sens opus, ba chiar poti sa iti pierzi reperele corecte si sa te inscrii dramatic pe un drum ce merge invers curgerii normale a vietii.”
Iar undeva, pe un spatiu gol lasat sa fie completat pe cealalta pagina a filei de calendar, cineva adaugase: „Taina trecerii dintre ani, acest mister necuprins, se deruleaza ca o banda de separatie dintre ce a fost si ce va veni. La intersectia dintre realitate si visare, acest mister creeaza o punte de legatura intre cele doua taramuri ale timpului. Pasageri la bordul unui vehicul nevazut, noi avansam mereu pe acest drum avand drept tovarasi pe semenii de langa noi, care cu bunele si relele lor continua sa ramana partenerii nostri de incredere de-a lungul intregii calatorii dinspre Marele Trecut catre Necuprinsul Viitor. Prin urmare, sa nu ne simtim niciodata singuri pe calea acestei vieti fiindca totdeauna se mai gaseste langa noi cineva aflat intr-o conditie asemanatoare. Si daca mai este un loc in masina in care mergem, atunci oricand putem sa culegem de pe marginea drumului vreun partener de calatorie dintre cei care, din ratiuni nestiute, sunt nevoiti sa parcurga pe jos toata aceasta cale.”
La cumpana dintre ani, cauta si tu aceasta fila de calendar! Cu siguranta, ea exista undeva in preajma ta, poate chiar in locul in care te astepti cel mai putin. Si nu uita sa o completezi cu propriile tale cuvinte, care, chiar daca nu vrei, fac parte din tesatura mirifica de ganduri, impresii si sentimente ce uneste tainic pe oameni de tot ce exista pe pamant! Un An Nou cu bucurie si La Multi Ani!
Octavian Lupu
Bucuresti
30 decembrie 2015


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page