Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Sfidari în noul an

de Andrei Marga

La fiecare palier ce ne incadreaza viata - tara, Europa, lumea - 2015 a fost cenusiu. S-a asumat ca organizarile sunt in ordine, avand nevoie doar de ajustari pe idei consacrate. De aici a rezultat un an pestrit, mai curand dificil, cu prea putina innoire. Nu are cum veni un 2016 mai bun, decat daca vor fi schimbari curajoase de abordare.
In Romania, a fost anul unei cresteri economice bazate masiv pe circulatia marfurilor, cu inflatie sub control si cu prea putina dezvoltare privind capitalul, ocuparea fortei de munca si infrastructura. A fost anul deciziei salutare de a reduce TVA si de a mari veniturile angajatilor, intr-un efort de a impulsiona dinauntru economia devenita teren de stors profituri cu investitii minore. Se continua astfel inlocuirea „austeritatii", care a fost, la randul ei, sursa de ramanere in urma.

A fost anul stagnarii administrative, cu acuzatii de coruptie in serie, din care nu s-a recuperat vreo dauna majora. Acest an a atestat - prin tragedia de la clubul "Colectiv", dar si prin altele - ca vechea plaga a bramburelii, care a cauzat si altadata tragedii si pierderi, nu s-a vindecat. A fost anul in care viata politica a depins direct de operatiile procuraturii. Lipsit de proiecte, parlamentul s-a ocupat in final de membrii sai, discreditindu-se (cu legi de pensii speciale, reglementarea vanatului).

Crosetarea intrigilor a devenit mai importanta la decidenti decat conceperea dezvoltarii. Democratia a mai cunoscut o limitare reducand rolul partidelor la aprobarea unui guvern de apartidici, fara program, impropriu numit tehnocratic. A fost politica externa de excursii, lipsita de idei, si de pliere la masuri de care nimeni nu raspunde. Moldova s-a distantat. A fost anul unor editari de carti importante, fara dezbateri lamuritoare. Trei dintre romancierii prizati ai Romaniei marturiseau ca nu se mai comenteaza nici macar beletristica de larga audienta.

In Uniunea Europeana, nu s-a reusit nici in 2015 curbarea cursului demografic, pluralismul a ramas paralizat, conformismul s-a perpetuat, iar competitivitatea a intampinat dificultati. Chestiunile sociale, mascate cata vreme se izbutesc exporturi ridicate, ies incet in relief. Incep sa se simta efectele sanctiunilor economice aplicate intre tari si tensiunile aferente. Au intervenit atacuri teroriste de anvergura in Franta, care au aruncat sistemul Schengen in defensiva. Nu s-a stiut gestiona fluxul refugiatilor orientali. Criza greaca a aratat o Uniune Europeana ineficienta, ca urmare a staruirii in optiuni vetuste. Alegerile din Grecia, Portugalia, Spania, Polonia au dat apa la moara euroscepticismului. Acum, Marea Britanie si tarile Acordului de la Visegrad semnaleaza nevoia revenirii la proiectul initial al Uniunii Europene.

La nivel global, s-au simtit efectele cresterii economice din SUA, ale reorientarii economiei chineze spre stimularea consumului intern si ale prabusirii pretului petrolului. Aceasta din urma abia incepe sa brazdeze, prin urmari, economii intregi. Au trenat crize ale anilor anteriori, precum Ucraina si Siria, cu o Turcie care afiseaza vointa de a fi o forta hotaratoare in Orientul Mijlociu. Bombardamentele aplicate pozitiilor ISIS nu au schimbat situatia, fiind nevoie clara de angajamente terestre. A inceput sa se ia in seama faptul ca numai daca se ajunge la o coalitie SUA, UE, Rusia, China se va putea pune capat terorismului.

Numai o astfel de coalitie poate opri cursul divergentelor si repune pe directia cooperarii viata internationala. S-a adoptat acordul international pe mediu, care va schimba incet economia lumii. Geometria supraputerilor economice, nucleare, politice si culturale a ramas, in mare, cea de dupa 2010. Accesul la arme nucleare al unor tari cu intentii ofensive creeaza nelinisti. Nemultumirile sociale mostenite devin perceptibile.

Nu este o regula corelarea celor trei paliere. De pilda, unele tari europene se consolideaza, chiar daca Europa intampina dificultati. In Asia, cresterea economica si restructurarea institutionala inainteaza, desi in alte locuri din lume sunt conflicte. Se observa, din nou, ca starea unei tari depinde, inainte de orice, de asumarea priceputa a dezvoltarii proprii, de calibrul liderilor si de viziune.

Aproape oriunde apar semnele unei uzuri si disputele in consecinta. Este nevoie de corecturi, dar chiar de ceva mai mult, de regandirea ansamblurilor. Ele nu pot veni decat dinauntrul acelor ansambluri. In fapt, nu se va mai putea continua fara pericole (conflicte deschise, destructurari institutionale, tensiuni sociale, terorism etc.), daca economia ignora consecintele pentru populatie si mediu, daca administrarea este rupta de vointa cetatenilor, daca deciziile sunt rezervate coteriilor incompetente, iar cultura este tautologica.

Societati cu aceste tare sunt provocate la schimbare. Nu este vorba doar de ajustari, ci de schimbarea ideilor conducatoare insesi. Se intretine iluzia paguboasa - convergenta cu monologul puterilor sustrase controlului democratic - ca problemele s-ar rezolva fara oamenii care le traiesc, ca ar exista solutii ce nu implica vointele si constiintele acestora, ca un oficiu birocratizat ar fi in stare sa dea solutia. Aceasta iluzie este de parasit - cu cat mai devreme cu atat mai avantajos pentru cetateni. Ramane actual Thomas Jefferson care indeamna sa se distinga intre functionarea legala, ce garanteaza libertatile („libertatea fizica"), si chestiunile pe care aceasta nu le poate rezolva („emanciparea morala") si care cer o angajare civica si etica. Trebuie dat credit demnitatii umane si dezbaterii cooperative, printr-o viziune cuprinzatoare.

Doar ca azi, acea componenta morala a democratiei, a carei lipsa este resimtita, are nevoie de elaborare institutionala. Nu este suficient apelul la civism si morala pentru a rezolva crize extinse. Mai trebuie institutii - institutii ale unei democratii deschise si deliberative. Intreaga constructie institutionala existenta are nevoie de renovare, fie si numai pentru a servi scopurile din care se revendica.

Lumea s-a schimbat inca o data dupa 1989, incat, in jurul lui 2010, s-a intrat intr-o situatie noua. Din ratiuni principiale si factuale, cotitura spre democratizare se cere facuta din nou. Restabilirea pluralismului abordarilor aflate in competitie este doar un pas. Este vorba de a reveni la o social-democratie ce are ca focus nu imbogatirea unor grupuri, ci grija pentru cei defavorizati, la un liberalism ce nu se limiteaza la a pulveriza organizari, ci este capabil sa gandeasca conditiile institutionale ale extinderii libertatilor, la o crestin-democratie ce nu se epuizeaza in simbolistica, ci face reper din solidaritatea cu cei napastuiti. Pasul hotaritor este reforma institutiilor pe linia trecerii de la democratie inteleasa ca simpla tehnica de alegere periodica a reprezentantilor, la democratie ca forma de viata.

Desigur, se poate continua in organizarile actuale, pentru a astepta sa se vada ce urmeaza. Daca aceasta este optiunea, atunci 2016 nu va fi diferit de ceea ce a fost. Daca se merge insa pe optiuni noi, se pot deschide oportunitati pentru viata fiecaruia.

Si in Romania, lucrul bine facut iese numai daca este mai intai bine gandit. Altfel, nu are cum sa fie decat acelasi lucru. Punct si de la capat este deviza adecvata daca se lamureste de la care capat. Privind responsabil situatia in care s-a ajuns, dincolo asadar de meschinele calcule ale unei reduceri a politicii la jocul combinatiilor, capatul ar trebui sa fie acolo unde s-a oprit democratizarea acum mai bine de un deceniu.

Nici Romania nu are sanse de relansare decat sub conditii care sunt acum limpezi, prin gravitatea problemelor ce se infrunta (ramanerea in urma, dezindustrializarea, jaful bogatiilor naturale, somajul, scaderea nivelului profesional, demotivarea). Intra in discutie, inevitabil, o paleta larga de masuri: politica economica ce a invatat din lichidarea industriei prin brambureala; democratizare ce renunta la limitarea de drepturi, in favoarea abordarii integrative a cetatenilor; politica meritocratica a personalului; asumarea de sine ca natiune democratica prin despartirea de nationalismul vetust si de internationalismul prost insusit; politica externa fidela aliantelor, fara a fi mimetica si caduca; restabilirea dezbaterii publice si a pretuirii creatiei.

Ca toate acestea sunt necesare, vedem zilnic. Cateva fapte sunt sugestive si ar trebui sa dea de gandit. Bunaoara, palavragismul a revenit in spatiile publice, dar, ca si altadata, din sueta nu iese mare lucru. La noi, daca aruncam o privire in caracterizari, aproape toti sunt „exceptionali", cel putin „foarte buni": foarte buni specialisti, foarte buni diplomati, foarte buni politicieni. Dar cand privim rezultatele, peisajul obliga la constatarea ca a iesit rau sau destul de rau. Altfel spus, are loc o enorma inducere in eroare a populatiei, caci criteriile performantei si ale raspunderii sunt, evident, prea jos puse.

Pe continent, suntem dupa alegeri recente - in Grecia, Franta, Portugalia, Spania - care indica marimea erorilor neoliberalismului postbelic. Derapajul din Polonia arata ca distanta pana la cunoscuta extrema a anilor treizeci nu e mare, ca dispretul pluralismului si tentatia de a restaura autoritarismul prin majoritate aritmetica ocazionala nu sunt departe. Orice s-ar spune, cerintele Marii Britanii - relativizarea aplicarii unitatii politice prevazute in Tratatul de la Roma, limitarea circulatiei libere a fortei de munca, renuntarea la unificarea monetara, fixarea parlamentului national ca unica autoritate legitima - raman un indiciu al precaritatii in care s-a ajuns ca urmare a amanarii democratizarii Uniunii Europene insesi. 2016 va repeta neclaritatile si neajunsurile de acum, daca nu intervin initiative pe aceasta directie. Momentul pretinde idei noi, iar cine nu le elaboreaza, va plati scump.

Lumea din 2016 va etala frictiuni ale supraputerilor in Europa Rasariteana, Orientul Mijlociu si Marea Chinei de Sud, care nu au cum sa nu conteze. Va exista, insa, in continuare, interesul si intelepciunea de a nu escalada deosebirile de puncte de vedere dincolo de o limita. Va avea totusi greutate simplul fapt ca acordurile intarzie. Rusia isi reafirma statura de supraputere nucleara, rolul Chinei in deciziile mondiale sporeste, Germania urca intr-un rol international mai profilat, Marea Britanie si Franta nu mai accepta sa stea la margine.

Puterea mondiala a SUA nu poate fi concurata, dar ea resimte, la randul ei, nevoia de a gasi o alta gestiune a situatiilor. Se ridica intrebarea: vor reda alegerile ce vin capacitatea de a pune in joc o noua gestiune, cu idei curajoase, si de a deschide o cale promitatoare in viitor? Pentru aspirantii la ocuparea Casei Albe si Capitoliului este ocazia de a lansa viziuni proaspete ce revin la multilateralism, fara a afecta eficienta, viziuni care incurajeaza democratizari facute de forte din tara respectiva. Lupta impotriva terorismului si combaterea coruptiei, ce vor fi in anvanscena in 2016, ar putea fi duse astfel mult mai eficace spre un deznodamant pozitiv.

andreimarga.eu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page