Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

BUCURATI-VA! - ASTAZI ESTE SARBATOARE!


Isuse-ai aparut in razele de sfanta lumina,
In lumea noastra cu multul amar si de tina!
Ai fost adus astazi cu pacea divina la noi,
Ca sa ne dai mantuirea din cruntul razboi...

Muntii si dealurile au izbucnit in cantare,
Cand ingerii i-au inchinat o sfanta urare,
Iar copacii-nverziti si florile-n sfanta cununa
I-au strigat cu glas fericit: Sosire buna!

Natura intreaga de bucurie a izbucnit in urale,
De fericire ca omenirea si ea au, in Tine, salvare!
Si eu ma-nchin, cu bucurie, in fata Ta: Marire Tie!
Fericit scriind aceste randuri de proza si  poezie...
                                                                                       
             Prof. Dumitru Buhai 
                                                
    Cred ca am fost creat din materia pamantului, ca elemente fizice si chimice, dar mi s-a insuflat ideea, spiritul si viata ce m-a legat de familia eterna: de Tatal Atotputernicul, Atotstiutorul si Stapanul Universului. Sunt si eu fiu de Dumnezeu si am ca frate pe Cel mai luminat, pe cea mai desavarsita creatie a Tatalui. Sunt frate cu Mantuitorul lumii: Salvatorul sufletului meu. Ce fericire!
  El a trait pe pamant o vreme. Si eu traiesc, aici, anii predestinati... El traieste si eu sunt viu, caci a pus in mine, prin credinta mea in El, Duhul cel Sfant, de viata datator si pururea in fiinta mea, calauzindu-mi pasii, viata, idealurile, sperantele, vindecandu-mi sufletul si trupul. Si acum, in acest moment, simt cum El imi reface celulele, face sa  dispara din mine microbii, vindecandu-mi trupul si sufletul meu, intinerindu-ma si dandu-mi aripi ca de vultur, ca sa mai traiesc si sa fiu fericit ca pot, cu cea mai mare bucurie, sa scriu despre o noua Sarbatoare de Aniversare a Nasterii Fiului lui Dumnezeu.
 O, cat as vrea, cititorule, ca binecuvantarea cuvintelor potrivite sa-ti umple sufletul, cand citesti si-ti amintesti cu emotie si reverenta ca, in cetatea Betleem, din tinutul deluros al Iudeii, in anul 6 I.C., S-a nascut o Fiinta unica a carei nastere a uimit Cerul si Pamantul, caci „obarsia Lui se suia pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei”!...
  Astazi, am privit prin tunelul timpului, cautand sa-mi readuc in minte vizite pe care le-am cunoscut din realitatea traita sau despre care am citit prin sumedenia de carti citite sau studiate, dar am ramas cu sufletul emotionat si fericit sa-mi dau seama ca cea mai extraordinara si mai plina de farmecul suprarealului a fost cand Divinitatea, intr-un Pruncusor, despre care am aflat pe paginile Bibliei Sfinte ca a venit, intr-o vizita neasteptata, ca Dumnezeu intrupat, in chipul Ingerasului de Copil, despre care cu bucurie scriu si care era Fiul Divinilui Arhitect si Imparat al Universului, de El creat, la Inceputul Inceputului, din infinitul netimpului.
   Momentul a fost unicat in Cosmosul intreg, desi mai adanc, taina aceasta eu, nici acuma, pe deplin nu o inteleg... Cum, aici pe pamant, in lacrimi si jale, fara multa fericire, bucurie si sarbatoare, sa vina sub chip de Copil, Insusi Dumnezeu?!... Dar un gand subtil astazi m-a cercetat si mi-a aratat ca si intr-o floare este bucurie si mare sarbatoare, desi eu tot nu pricep, cum frumuseti de curcubeu intra din soare in niste gingase petale... Si incep sa meditez si sa chibzuiesc:
Intr-o floare/ Vad si soare; Vad lumina, Vad caldura..., Dar nu inteleg,/ Cum cerul intreg/ Poate intra-n spirale,/ In niste petale!.../ Nu inteleg cum Dumnezeu/ S-a intrupat intr-un corp ca si al meu!
     Pe cand incercam sa-mi explic nepatrunsul gandului meu in esenta vizitei neasteptate si neobisnuite a lui Dumnezeu pe pamant, mi-au rasarit in minte versetele invatate candva, din Sfanta Sciptura, care mi-au luminat ceea ce a facut Dumnezeu din iubirea Sa pentru sufletul meu... „Dupa ce a vorbit, in vechime, parintilor nostri prin prooroci, in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu – la sfarsitul acestor zile – ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin Care a facut si veacurile.”
   O, cat as dori, cititorule, sa patrunzi esenta venirii lui Dumnezeu la noi, pe pamant! Sa-ti simti sufletul strafulgerat de esenta lui Dumnezeu in Sarbatoarea cea minunata de Aniversare a sosirii sperantei de mantuire, prin acest Copil infasat in scutece sarace, peste care suflau animalele de corvoada sa-I faca putina caldura, in grajdul de vite, caci in casa de poposire nu era loc pentru Pruncul acesta atat de Sfant, venit din iubire pentru noi: oamenii, pe al nostru pamant!  
  Sarbatoarea Intruparii ne reaminteste ca Fiul lui Dumnezeu a venit din netimp, ca sa devina un chirias al timpului nostru, inomenindu-Se intr-un cort de lut, dar pastrandu-Si esenta Lui Divina. A fost un miracol unic in istoria Universului, “cand Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi”. Pentru noi toti: locuitorii p]m`ntului este un motiv si un moment de fericire si de bucurie, de speranta si de credinta, de optimism si incredere nezdruncinata in Dumnezeu: Tatal, Fiul si Duhul Sfant.
  Este Sarbatoarea Intruparii! Este Ziua mantuirii si eliberarii din pacatul murdar si din disperare. Omenirea, de acum, are o scapare: Mantuirea prin credinta si o viata fericita prin pocainta. Cristos S-a nascut, pe pamant! Vestea dragostei si bunatatii lui Dumnezeu s-a raspandit prin Cuvant „caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat; si domnia va fi pe umerii Lui. Il vor numi <<Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii>>.”
   “Bucurati-va! Si iarasi zic: Bucurati-va!” Astazi este iarasi sarbaoare! Este Craciun: Ziua Darului binecuvantat al lui Dumnezeu pentru mantuirea si fericirea noastra. Da! Domnul Isus S-a nascut si este Darul cel mai de pret trimis de Dumnezeu pentru noi.
   Acest Dar minunat al lui Dumnezeu ne-a fost dat in chipul „Copilului ce ni S-a nascut si in Fiul ce ni S-a dat”, care a fost o Fiinta unica, care a uimit Cerul si Pamantul!
   Oamenii auzisera vorbindu-se despre El, dar cand a aparut viu in fata lor, sub chipul unui Prunc, au ramas cu totii uimiti si transfiguraeti, caci vedeau cel mai frumos Copil venit pe lumea aceasta. El era Darul lui Dumnezeu pentru omenire, pentru ca oricine va crede in acest Copil sa aiba parte de viata vesnica. Numele Pruncului era Joshua, nume ce in ebraica inseamna „Ajutorul lui Dumnezeu”, iar in limba greaca, numele este Iisus, dar faptura Lui arata ca este Cineva venit din lumea lui Dumnezeu. Era un Copil cu ochii de culoarea cerului cu soare bland, cu parul ca para focului, cu vocea plina de farmec, ca un cantec soptit in adierea de vant si cu notele bucuriei, aducatoare de sperante si lumina in sufletele oamenilor.
   Aparitia acestei Fiinte angelice printre oameni, ca un meteor, intr-un moment al istoriei umane de rascruce, a insemnat cel mai important eveniment petrecut vreodata, in timp si in spatiu, pe obosita planeta a pamantului. Muntii si campiile au tresarit si s-au bucurat, apele au clipocit si au intonat imnul valurilor in mersul bucuriei, copacii s-au inclinat in rugaciune, pe cand florile s-au imbujorat si s-au impodobit in culorile curcubeului, transmitand parfumul cel mai placut oriunde erau rasarite, in lungul si in latul pamantului, iar frunzele au capatat o culoare de un verde crud, ce-ti da sentimentul dorintei de fericire si de eliberare, cand soarele rosu, ca para, pe cer, cu bucurie rasare.  
    Dumnezeu s-a intrupat in chipul acestui Copil minunat! Si El a fost cel mai fumos si mai buinecuvantat Dar, pe care cineva il poate primi! El este Mantuitorul care a venit din vesnicie, ca sa ne fericeasca si sa ne dea speranta prin credinta in El.
    Este un mister! Dumnezeu S-a facut om, a trait printre noi si ne-a aratat dragostea Sa. In El, s-a intruchipat tot ce este mai frumos si mai bun in Cer si pe pamant. In ochii Lui, ca para focului, a fost bucuria celor fara speranta, care pot gasi farul calauzitor, iar cei bolnavi Medicul cel Bun. Privirea Copilului din ieslea Betleemului a fost o mantie de aur peste Carpatii impaduriti, cand toamna poposeste pe plaiurile Mioritei, iar vocea Noului Nascut era ca o adiere de vant dupa o arsita apasatoare si ca un pahar de apa rece si proaspata pentru insetat. Acest Prunc Sfant era si bucuria noastra! El trebuia sa vorbeasca in locul nostru si sa auda pentru noi, iar prin credinta in El sa avem intrarea sloboda la Tatal Ceresc. Ce minunat viitor si ce fereastra deschisa spre Cer!
    Iubiti cititori, bucurati-va de Sarbatoarea Craciunului: Sarbatoarea Nascutului (Noel), a Intrupatului venit din Cer, ca sa intre in cortul nostru de pamant, ca chirias de timp! E vremea bucuriei! Intr-o zi, ca astazi „vi s-a nascut un Mantuitor, care este Cristos: Domnul!” Aceasta a fost „vestea buna”, care  a fost o mare bucurie si pentru pastorii carora un inger al Domnului le-a adus-o despre nasterea Mantuitorului. Bucuria lor a ajuns la extazul fericirii cand au privit, la primul Craciun, chipul Sfantului Prunc, abia venit, prin nastere, pe pamant, cantand de bucurie o melodie invatata de la oastea cereasca ce-au auzit-o, cand strajuiau turmele lor, pe camp:  „Slava lui Dumnezeu in locurile preainalte si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui.”
   Raman transfigurat, cand ma gandesc ce cale dumnezeiasca a ales Fiul lui Dumnezeu, ca sa-Si inceapa opera de mantuire a oamenilor luand chipul unui Pruncusor! Acest Copilas din ieslea Betleemului, infasat de maicuta Lui in scutece sarace, nu avea nici leagan moale, nici vreun patut caldut, ci-n fanul pus drept perinuta, iar ingereasca Lui manuta poate simtea cum scutecele-i strang cortul lui nou cu semne de pamant. El: Printul Cerului si Fiu de Dumnezeu sa vina pe pamantul asta atat de rece si rau, ca sa creasca si sa Se jertfeasca pentru a-mi salva sufletul meu? Ce dragoste dumnezeiasca!
   Nu pot sa-mi explic aceasta venire in umilire a Printului Cerului, din lumea Misterului, cu Raiul si bucuria, cu armonia si fericirea, in lumea noastra de durere si nebucurii, de boli si nefericiri, sub chipul nevinovat de Copilas,  decat prin faptul ca „Dumnezeu  atat de mult a iubit lumea c a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu moara, ci sa aiba viata vesnica”. Ce adevar! De dragul nostru Fiul lui Dumnezeu paraseste Cerul fericirii, ca sa ne salveze pe noi din lumea pacatului si a mortii. Si ce cale mai extraordinar de accesibila decat apropierea de un Copilas dragalas si scump! Acest Pruncusor care este Mantuitorul nostru „nu vorbeste, ci face sa se vorbeasca despre El. Copilasul Isus trezeste in om dorinta de a iubi si de a trai adevarata viata”. El este Calea, Adevarul si Viata. El este izvorul vietii si Lumina lumii. Ce adevaruri adanci!
     Ne dam noi seama Cine este acest Prunc pe care-L sarbatorim la Craciun? Este Aniversarea Nascutului din Cer: Noel. Sa-l sarbatorim si sa-L proslavim doar pe El: Mantuitorul nostru, care-i gata sa revina iar pe pamant sa-i ia cu Sine pe ai Sai.
   De ce Si-a inceput Dumnezeu opera de mantuire a oamenilor luand chipul de Prunc?
   Copilasul are in el ceva scump si dragalas ce te face sa fii mai bun, mai milos, mai iubitor de bine si de adevar. Pruncul Isus ne-a adus chipul Tatalui Ceresc pe pamant, aratandu-ne dragostea si dorinta de a fi in partasie cu El. Dumnezeu ne-a aratat ca El este  aproape de cei saraci si necajiti, de cei bolnavi si oropsiti, de vaduve si de orfani, de cei ce n-au ce pune pe masa si n-au cu cine schimba o vorba pe strada sau in casa, de orbi, de schiungi, de cei fara maini, fara picioare, de fiintele din care viata dispare, de cei ce plang, de cei slabi, de cei neiubiti, de cei parasiti, de cei ce n-au adapost, de tineri, de batrani: de noi toti, care avem nevoie de El. Pentru aceasta dragoste nemarginita, in Pruncul din iesle ivita, sa-L iubim si mai mult pe Dumnezeu! Sa traim, nu doar de Craciun, aproape de Pruncul Isus, atingandu-ne sufletul de El, lumina ochilor de stralucirea Lui divina, sa vorbim cu El mereu, caci asa dialogam si cu Dumnezeu. Sa traim de dragul bucuriei ce ne asteapta dincolo de zari, iar fericirea s-o purtam in noi, avand,  adorarea Pruncului, ca sa ne invete si sa ne imprime in sufletele noastre dragoste, mila, bunatate, altruism, modestie, bucurie, multumire, sanatate, fericire!  
   Cred ca Fiul lui Dumnezeu a venit ca Dar, din Cer pentru a ne arata ca se poate trai si pe pamant dumnezeieste, ca putem deveni, prin credinta si pocainta, mai buni, mai milosi, mai bucurosi, mai sanatosi, mai multumiti, mai fericiti.
                                               
  Fie ca aceasta Sarbatoare de Aniversare a Intruparii: Craciunul sa ne aduca raze din lumina stelei calauzitoare si sa se rasfranga din ieslea Pruncului Divin in vietile noastre, umplandu-ne sufletele de lumina, de bucurie, pace si fericire!
   Sarbatori fericite si bucurie, prosperitate si sanatate, credinta si pace sufleteasca va doresc voua: tuturor cititorilor si cititoarelor harnice ale mesajelor ce le pun in cuvintele potrivite despre autorul fericirii mele: Dumnezeu, la Sarbatoarea Aniversarii  Intruparii Fiului S]u: Domnul Isus Cristos, Autorul Mantuirii noastre, Caruia sa-I fie toata cinstea, marirea si inchinaciunea, impreuna cu Tatal Ceresc si cu Duhul Sfant: Datatorul de viata si intelepciune! Sa fiti binecuvantati de Dumnezeu, toti cititorii prozei si poeziilor mele!
   Tuturor va urez „Sarbatori fericite si la multi ani, cu sanatate!”                                                                                                                       
                                                                                                                                                               ISUS A FOST...

Isus a fost ca un brad dintr-o stanca,
Inaltandu-Si statura spre soare si cer,
Stralucind ca si lacul cu apa adanca
Ce-asteapta-n pace o miscare-n mister...

El a fost ca o gradina-n parfumul de flori
Si ca un munte frumos inaltat inspre nori,
Ca si zapada curata si sfanta ce-acopera glia
Cu albul curat al inocentei ce-o da doar Mesia.  
                                                                         
                                                        
E-mail: ProfBuhaiD@aol.com
      

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page